Editorial Mircea Cosea. Noi nu gandim, noi guvernam

Modul in care Guvernul trateaza problema Rosia Montana este, din punctul meu de vedere, dovada lipsei oricarei gandiri strategice si a oricarei logici economice.

Desigur, cianurile, vestigiile istorice si chiar asa numitele avantaje economice pe care Guvernul spera sa le obtina sunt subiecte demne de analizat si pe fata si pe dos, dar, pentru mine, adevarata probelma este alta. Este problema pierderii definitive pentru generatia prezenta si a celei viitoare a unuia dintre cei mai importanti factori de avantaj comparativ pe care Romania ii are.

Pentru cititorii mai putin familiarizati cu termenii ecomomici voi spune ca schimburile internationale se bazeaza pe diferentele de costuri dintre natiuni sau pe faptul ca in nici o tara nu sunt disponibile in mod absolut toate bunurile si serviciile. Teoria avantajului comparativ arata ca diferentele de costuri dintre natiuni nu constituie un avantaj absolut, ci un avantaj comparativ bazat pe diferentele structurii costurilor intre natiuni. Se considera ca avantajele comparative ale Romaniei se evidentiau prin calitatea terenurilor sale agricole, prin calificarea fortei de munca si, intr-o oarecare masura, prin potentialul turistic.

Iata insa ca efectele crizei si trendul evident la nivel mondial de schimbare a modelului de dezvoltare a adus Romaniei inca un factor de avantaj comparativ: resursele sale minerale.

Avantaj compartiv si avantaj competitiv

Daca la sfarsitul secolului trecut, resursele minerale ale tarii nu erau considerate avantaj comparativ avand costuri de exploatare mai mari decat cele din alte zone extraeuropene, dificultatile crizei si orientarea tarilor dezvoltatre UE spre reindustrializare si relocare au facut ca Romania sa devina cel mai important stat membru UE din punctul de vedere al resurselor ei minerale, necesare industriilor de top tehnologic. Aurul, cuprul, argintul, metalele rare sunt materii prime vitale pentru industria viitorului. Nu tara care poseda resursele va avea avantaj comparativ in relatiile economice internationale, ci tarile care vor transforma aceste resuse minerale in produse industriale cu valoare adaugata mare, reusind sa abtina transformarea avantajului comparativ in avantaj competitiv.

Ceea ce face Guvernul in prezent este un atentat la viitorul economic al Romaniei deoarece el nu are in vedere exploatarea resuselor ca materii prime pentru industria nationala, ceea ce ar crea un beneficiu competitiv pe termen lung, ci doar vanzarea resurselor ca materii prime in avantajul unor prelucratori externi.

Guvernul practica o simpla vanzare de resurse, adica o politica de tip colonial, privand economia de posibilitatea valorificarii interne a acestora.

Nu trebuie niciun calcul pentru a intelege ca pe termen mediu castigul economic si social al valorificarii interne este mult mai important decat orice suma obtinuta prin vanzare. Efectul multiplicator al valorificarii este superior oricarui efect de tip comercial, mai ales in perspectiva orientarii catre un nou model de dezvoltatre bazat cu prioritate pe potentialul factorilor interni de crestere.

O politica de amatorism si bricolaj economic

Ceea ce se intampla acum cu Rosia Montana este efectul lipsei oricarei gandiri strategice si a oricarei prioritizari de obiective.

Poate ca dovada cea mai spectaculoasa a acestei situatii este pozitia duplicitara a primului ministru care, la fel ca in comedia del arte, isi schimba personajul odata cu costumul. Mai interesanta este insa filozofia de guvernare a USL, care nu reuseste sa concretizeze o strategie de dezvoltare de termen mediu si lung, care nu reuseste sa puna de acord orientarea economiei romanesti cu marile schimbari de model si ritm ale economiei europene si mondiale, care nu are curajul de a guverna fara aprobarea FMI si nici de a iesi din tutela unui vesnic secretar de stat al ministerului de finante, devenit un adevarat guru pentru ministrii titulari.

Lipsa unei gandiri strategice determina pozitia strict contabila a guvernarii care se bucura, de exemplu, pentru faptul ca este posibil sa obtina cateva sute de tone de aur. Daca ar fi avut o logica, ar fi trebuit sa se intrebe ce se va face cu acest aur in conditiile in care BNR a declarat ca nu are nevoie de el, in conditiile in care nu exista nici o tentativa credibila de creare a unor ramuri industriale moderne si chiar in conditiile propriilor decizii de a impozita suplimentar bijuteriile. Ar fi trebuit sa existe solutii alternative de creare de locuri de munca in zona, fie prin incurajarea IMM-urilor de industrie locala traditionala, fie prin agroturism, fie prin industria lemnului etc. A te lauda ca se creeaza locuri de munca in minerit nu este chiar o glorie avand in vedere ca mineritul creeaza valoare adaugata mica prin nivelul mediocru de calificare, chiar in cazul mecanizarii.

Concluzie

Exploatarea resurselor de la Rosia Montana este necesara Romaniei. Este, asa dupa cum am aratat, un factor de avantaj comparativ ce nu poate fi ratat.

Subliniez insa, inca o data, aceste resurse trebuie sa devina avantaje comparative pentru noi si nu pentru altii. Ele nu pot fi reduse doar la o simpla vanzare de resurse, asa dupa cum preconizeaza actualul guvern. Ca detinatoare, pe un loc fruntas in Europa, de resurse minerale importante, Romania nu ar trebui sa mai ia nicio decizie in afara unei noi viziuni asupra politicii resurselor, care sa plece de la ideea folosirii acestora ca factori de avantaj comparativ si de mutiplicare a efectelor economice in sensul veniturilor si al crearii de locuri de munca.

Este un moment in care ar trebui sa se produca un declic in mentalitatea guvernantilor, sa nu se grabeasca, sa nu arunce problema intr-un parlament ce nu poate decide decat politic, sa gandeasca cu responsabilitate si, indraznesc sa spun, cu patriotism, daca mai este in folosul nostru sa ne vindem resursele. (Vad ca deja ministrul economiei ne vinde cuprul, devenit unul dintre cele mai importante si valoroase materii prime pentru industria moderna. Probabil il vinde pentru ca noi nu avem industrie moderna, dar domnia sa este convins ca nici nu vom avea vreodata?)