Legea avantajului

Miercuri, 22 Martie 2006, ora 10:21
1474 citiri

Nu inteleg nimic din ceea ce se petrece cu Justitia din Romania. Sau inteleg. Inteleg ca exista o realitate, halucinanta, in care oameni in robe par a fi uitat cu totul de logica, bun simt, de gandirea simpla si eficienta.Stiu ca sunt de multe ori situatii fara iesire. Cred ca e greu sa misti niste mentalitati anchilozate. Dar imi vine greu sa cred ca cei care au facut legi in sport sunt mai inteligenti decat purtatorii de robe de la noi.

Vorbesc de legea avantajului. Stiti ce este, probabil. E acea regula potrivit careia, daca un jucator aflat in atac este faultat, dar isi poate continua actiunea, arbitrul nu fluiera fault, ci lasa jocul sa mearga mai

departe. E o socoteala simpla.

Stiti ca la noi nu functioneaza, ca in filmele americane, povestea cu cautiunea. Cu toate ca exista in codul de procedura. La noi, insa, functioneazaA"originalA". Cand ai probleme cu legea, dar ai si bani, iti iei cativa avocati buni. Si gasesc ei ceva de spus astfel incat judecata sa fie mereu si mereu amanita.

Iar procurorii, in fata avocatilor, de regula, pierd. Si sunt frustrati. E de inteles. Nu poti sa spui numaidecat ca sunt slabi profesional. Pentru ca probatiunea, munca de procurer, nu seamana cu cea de avocat sau de judecator. Sunt meserii diferite. E rau ca ai nostrii procurori incearca sa-si dovedeasca priceperea, insa, si ca avocati.

Sa ma explic. Nu pot sa inteleg de ce, la un an-doi de la inceperea unei cercetari, dupa nenumarate audieri si infatisari, se incapataneaza sa obtina mandate de arestare. Arestarea preventive vizeaza, in practica doua lucruri importante: sa-l impiedice pe cel anchetat sa dispara si sa-l impiedice sa distruga dovezi sau sa influenteze martori. Sau, dar nu e cazul la celebrii anchetati ai zilei, sa nu comita infractiuni violente.

Lucruri care, intr-un an, ori s-au petrecut deja, ori nu se pot petrece. Daca s-au petrecut deja, jucatorul e jos, atacul nu mai poate continua, iar procurorii n-au decat sa mai demonstreze o infractiune A- obstructionarea justitiei. Daca nu se pot petrece, jucatorul e sus si atacul continua. E complicat?

Mania arestarilor pare mai degraba o tara a anchetatorilor venita din istoria nu foarte indepartata. Erau, pana nu demult, la moda arestarile de vineri seara. Intra impricinatul la racoare si nu mai avea cum sa fie scos pana luni. Iar moral si ca imagine era deja terminat.

Ajuta in vreun fel arestul preventiv la trimiterea mai rapida a dosarului spre instanta? Statistic am putea spune ca nu. Hayssam e in arest de mai bine de jumatate de an. Fratii Iancu au mai fost. E vreun dosar judecat? Sigur, nici lasarea in libertate nu s-a dovedit mai productive. Dar atunci, daca e mai degraba irelevant asupra dosarului, ce-i mana spre arestari pe procurori?

Se pare, de fapt, ca e vorba de confortul lor psihic Cred ca anchetatorii se simt agresati de subtilitatile procedurale ale avocatilor. Iar ei au de-a face cu alt. fel de subtilitati. Sunt zeci de legi potrivit carora

procurorul trebuie sa demonstreze intentia faptasului Asa de complicate incat, desi nu e vorba de lovit oameni cu masina pentru ca esti sofer prost sau nu-ti merg franele, simplul fapt ca ai facut un lucru nu

demonstreaza ca ai vrut sa-l faci. Sunt altele, atat de bine scrise, incat il pun pe anchetator sa demonstreze ca albul este alb.

Frustrarea e de inteles, numai ca si procurorii trebuie sa inteleaga ceva. Ca exact in situatia lor sunt si oamenii de afaceri. Daca au facut ceva ilegal, sa mearga la puscarie. Dacca nu, sa fie lasati in pace. Dar totul repede. Sau macar, cum au spus inteleptii scriitori ai Constitutiei, A"intr-un termen rezonabilA".

Ar fi buna si aici un fel de lege a avantajului. Daca nu a obtinut A"din primaA" arestarea, procurorul ar trebui sa-si vada de treaba in continuare. De fondul spetei. De lucrurile la care se pricepe. Pentru ca altfel, prin chiar aceasta incapatanare, procurorii determina functionarea unei legi care nu exista

Cautiunea procedurala. Fiat justitia et pereat mMundus. Singura problema e ca, daca procurorii se mai incapataneaza mult sa faca dreptate cu orice pret, fara sa se priceapa sau fara sa aiba legi bune, riscam sa piara lumea, si noi. impreuna cu ea, inainte ca dreptatea sa se fi facut.

De aceea, pentru frumusetea jocului, ar fi bines a-si aminteasca toata lumea o alta vorba latineasca: non

bis in idem. Principiul impotriva judecarii multiple pentru aceeasi cauza.

I.B.-Bloombiz.ro