Puterea astazi, in China

Vineri, 31 Iulie 2009, ora 14:18
5964 citiri
Puterea astazi, in China

Daca in anii '60-'70 se vorbea de "miracolul (economic - n.n.) japonez", astazi este la moda sa se vorbeasca - cu invidie sau chiar cu spaima - de expansiunea economica fulgeratoare a Chinei, tara in care la finele secolului al XX-lea inca se mai murea de foame, iar tancurile armatei zdrobeau manifestatia anticomunista din Piata Tien Anmen.

China se afla pe locul doi in lume ca rezerve in dolari, cheltuieste anual un sfert din PIB-ul sau pentru inarmare, a facut K.O. o serie de ramuri industriale din UE prin exportul de marfuri ieftine, iar in doar zece ani si-a dublat produsul intern brut pe cap de locuitor (SUA au avut nevoie de patru decenii pentru aceasta performanta).

Spre deosebire de Japonia, care a devenit un jucator de putere folosind aproape exclusiv economia, China foloseste atat vehiculul simbolic (un amestec destul de greu de inteles pentru europeni sau americani de nationalism, comunism si confucianism (65), care asigura corenta interna necesara intr-o populatie imensa) cat si cel militar (este cel mai bine inarmat jucator din zona sa de actiune, depasind India, Pakistanul, Iranul sau Japonia).

Mai devreme sau mai tarziu, China poate ridica pretentii de hegemonie in Extremul Orient. Nu ii este indiferent nici continentul african, in care vede, in mod strategic, o zona de viitor pentru expansiunea sa economica.

Asadar China dispune simultan de toate cele trei forme de putere si s-a legitimat la inceputul secolului al XXl-lea ca un jucator dinamic si in plina expansiune macar pe segmentul economic. A inceput sa foloseasca si popcultura: filmele chinezesti vin sa consacre ideea luptatorului (cavaler medieval, politist contemporan, etc) neinvins, care triumfa in orice situatie.

A profitat de Jocurile Olimpice pe care le-a gazduit in anul 2008 pentru a cuceri cel mai mare numar de medalii de aur in clasamentul pe natiuni si pentru a ului lumea cu opulenta unei organizari de un fast fara precedent.

Dar China isi are problemele ei in jocul de putere. Chiar daca isi va dubla inca o data PIB pe cap de locuitor, tot va ramane una dintre cele mai sarace tari de glob, in care un procent coplesitor de locuitori nu au acces la educatie, conectare cu lumea informationala, asistenta medicala.

China si-a (re)construit o elita, mai ales financiara. Dar, este inca departe de a-si fi reconstruit o clasa de mijloc, clasa pe care, de fapt, nu a avut-o niciodata in indelungata sa istorie. China este puternica militar, dar nu suficient de puternica pentru a-si afirma hegemonic prezenta nici macar in regiune, unde giganti de talia Rusiei si Indiei sau Japoniei in alianta cu SUA ii pot stopa oricand agresivitatea.

Rusia poate invita China la cate o partida de tango geostrategic, exploatand spaimele acesteia vizavi de hegemonia americana, dar o alianta solida, pe termen lung, intre acesti doi jucatori este prea putin probabila.

Din punct de vedere economic, China este absenta in domeniile varf, cu inalta tehnologie adaugata. In industria de soft, de hard, constructii de automobile, etc, China lipseste de pe harta globala, fiind prezenta in industria usoara.

China nu va cuceri lumea cu milioane de femei cocosate peste masina de cusut si castigand cativa dolari pe luna. China nu va cuceri lumea fara investitii consistente in tehnologiile mediu - deocamdata, din lacomie, isi distruge tara admitand o poluare care mai devreme sau mai tarziu va genera un pret greu de imaginat.

De asemenea, puterea simbolica a Chinei este greu de "exportat" - o putere simbolica autentica, care se poate constitui si ca vehicul hegemonic, trebuie sa aiba vocatie universalista sau macar sa se adreseze consistent altor natiuni/grupuri.

Pur si simplu nimeni nu-si doreste sa devina chinez, asa cum isi dorea sa devina cetatean al Romei in Antichitate sau cum isi dorea sa devina american in timpul Razboiului Rece.

Propriul nationalism, chiar daca usor colorat in aburii rosii ai comunismului si legitimat de vechile invataminte confucianiste, este cel care va limita extinderea puterii chineze in exteriorul "zidului" - de asta data imaginar - cu care aceasta uriasa natiune pare a se inconjura mereu.

In plan simbolic, cresterea exponentiala a puterii SUA in secolul al XX-lea a nascut mai putine temeri tocmai pentru ca America a stiut sa-si aleaga mai bine haina simbolica: interventia providentiala din Primul Razboi Mondial, lupta impotriva celor doua extreme - cea dreapta si cea stanga; aceasta putere era socotita si o putere care apara.

Puterea chineza este o putere care doar ameninta (deocamdata economic). Inainte de a incheia trecerea in revista a "jucatorilor nationali" si de a trece la "jucatorii singuratici", merita sa desprindem o serie de concluzii.

Indiferent de spaimele ancestrale - derivate din secole si milenii de cuceriri si opresiuni - nu credem ca la ora actuala exista un jucator global care sa cumuleze intr-o proportie semnificativa, simultan, toate cele trei forme de putere, cumulare care i-ar permite asigurarea unei hegemonii globale intr-un oarecare orizont de timp.

SUA sunt cel mai mare jucator global, dar natiunea americana, confruntata cu o agenda interna nu tocmai lipsita de accidente si derapaje de o natura sau alta, nici macar nu este limpede ca isi doreste macar asa ceva, mai ales dupa impotmolirea ofensivei in Orientul Mijlociu in nisipurile irakiene.

Un Orient Mijlociu Democratic a ramas visul aproape hazliu al unei grupari minuscule din sanul administratiei Bush jr. China este deocamdata departe fie si de o hegemonie regionala, darmite una globala.

In cazul in care isi va continua proiectul in ritm sustinut si opinia franceza despre o Europa a culturii politice si economice se va impune in fata conceptului de Europa geografica, Uniunea se poate plasa ca cel mai important jucator de putere al secolului al XXl-lea.

Mai ramane sa decida in ce masura isi va dezvolta si o putere militara/informativa proprie si in ce masura translatarea de decizie de la state la centru se va produce fara sincope si crize de nationalism potentate de griparea mecanismelor economice sau respingerea migratiei in proportie crescuta.

Uniunea are o putere simbolica foarte mare - ea este, intr-un fel, Noua Roma - si detine, de asemenea, cea mai importanta concentrare de putere economica. 

#chirovici, #puterea , #Cartea Puterea