China, ultima sperietoare globala. Se prabuseste gigantul?

Dintre toate amenintarile cu care se confrunta economia globala, pericolul prabusirii Chinei este cel mai infiorator scenariu intrevazut de analisti.

Declinul cresterii economice, de la media de 10 procente obtinuta in perioada 1980-2011, la 7% da nastere unor temeri justificate ale economistilor.

Scaderea de trei procente survenita in ritmul de crestere economica a statului asiatic este una considerabila, iar mentinerea acestui trend poate avea efecte nefaste la nivel global, arata un articol din Washington Post.

Pozitie nesigura

O China nesigura pe picioare poate impinge economia globala in recesiune. Rolul de mare consumator de materii prime detinut de China poate prabusi total aceasta piata.

La fel, lipsa investitiilor in plan intern va duce la exportul surplusului de bunuri industriale de baza dezechilibrand piata la nivel global.

Toate acestea pot da nastere unui sentiment larg de neincredere in piete, stopand din fasa reluarea investitiilor.

La fel de periculoasa se arata si evolutia pe plan politic a statului asiatic.

"Guvernul chinez isi mentine legitimitatea in baza promisiunii de progres economic facuta in fata populatiei", remarca economistul Eswar Prasad de la Universitatea Cornell.

O deviere de la aceasta linie poate starni masele sau ii poate face pe liderii de la Beijing sa mascheze esecul economiei sub un discurs ultranationalist agresiv.

Repetand greseala Japoniei

Efectul imediat al colapsului din China s-ar resimti direct pe piata din Statele Unite, dar Eswar Prasad se indoieste ca un astfel de scenariu se va petrece, iar alti experti ii tin isonul.

Pana acum, liderii de la Beijing au reusit de fiecare data sa demonstreze contrariul teroriilor lansate de pesimisti cu privire la evolutia Chinei.

Sunt destule premise ca, si de aceasta data, China sa revina la o crestere economica sustinuta.

In 2014, rata de consum din China atins 37 de procente din PIB, cel mai scazut nivel dintr-o economie importanta. Este de ajuns sa starnesti pofta de cheltuiala a chinezilor pentru a da tonul unei revitalizari economice.

Cu toate acestea, in regiune, exemplul Japoniei din anii '80 se constituie intr-un precedent periculos. In aceea perioada, economia nipona era vazuta ca cea mai performanta din lume, depasind nivel de crestere inregistrat in SUA.

Intr-un deceniu insa, Japonia s-a prabusit sub efortul de a tine pasul cu noii competitori din zona Asia-Pacific, Taiwan si Coreea de Sud, ramanand astfel pana in prezent.

China se afla acum la o rascruce asemenatoare. Modelul sau economic este considerat ca fiind demodat.

Dupa ce a mizat din plin pe o crestere economica sustinuta de exporturi si investitii majore, criza din 2008-2009 a aratat si limita acestor masuri.

Exporturile Chinei au inregistrat o cadere dramatica, dupa ce pietele din Europa si America de Nord au fost lovite de recesiune.

Pentru a-si consolida economia, China a lansat in 2008 un program de stimulare in valoare de 586 miliarde de dolari, reprezentand 13 procente din PIB-ul tarii.

Numai ca, spre deosebire de programul similar initiat in Statele Unite, cel din China s-a derulat prin intermediul bancilor de stat si al guvernelor locale.

Rezultatul final a dus la o explozie a gradului de indatorare din tara, completata cu un blocaj in sectorul imobiliar si un surplus al productiei industriale.

Punctele slabe

Sectorul imobiliar este povara cea mai grea a economiei chineze in acest moment.

Avand o influenta de 25% in PIB-ul Chinei si influentand si consumul de marfuri industriale: ciment, otel etc, acesta este un calcai al lui Ahile.

Confruntandu-se cu o cerere scazuta de noi locuinte, sectorul imobiliar a inregistrat deja o scadere de 6% a preturilor.

"Pretul va cobora cu 10% procente", prezice Yukon Huang, economist al Carnegie Endowment for International Peace.

Calcule gresite

Peste toate se adauga si reducerea investitiilor majore in infrastructura a guvernelor locale.

Pentru a sustine constructia de noi drumuri, aeroporturi, spitale etc, gradul de indatorare al autoritatilor din China a crescut intre 2008-2013 de la 6% la 33%, conform unor cifre prelucrate de banca UBS.

Nivelul datoriei publice inregistrata de guvernele locale a devenit deja alarmant pentru Beijing, care incearca sa puna capat acestei risipe.

Una peste alta, suma aruncata in piata in 2008 pare in acest moment una excesiva, dupa cum argumenteaza Yukon Huang.

"Au gresit calculele. S-au imprumutat prea mult si au directionat prea multi bani in dezvoltare imobiliara", afirma economistul.

In cautarea solutiilor

Toate aceste elemente nu prevestesc insa o criza financiara de proportii inevitabila. Sunt destui alti factori care sa atenueze acest risc.

Printre acestia se numara lipsa taxe la achizitia unui imobil, diferenta de pret de pe piata asiatica a proprietatilor imobiliare sichiar si faptul ca datoria publica a guvernului de la Beijing este una situata la nivel mediu.

Dar, la fel ca si economia din Statele Unite, cea chineza are nevoie de o ecuatie care sa dicteze cresterea economica constanta fara stimuli introdusi repetat in economie de organismele centrale.

In mod interesant, oficialii de la Beijing par sa fi realizat ca sunt necesare reforme care sa incurajeze consumul intern in defavoarea investitiilor masive.

La fel, sistemul de asigurari sociale si cel bancar vor trebui regandite pentru a raspunde necesitatilor prezentului.

Dar, desi calea pare clara, China are de depasit obstacole politice si psihologice, constand in interese si obiceiuri inradacinate, pentru a reusi aceasta tranzitie.