Crima organizata

In anul 1944, cand trupele Aliate se pregateau sa debarce in Italia, cel mai cunoscut gangster si seful neoficial al crimei organizate din SUA - "Luky" Luciano (69) - se afla la inchisoare pentru complicitate la omor, santaj, extorcare si evaziune fiscala.

In schimbul eliberarii sale, a promis doua lucruri. Primul, ca sindicatele docherilor din porturile americane - in special New York - vor veghea impotriva potentialilor sabotori aflati in solda nemtilor sau japonezilor (in timpul Primului Razboi Mondial a avut loc la New York un sabotaj de mari dimensiuni, asumat de Germania doar prin anii '70).

Al doilea: "familiile" din Sicilia - care supravietuisera prigoanei fasciste - vor ajuta trupele americane sa debarce si le vor netezi drumul spre Roma. Ceea ce s-a si intamplat, de altfel. Ulterior, Mafia renascuta a ajutat crestin-democratia sa castige alegerile in dauna comunistilor.

Organizatiile criminale nu mai sunt demult mici bande de cartier conduse de Doni mustaciosi si cu vesta patata de sosul spaghettelor cu care se indoapa.

Mafia siciliana (70) - cu extensia sa nord-americana, Cosa Nostra - si-a impartit teritoriul american inca din anii '50 ca pe un tort de nunta, cartelurile cocainei din Columbia duc un razboi deschis cu armata regulata nationala sprijinita de FBI, Camorra se dovedeste capabila sa paralizeze ramuri intregi de activitate in Mezzogiorno, Criza ruseasca era capabila inca din anii '80 sa controleze sute de fabrici de stat si sa le stoarca de profit ca pe lamai.

Crima organizata a descoperit demult elixirul miraculos al vietii vesnice: acesta nu este omorul, ci banul. Aceste organizatii nu au devenit puternice angajand asasini tot mai sofisticati, ci imbunatatindu-si "arsenalul" economico-financiar, asemenea unei imense companii multinationale cu filiale mai peste tot in lume.

Nu degeaba Mafia a fost numita de un scriitor istet la un moment dat "Murder Inc.", sugerandu-se organizarea tip holding a acesteia. Este crima organizata mult mai puternica decat in urma cu cincizeci sau o suta de ani? Raspunsul este afirmativ.

Este MULT mai puternica financiar decat in urma cu un secol - estimarile aproximative - foarte aproximative - spun ca la finele anului 2005 organizatiile criminale aveau o "cifra de afaceri" de peste 1.000 de miliarde de dolari (mai mare decat aceea a peste 80 la suta dintre entitatile statale existente).

Traficul cu narcotice i-a adus, incepand cu 1950 acea oportunitate indelung asteptata de a face bani cu nemiluita si de a-i injecta, dupa spalare, in economia "curata".

Prabusirea Cortinei de Fier a transformat tarile foste comuniste - antrenate intr-un rapid proces de privatizare, deci de vanzare de active economice - in tinte predilecte ale capitalurilor negre: aici tinerele si neexperimentatele structuri de stat democratice au fost penetrate fara prea mari dificultati.

Crima organizata l-a ajutat pe John F. Kennedy sa castige alegerile prezidentiale in 1960 - in schimbul promisiunii ca va "elibera" Cuba din mainile lui Castro, restituindu-le "oamenilor de bine" raiul cazinourilor din Caraibe - si poate nu a fost straina de asasinarea acestuia trei ani mai tarziu.

Crima organizata dijmuieste comertul subteran cu arme - extrem de profitabil - si traficul international de carne vie. Mafia nu este tributara unui stat-natiune: ratiunea ei de a fi este profitul comercial. Are suficienti bani cat sa interfereze in jocul politic/legislativ, sa corupa forte de ordine sau sa le impuna cu brutalitate interesele proprii in dauna celor generale/nationale.

Mafia nu dispune de putere militara in sensul clasic al cuvantului, dar si-a demonstrat din plin capacitatea de exercitare a violentei asupra celor care-i stau impotriva si ii ameninta interesele: nu are rost sa insiram un adevarat pomelnic al politicienilor, procurorilor, judecatorilor, politistilor si ziaristilor care i-au cazut victime de-a lungul timpului si pe care organele legale ale statului s-au vadit incapabile sa ii apere.

Mafia are si o putere simbolica in crestere, la care popcultura a contribuit din plin. Inca din anii '30 Hollywood-ul a inceput sa toarne cu nemiluita filme in care gangsterul era baiatul rau, dar simpatic, transformand in vedete criminali frusti de tipul "Dimond" Joe, "Bugsy" Sigel, "Duch" Shultz sau Franky "Machine gun" (71).

Totul a culminat cu filmul "Nasul" si consacrarea figurii Don-ului intruchipat de Marlon Brando.

Fara a face in mod direct apologia unor indivizi care se pretindeau descendentii lui Robin Hood, marele si micul ecran - ultimul exemplu este "Clanul Soprano", serial longeviv si foarte premiat - si literatura aferenta le-au creat acestor asasini cu sange rece aura unor eroi care-i fac sa viseze pe milioane de adolescenti, i-a "umanizat" si i-a inzestrat cu trairi, insusiri si sentimente care, de fapt, le sunt total straine.

Nu ne miram ca new-yorkezul John Gotti se dorea un soi de persoana publica, la rand cu starurile rock sau actorii.

Bandele sunt rudele sarace ale crimei organizate, copiii fara studii universitare ai acestora si soldatii folositi la muncile murdare.

Aceste bande nu mai au nimic din romantismul vandut publicului in filmul "Poveste din cartierul de vest": le-au ramas doar cutitele cu buton, carora le-au adaugat de mult automatul Uzi.

Bandele de cartier devin tot mai preocupante pentru autoritatile din intrega lume pentru ca este limpede ca asemenea unor feudali de altadata, fac legea in zone intinse din marile orase.

In fond, o asemenea situatie inseamna pentru o natiune pierderea de facto a suveranitatii sale pe un teritoriu dat, teritoriu care trece pe alte maini.

Crima organizata este transnationala, putred de bogata, capabila de a-si exercita violenta la niveluri foarte inalte ale societatii si cu o putere simbolica in crestere datorita popculturii iresponsabile.

Pe masura ce institutiile statului-natiune slabesc, mafiile de tot felul isi adjudeca o parte a puterii pierdute de acesta.