Argument

Miercuri, 20 Mai 2009, ora 16:15
6176 citiri
Argument

Pe la inceputul anilor 2000 ma aflam impreuna cu un bun amic la un seminar de studii avansate la Academia de Studii Economice din Bucuresti. Celor cam doua duzini de tineri economisti participanti le-a fost pusa urmatoarea intrebare: Cine conduce lumea?, fara o limitare a variantelor de raspuns.

Intrebarea a provocat rumoare si o oarecare stanjeneala. A durat cam o jumatate de ora pana ce foile continand raspunsurile (nesemnate) au inceput sa fie asezate pe catedra din lemn innegrit de vreme. Raspunsurile sunau cam asa: SUA, FMI&Grupul Bancii Mondiale (asimilate mental cam tot cu America), Uniunea Europeana, Serviciile Secrete (fara a fi vreunul nominalizat in mod special).

Desi TOTI se considerau buni crestini, niciunul nu a raspuns ca lumea e condusa, de pilda, dupa un plan divin. Locul si interlocutorii au redus apetitul celor care cred - si nu am nici o indoiala ca sunt cu duiumul - ca, dincolo de aparente, lumea este condusa de tot soiul de grupuri oculte, materializate (in functie de cultura, apetit pentru lectura sau convingeri) fie in crima organizata, fie in societati de tipul Francmasoneriei sau a Grupului Bildenberg, fie chiar de civilizatii extraterestre mult mai avansate tehnologic si care ne supravegheaza ca pe un musuroi de furnici.

Condeieri conspirationisti de tipul Jan Van Helsing (1) isi au admiratorii lor, inclusiv in Romania. Intrebarea este, natural, retorica, dar raspunsul nu este deloc simplu. Sau exista unul foarte simplu: lumea nu este condusa de NIMENI. Avem presedinti, guverne, parlamente, generali si miliardari - nimeni nu conduce in mod special o arie mai importanta decat aceea geografica, trasata de niste granite nationale.

Dar nici un participant nu a raspuns in acest fel. Toti suntem convinsi ca undeva, la o scara mai mare sau mica, se exercita acel gen de influenta a evenimentelor asimilat in general cu actul de conducere si ca acest fenomen nu este intotdeauna ceea ce pare sau nu neaparat cei care sunt in lumina reflectoarelor si conduc in mod efectiv.

Sunt oameni care detin genuri mai sofisticate de putere, iar cei care detin puterea - orice gen de putere: politica, financiara, simbolica, etc- si-o exercita asupra celor din jur, adica ii conduc.

Deci o abordare serioasa a subiectului comporta mai multe paliere de discutie, care se ramifica in mod necesar. Putem vorbi de o conducere la nivel global? Asta ar insemna ca persoane/grupuri/natiuni/institutii sunt capabile sa exercite puterea la acest nivel.

Sau putem vorbi de o complicata retea de influente globale/regionale/locale din echilibrul/dezechilibrul carora se naste, pana la urma, ceea ce vedem cu totii, adica un anumit curs al evenimentelor? Care este raportul intre puterea individuala si aceea institutionala?

Mai precis cat de "sefi" sunt cei care sunt legitimati ca atare si cat sunt la randul lor tributari puterii launtrice rezervate birocratiilor incolore si inodore pitite in maruntaiele institutiilor pe care, teoretic, le conduc? Ce reprezinta puterea formala si ce reprezinta puterea informala?

Ce diferente exista intre modul in care se exercita, public sau in culise, cele doua feluri de putere? Si cum putem defini puterea in lumea contemporana? Nu exista "putere in sine", ea se poate defini perceptibil doar in raport cu efectele pe care le produce.

Un om potetial puternic, dar care nu-si exercita aceasta putere este asemenea unui sportiv care evita Olimpiada, desi ar fi un potetial medaliat cu aur, argint sau bronz. Care sunt limitele - umane - ale puterii si cum interfereaza intre ele zonele capabile, fiecare dintre ele, sa exercite un anume soi de putere? Ce se intampla atunci cand o zona de putere - militara, de pilda - are un alt punct de vedere asupra modului in care ar trebui sa decurga lucrurile, intr-un domeniu strategic, decat o alta, sa zicem financiara?

Cine are sanse mai mari pentru a-si impune, in final, punctul de vedere? Daca definim puterea ca posibilitatea a stabili obiective si a influenta cursul evenimentelor in asa fel incat sa se ajunga la materializarea lor, merita sa ne intrebam daca cei care ne conduc, intr-un fel sau altul si exercitandu-si influenta pe arii mai intinse sau mai mici, nu au nevoie, in mod automat, de o etica a puterii si, de ce nu, de o morala a puterii. Cum spunea Popper (2), libertatea mea de a da cu pumnul se opreste la nasul celuilalt. 

Dar tribul Hutu din Rwanda (3) nu l-a citit, cel mai probabil, pe Popper, asa ca a macelarit cu nonsalanta un milion de apartinatori ai etniei Tutsi, sub ochii unei comunitati internationale aparent neputincioase. Daca ASA CEVA SE INTAMPLA, nu este oare o dovada ca evenimente/miscari/cutremure umane de o amploare uneori infricosatoare se produc PUR SI SIMPLU, sau descoperim o logica cinica si infricosatoare in spatele lor?! Cum decriptam si incadram in acelasi sistem coerent al lumii contemporane sistemul de asigurari medicale al Canadei, de exemplu, si purificarea etnica din fosta Yugoslavie sau macelul din Rwanda? C

um se exercita puterea asupra cetateanului din Suedia sau Statele Unite ale Americii si cum asupra celui din Uzbekistan sau India, toti traitori pe aceeasi Planeta, fiinte umane egale (teoretic) in drepturi? Exista mai multe "lumi" - celebra sintagma a anilor '60, "lumea a treia", a fost inventata de un jurnalist - cu reguli proprii si atunci (inca) nu putem vorbi de o putere/conducere reala capabila sa-si canalizeze sinergiile la nivel global?

Cu alte cuvinte, pletosii antiglobalisti arunca in tinte false cu rosii la reuniunile G-8 (4) sau ale Fondului Monetar International (5)? Exista viziuni/strategii de acest tip sau totul este o intamplare si un joc de forta in care cei care detin felurite parghii ale puterii isi impun deciziile celor care nu le detin, mai mult sau putin contondent, mai mult sau mai putin fatis, sub varii pretexte sau invaluite in diverse ideologii/convingeri/motivatii religioase, etc?

Exista un scop IN SINE al puterii - cu alte cuvinte, singura motivatie pentru exercitarea puterii este perpetuarea ei prin orice mijloace - sau intotdeauna puterea este insotita de scopuri mai sofisticate? Singura diferenta intre desfasurarea de forte pentru ca dl. Bill Clinton, de exemplu, sa castige al doilea mandat de Presedinte al SUA si crimele comise de dictatorul dominican Trujillo (6) pentru a se mentine la putere a constat doar in MIJLOACE si nu si in SCOPURI, in primul rand?

Nu exista, cu alte cuvinte, o diferenta intre puterea dobandita de primul, in mod legitim si aceea perpetuata in mod criminal de cel de-al doilea? Aparent, Trujillo detinea o putere de facto mai mare in micul sau "regat" din Caraibe decat presedintele american, care trebuia sa-si imparta puterea cu un Congres in care opozitia politica avea o reprezentanta consistenta, cu o Justitie independenta, cu o constelatie de lobby-uri puternice, cu un Pentagon si o Comunitate de Informatii care uneori se comporta ca state in state.

De fapt, dictatorul era prizonier in imperiul groazei pe care-l construise el insusi - cu un semnificativ si regretabil moral sprijin din partea unei Americi speriate de comunism - pe cand puterea domnului Clinton, chiar cu ingradirile ei constitutionale, era extrem de potentata de faptul ca reprezenta cea mai mare forta la nivel global, SUA.

Pentru cei care o cunosc, puterea nu este doar un labirint, ci si o sarada, uneori. Vom incerca sa mergem impreuna prin acest labirint complicat si sa gasim raspunsul cat mai precis la ghicitoare. (Autorul).

#argument, #chirovici, #puterea , #Cartea Puterea