Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Dezastrul nuclear din Japonia a speriat lumea. De ce ramane nuclearul salvarea Romaniei?

Dezastrul nuclear din Japonia a speriat lumea. De ce ramane nuclearul salvarea Romaniei?

Fostul director general al Nuclearelectrica, Dr. Teodor Chirica, a declarat pentru Bloombiz.ro ca structura productiei de electricitate din 2010 era compusa din: 35,7 % hidro, 33,8 % carbune, 19,4 % nuclear si 11,1 % hidrocarburi. Acesta este de parere ca prin realizarea a inca doua unitati nucleare la Cernavoda, procentul energiei nucleare va creste pana la 30 - 35% si califica reactoarele actuale in randul unitatilor de varf din intreaga lume. 

Ce capacitati de producere a energiei nucleare are Romania in acest moment?

In momentul de fata, in Romania opereaza doua unitati nucleare la centrala nuclearo-electrica Cernavoda, Unitatea 1 intrata in exploatare comerciala in decembrie 1996 si Unitatea 2 in noiembrie 2007, avand o putere totala de 1.400 MW.


In anul 2010, energia nucleara a reprezentat 19,4% din totalul energiei electrice care s-a produs in Romania, energie produsa in conditii competitive, avand un aport remarcabil atat in ceea ce priveste asigurarea securitatii energetice a tarii, cat si reducerea emisiilor de CO2.


Lucrurile sunt mult mai vizible in momentul cand apar opriri neplanificate si se constata ca energia de inlocuire a unei unitati nucleare se asigura in general din centrale functionand pe carbune, cu emisii importante de CO2, oxizi de sulf, cenusa si alte produse poluante, dar si cu costuri de productie semnificativ mai ridicate.


In astfel de situatii, rare de altfel, uneori apar necesare importurile de energie.


Cum arata viitorul energetic al Romaniei daca nu se vor mai construi cele doua reactoare la Cernavoda?


Cu inca doua unitati nucleare la Cernavoda, cu o putere instalata de acelasi ordin de marime cu Unitatile 1 si 2, cota energiei nucleare va reprezenta cca 30 – 35% la nivelul anului 2020, desigur in functie de modul in care va creste consumul intern de electricitate.


Este evident impactul adus de cele doua noi unitati asupra securitatii energetice, competitivitatii si reducerii emisiilor de carbon, atat la scara nationala, cat si la nivel european.


Nerealizarea acestui proiect va produce efecte inverse, dificil de asigurat in totalitate prin alte surse de energie electrica.


De ce trebuie sa se finalizeze neaparat constructia reactoarelor 3 si 4?


Este necesar sa se asigure un mix energetic echilibrat, in care nuclearul are un rol important, la fel ca si celelalte forme de producere a energiei electrice.


Structura productiei de electricitate din 2010 era compusa din: 35,7 % hidro, 33,8 % carbune, 19,4 % nuclear si 11,1 % hidrocarburi (din care 10,2 % gaze naturale).


Exista posibilitatea de a dezvolta energia hidro, dar aceasta este limitata atat fizic, de disponibilitatea cursurilor de apa amenajabile, cat si de costurile ridicate ale acestor noi proiecte.


Desigur ca Romania are acest avantaj al unei cote importante de capacitati hidro.


In domeniul combustibililor conventionali este limitata asigurarea din tara a acestora peste cotele de productie inregistrate astazi in extractia de carbune si gaze naturale.


Importul este o solutie, dar aducerea combustibililor conventionali din spatiul extraeuropean va avea efecte semnificative, atat asupra securitatii energetice, cat si a limitarii emisiilor de carbon, fara sa mai vorbim de impactul asupra costului energiei electrice.


Nu trebuie sa neglijam aspectul geopolitic al resurselor de hidrocarburi situate de regula in zone cu potential de risc asupra spatiului european.


Veti spune ca am uitat intentionat energiile regenerabile care sunt intr-o crestere spectaculoasa in ultimii ani in Romania!


Sunt un adept al energiei eoliene, dezvoltate intr-o proportie echilibrata cu celelalte surse.


Energiile regenerabile nu reprezinta solutia de rezolvare a problemei energetice, ci doar o parte a acesteia.


Turbinele eoliene opereaza cu factori de capacitate foarte scazuti, de 20 – 30%, avand in vedere incertitudinea adusa de variatiile vantului sau chiar lipsa acestuia in unele perioade.


Se spune ca in spatele fiecarui megawatt instalat in turbine eoliene este nevoie de 0,7 – 0,8 MW instalati in turbine hidro sau cu gaze, care sa preia variatiile vantului, ultimele fiind la randul lor producatoare de emisii de carbon.


Nu mai vorbesc de aspectul costului real de productie al energiei regenerabile, fie eoliana, fie solara, precum si cel al subventiilor pentru a asigura investitorilor in aceste proiecte recuperarea chetuilelilor si asigurarea profitului, subventii platite tot de consumatorul final, fie prin tarifele practicate la energia electrica pe care  acesta o consuma, fie prin produsele pe care acesta le cumpara.


Tehnologiile eoliene se perfectioneaza, apar capacitati unitare de 7 – 8 MW in turbine eoliene care acum 10 ani nu erau de imaginat, dar costurile unitare sunt inca destul de departe de cele ale celorlalte forme de energie.


Hai sa ne imaginam un sistem energetic format exclusiv din centrale eoliene sau solare!


Ar fi necesara o capacitate instalata de 4 – 5 ori mai mare decat varful de sarcina, iar pretul energiei ar fi cu un ordin de marime peste cel mediu de astazi.


Desigur, aceasta este o ipoteza imposibila atat din punct de vedere tehnic cat si economic.


Retelele inteligente, care ar putea atenua considerabil dezavantajele de mai sus, sunt inca departe de a reprezenta o solutie comerciala viabila.


Tratamentul inegal al regenerabilelor fata de alte forme eficiente de producere a energiei electrice, cu efect asupra reducerii emisiilor de carbon, este un element de ingrijorare, care trebuie luat in considerare in viitor. Nu ma refer neaparat la nuclear.


Atat energia nucleara, cat si celelalte forme de producere a energiei, asa cum am spus isi au locul lor intr-un mix energetic echilibrat, care sa tina seama atat de aspectele de securitate energetica, competitivitate si reducere emisii, cat si de componenta sociala.


Aici ma refer in mod special la unele sectoare extractive care asigura un numar semnificativ de locuri de munca.


Ce inseamna pentru o economie ca viitorul energetic sa depinda de energia altora?


Exista un  grad de interdependenta energetica, atat la scara nationala, cat si la scara europena cu celelalte economii din afara spatiului european.


O „independenta energetica” absoluta este imposibila, dar important este cat de suportabila este aceasta dependenta si cat de sigure politic sunt zonele din care se importa resursele energetice.


Chiar si energia nucleara, de care spuneam ca este un actor semnificativ al securitatii energetice, este tributara importurilor de uraniu din zone aflate in fara Uniunii Europene.


Totusi, distributia geopolitica diversa a resurselor de uraniu, marea majoritate aflate in regiuni stabile politic, asigura o stabilitate a acestor resurse.


Astazi, Australia si Canada asigura in mod curent 45% din necesarul de uraniu al Uniunii Europene, iar Kazahstanul isi creste vizibilitatea constant pe piata uraniului.


Nu acelasi lucru putem sa-l spunem despre celelalte resurse, petrolul sau gazele naturale, aflate la originea a numeroase „razboaie” economice si diplomatice, „inchideri de robinete”, din fericire doar la nivel demonstrativ pana in acest moment sau impuneri de trasee pentru marile magistrale de gaze.


Este pacat ca in acest domeniu, tari campioane ale Uniunii Europene dau dovada de o totala lipsa de solidaritate cu tari ale Uniunii excluse din aceste trasee.


In comparatie cu ce exista in Europa in acest moment, cum sunt reactoarele noastre ca vechime, siguranta si performanta?


Unitatile nucleare de la Cernavoda sunt relativ recent puse in functiune.


Unitatea 1 are peste 13 ani de exploatare, iar Unitatea 2 este ultima intrata in exploatare in Europa, trecand prin verificarile Comisiei Europene din punct de vedere al securitatii nucleare si protectiei mediului.


Pe plan mondial si european, unitatile de la Cernavoda au performante care le califica in randul unitatilor de varf.


Ma refer la indicatorii de performanta specifici industriei nucleare, cum ar fi factorul de capacitate, numarul de accidente de munca etc.


In 2009, Unitatea 1 de la Cernavoda s-a clasat pe primul loc in lume intre centralele nucleare de tip CANDU, si in primul sfert in clasamentul tuturor centralelor nucleare, din punct de vedere al factorului de capacitate.


Pentru viitoarele Unitati 3 si 4 s-a trecut in 2009 – 2010 printr-un proces mult mai complex decat cel de la Unitatea 2.


In final, Comisia a concluzionat ca proiectul indeplineste obiectivele Tratatului EURATOM, cu conditia implementarii masurilor suplimentare recomandate de aceasta.


Dupa problemele generate de cutremurul din Japonia la centralele nucleare toata lumea se gandeste cat de sigura este cea de la Cernavoda. Are Romania capacitatea sa intervina in cazul unor accidente la reactoarele noastre?


Aceasta a fost proiectata pentru a rezista la evenimentele externe aplicabile pentru regiunea in care se afla amplasata, gandindu-ne in primul rand la cutremurele de mare intensitate.


De asemenea, in industria nucleara exista practica revederii bazelor de proiectare pe baza unor criterii din ce in ce mai exigente, acest lucru facandu-se si in privinta cutremului pe baza de proiect pentru amplasamentul Cernavoda.


Avem capacitatea de interventie si organizarea necesara pentru interventie in caz de cutremur atat la Cernavoda, cat si la alte instalatii nucleare din tara noastra.


Ma refer aici atat la capacitatea centralei, cat si la cea a autoritatilor, asemenea planuri de interventie fiind deosebit de complexe, necesitand o ampla coordonare intre centrala nucleara, institutii si populatie.


Care sunt cele mai importante avantaje ale nuclearului fata de fotovoltaic sau eolian?


Tehnologia nucleara de producere a energiei electrice se deosebeste fata de tehnologiile eoliene si fotovoltaice in primul rand prin efectul de scara.


Ma refer la capacitatea unitara de productie unde diferentele sunt substantiale.


La nuclear vorbim de puteri unitare de 700 – 1600 MW, iar la eolian si voltaic discutam de ordinul megavatilor sau, in cel mai bun caz, al zecilor de megavati, dispusi pe suprafete uriase.


Elementul definitoriu este cel a costului unitar al investitiilor, cu impact substantial in pretul energiei produsa de fiecare tehnologie, in favoarea energiei nucleare si chiar a carbunelui.


Ceea ce apropie nuclearul de regenerabil este aportul substantial adus la reducerea emisiilor de carbon.


Resursele de uraniu economic exploatabile ale Romaniei sunt limitate.


Este momentul ca industria nucleara din Romania sa gaseasca parteneriatele corespunzatoare la nivel international de a accesa resursele de uraniu din tarile care se afla in zone stabile geopolitic.


Sunt voci in piata de energie care spun ca desi tehnologia de producere a energiei nucleare din Romania este de ultima ora, maniera in care operam este tipic romaneasca.


Nu imi imaginez cine din piata de energie ar putea afirma asa ceva despre maniera de operare a centralei de la Cernavoda!


Intr-adevar, este o „maniera romaneasca”, dar una apreciata de misiunile internationale ale AIEA, WANO sau ale firmelor internationale care asigura aceste instalatii, care au evaluat cu rezultate foarte bune aspectele de securitate nucleara si performanta.


Nu cred ca piata internationala de asigurari nucleare si-ar asuma riscuri financiare insemnate asigurand instalatii nucleare nesigure sau operate necorespunzator!


Ambasadorul SUA a declarat despre strategia de creare a gigan?ilor energetici ca este ca si rearanjarea scaunelor de pe Titanic.


Aceasta este opinia domnului ambasador si o respect, dar asta nu inseamna ca sunt in totalitate de acord cu dansul.


Crearea unor structuri energetice diversificate si competitive, cu management performant, chiar aflate in proprietatea statului, in perspectiva unei competitii regionale nu este chiar un lucru rau.


Exemple sunt multe, atat in Europa (EdF, ENEL, CEZ), cat si in Statele Unite.


In SUA, unde Tennesse Valley Authority (TVA) este un exemplu de „gigant energetic”.


La scara mai mica, Omaha Public Power District este o companie publica integrata, servind cu succes o comunitate de aproximativ 770.000 de locuitori.


Amble companii opereaza surse diversificate de electricitate, inclusiv centrale nucleare.


Personal nu le vad ca pe niste scaune rearanjate de pe Titanic.


Sa nu uitam ca TVA a fost creata in anii New Deal, ca o masura de redresare economica a regiunii Tennesee Valley, puternic lovita de Marea Criza Economica.


O sa spuneti ca merg prea departe cu comparatiile, dar daca vrem cu adevarat sa progresam va trebui sa avem curaj sa abordam deschis provocarile, importand solutiile care ne convin noua ca natiune, in loc sa adoptam solutiile care convin intereselor altora.


O fi imposibil sa combinam in Romania puterea guvernului cu flexibilitatea si initiativa privata?


Uitandu-ne in trecutul nu prea indepartat, RENEL s-a dovedit a fi o companie ineficienta, dar sa nu uitam ca a operat intr-o perioada grea economica, dovedindu-se o  buna ’banca’ a rau platnicilor.


Nu mai comentez restructurarea productiei pe hidro si termo din 2000, rezultatul fiind blocarea energiei hidro in contracte pe termen lung, suspiciunile cu ’baietii destepti’, incapacitatea termocentralelor de a se retehnologiza cu adevarat, fara a mai vorbi de constructia de noi centrale, performante, singuri sau intr-un parteneriat echitabil cu alte companii straine.


Nu am uitat Nuclearelectrica aparuta in 1998, prezentata la acel moment ca un inceput de restructurare a sistemului energetic, dar de fapt impusa de un acord din 1996 cu Banca Mondiala.


Asta nu inseamna ca pentru industria nucleara nu a fost un pas bun, iesind de sub un sistem de ’oala comuna’, care incuraja ineficienta.


Insa, capacitatea de investitii in proiecte majore fara ajutorul statului a fost fost drastic diminuata.



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 5334 ori