Ispititorul petrol din America Latina si strainii care ii dau tarcoale

America Latina, care detine 20% din rezervele mondiale de petrol, este pe de o parte dornica sa atraga investitii straine, fara de care nu poate extrage si prelucra aceasta materie prima, iar pe de alta parte n-ar vrea sa piarda de sub control un sector strategic atat de important.

Principalele rezerve, in buna parte omologate, altele numai estimate, se afla in Brazilia, Mexic si Argentina - noteaza portalul francez 20 minutes. Dintre toate, cea care le da cele mai mari frisoane investitorilor straini este fara indoiala Brazilia.

Acolo zac, de-a luungul coastei, zacaminte uriase, sub un strat gros de sare, iar soarta lor depinde in mare masura de rezultatele alegerilor ce vor avea loc in luna octombrie.

Dilma Rousseff, mana de fier a industriei petroliere

Daca se realege presedinta Dilma Rousseff, actualul sef al statului, o sustinatoare infocata a controlului de stat in sectorul energetic, pentru straini ar fi un semnal cat se poate de rau.

Este de presupus ca ea va intari monopolul actualei companii braziliene Petrobras, unde statul detine deja cel putin 30% din actiuni si n-ar fi exclus sa mai achizitioneze unele, detinute de olandezi, britanici, chinezi si altii.

Practic, compania Petrobas este fara concurenta, daca tinem seama de faptul ca este cotata printre cele mai mari 15 companii petroliere din lume.

Marina Silva tine cu mediul

O varianta convenabila pentru investitorii straini ar fi eventuala victorie in alegeri a contracandidatei doamnei Dilma Rousseff, Marina Silva. Expertii sunt de parere ca aceasta, va prefera sa atraga societati private si in niciun caz nu va mai proteja cu atata invesunare compania Petrobas.

Aceste societati private vor trebui insa sa faca fata conditiilor rezultate din campania electorala a doamnei Marina Silva, care s-a angajat la respectarea unor masuri drastice de protectie a mediului.

Deci eventualii concesionari vor trebui sa vina cu programe care sa arate ca tehnologia lor nu afecteaza mediul, ceea ce inseamna din partea lor anumite cheltuieli la care nu numai ca trebuie sa se angajeze, dar trebuie sa le si faca.

Nicio speranta pentru speranta investitorilor, Aecio Neves

Dar potentialii investitori straini sunt atenti si la un eventual al treilea scenariu in Brazilia, poate mai putin probabil, dar nu imposibil. Mai exista un candidat la presedintie, cotat al treilea in sondaje, Aecio Neves.

Desi cotat pe locul trei, Neves nu este lipsit de sanse. Este fiul fostului presedinte brazilian Tancredo Neves, iar in prezent ocupa postul de guvernator al unitatii federative Minas Gerais, ales din primul tur de scrutin cu 57,68% voturi.

Daca ajunge presedinte al Braziliei, el a anuntat de pe acuma ca va oferi un vast program de concesii si chiar va pune in discutie cele 30% din actiuni detinute de stat la Petrobas.

Portile se deschid in Mexic

Un alt punct de atractie este Mexicul. Recent, aceasta tara a aprobat un program de reforme istorice, care incheie regimul celor 76 de ani al explorarii si exploatarii petroliere prin compania de stat Pemex.

In cadrul acestui program, au fost lansate licitatii pentru 16 proiecte de infrastructura in domeniul enegetic si al magistralelor de transport. Valoarea lor se ridica la 4,9 miliarde dolari, respectiv 3,7 miliarde euro.

Acest program, completat cu investiile straine ce ar trebui sa vina, au ca scop sa redreseze scaderea productiei de la 3,4 milioane barili petrol pe zi in 2004 la 2,5 milioane in prezent. Poate ca nicaieri investitorii straini nu au asemenea sanse de a se afirma, ca in Mexic.

Singura dificultate sta in tehnologia pe care acesti investitori trebuie s-o detina, pentru a extrage titeiul de la adancimi mari in zona Golfului Mexic, unde tehnologiile existente nu au putut face fata.

Ape tulburi in Argentina

Argentina atrage si ea atentia prin rezervele mari existente in Vaca Muerta din Patagonia. Aici exista deja conventii prealabile semnate de firme de prestigiu din America (Chevron Dawn Chemical, Exon) si Germania (Winter Shale, Shell), dar finalizarea probabil ca va merge greu.

A ramas in memoria tuturor aventura companiei spaniole Repsol, care a fost nationalizata in 2012, tragand din asta toate consecintele. Nu este privita cu ochi buni nici pretentia Argentinei de a mentine controlul rezervelor aflate sub un teren de 30.000 kmp, unde sunt deja in functiune 180 puturi.

Pe scurt, petrolul din America Latina ispiteste toti investitorii, rezervele sunt uriase, dar nimeni nu se poate astepta la conventii rapide, fara sa fi negociat la sange conditiile puse de fiecare stat, indeosebi atunci cand statul le considera strategice si cand doreste sa concesioneze resursele, dar sa-si pastreze controlul asupra lor.

Este o conditie usor de pus, dar greu de acceptat.