Cainii latra, caravana trece. De ce nu-i pasa Europei de agentiile de rating?

La fiecare retrogradare venita din partea Moody's, Fitch sau S&P Europa ridica din umeri. De ce nu mai conteaza notele date de agentiile de rating?

In ultimul an, de fiecare data cand una dintre marile agentii i-a amintit unei natiuni vestice de adevarurile dureroase legate de finantele sale, agentiile au fost intampinate cu o multime de critici, relateaza Fortune.cnn.com.

Vinerea trecuta, Standard & Poors a taiat ratingul a noua state europene, ocazie in care politicienii au reprosat din nou agentiilor ca exacerbeaza criza din zona euro. Media financiara a speculat ca de obicei in legatura cu situatia bancilor europene si colapsul monedei euro.

Insa de data aceasta, piata abia daca a reactionat. Franta si-a pierdut ratingul AAA, iar bursele europene au ramas neclintite. Spania, care a fost retrogradata cu doua trepte, a licitat, marti, obligatiuni cu o rata a dobanzilor semnificativ mai mica decat cea de anul trecut.

Printre tarile retrogradate de Fitch, vineri, se numara si Italia. Conform aparitiilor din presa italiana, premierul Mario Monti a reactionat cu un "calm detasat" la retrogradare.

Marirea si decaderea agentiilor de rating

Rolul agentiilor de rating a fost supus unor dezbateri aprinse inca de la inceputul crizei financiare. Cei trei lideri din industrie au primit laude dupa ce au dat note obligatiunilor garantate cu ipoteci toxice, care au stat la baza bubble-ului imobiliar din SUA.

Agentiile au capatat o putere imensa, incepand cu anii '70, cand SEC (Comisia de Valori si Schimburi din SUA) le-a dat titlul oficial de "organizatii de rating statistic recunoscute la nivel national" si a facut imposibil sa cumperi sau sa vinzi un produs financiar fara stampila uneia dintre cele trei mari firme.

Cu toate acestea, ultimii cativa ani au scos la lumina o eroare fundamentala in modelul de business al agentiilor: acestea isi obtin veniturile chiar de la institutiile ale caror produse le judeca. Asa ca, la inceputul anilor 2000, cand isi puneau semnatura pe titluri garantate cu ipoteci fara valoare, profiturile lor erau in floare.

Conflicte suverane

Aceasta eroare a fost discutata indelung dupa criza financiare. Acesteia i s-a adaugat inca o hiba: abilitatea agentiilor de rating de a pune o stampila cu insemnatate pe datoriile suverane. La prima vedere, sa dai o nota datoriilor unui stat este mai putin riscant decat atunci cand dai o nota datoriilor unei banci. Pana la urma, guvernele nu platesc agentiile pentru a le nota obligatiunile.

Intr-adevar, in cea mai mare parte a existentei lor, agentiile au pus note corecte cand a venit vorba de riscuri de faliment suveran. Statele care au intrat in default incepand cu mijlocul anilor '70 aveau datoriile reduse la statusul "junk" cu cel putin un an inainte, conform unui raport al Fondului Monetar International, publicat in 2010.

Insa, istoria mai recenta a dovedit ca ratingurile suverane nu sunt atat de clare precum credeam inainte si ca nu mai pot fi un arbitru de baza al bondurilor guvernamentale. In ultimii doi ani, multe state din zona euro, printre care Irlanda si Grecia, au suferit retrogradari cu multiple trepte.

In mod normal, retrogradarea unui stat cu mai mult de trei trepte semnaleaza o eroare in sistem. Datoria Greciei a fost retrogradata cu patru trepte doar in iunie 2010. In august 2011, S&P a scazut ratingul datoriei SUA, iar de atunci, in ciuda persistentei problemei datoriilor, actiunile Statelor Unite au fost unele dintre cele mai populare investitii in acel an. Profitul lor a fost de trei ori mai mare decat al obligatiunilor corporate AAA.