Claudiu Doltu: Sistemul romanesc de asigurari, doar un sistem de impozitare

Claudiu Doltu, secretar de stat in Ministerul Finantelor Publice, vorbeste intr-un interviu acordat Business24, despre modul costisitor in care Romania si-a atras investitorii straini dupa 1991 si care sunt consecintele acestor masuri in prezent.

Romania are nevoie de schimbari structurale in agricultura, dar si in ceea ce priveste sistemul de sanatate si sistemul de pensii. Doltu este de parere ca daca nu se poate schimba nimic in modul de finantare a sistemului medical, vom avea o piramida cu varful in jos, iar o greutate din ce in ce mai mare va apasa peste baza.

Potrivit secretarului de stat, succesul politicilor publice sta in corelarea obiectivelor fixe cu resursele disponibile, iar Romania trebuie sa renunte la practica reformelor, doar pentru a obtine finantare externa, pe care le abandoneaza in momentul in care nevoia de finantare a incetat.

Care sunt sectoarele unde e nevoie de o reforma masiva pentru o mai buna functionare?

Romania are inca un potential foarte mare neexploatat din perspectiva suprafetelor agricole, din perspectiva climei sau a diverselor tipuri de culturi care se pot obtine.

Deocamdata, se pare ca potentialul mare din agricultura este evaluat de multi investitori care acumuleaza suprafete mari si compacte de teren.

Probabil ca, in continuare, vom asista la o concentrare din ce in ce mai mare a terenurilor. Exista multe cazuri de succes in Romania in care investitori puternici cumpara fie suprafete mari de pamant pe care le folosesc sau investesc in continuare in suprafete mari in ideea ca odata concentrate, le vor vinde celor care le vor utiliza.

Nu in ultimul rand, trebuie sa intelegem ca Romania are probleme structurale majore in ceea ce priveste sistemul de sanatate si sistemul de pensii. In ceea ce priveste sistemul de pensii, ne-am obisnuit sa consideram ca totul se bazeaza si se rezuma la transferul intre generatii.

Insa, pe de o parte, populatia in Romania scade, pe de alta parte, imbatraneste. Asa cum functioneaza sistemul transferurilor intre generatii este evident ca nu avem suficiente resurse pentru a asigura un nivel decent al pensiilor. Problema se va agrava in urmatorii ani.

Daca vom continua sa amanam adoptarea unor decizii majore, problemele se vor complica si in ceea ce priveste calitatea serviciilor medicale la care oamenii sunt indreptatiti. In afara faptului ca se incearca si se esueaza permanent in oprirea risipei, sistemul insusi nu este sustenabil.

Este evident ca pentru viitor ne putem astepta la o crestere a calitatii tehnologiilor utilizate in actul medical, dar si la o crestere a costurilor tocmai din cauza acestor tehnologii. Neschimband nimic in modul de finantare a sistemului medical, vom avea o piramida cu varful in jos, iar o greutate din ce in ce mai mare va apasa peste baza. Lucrurile nu se pot schimba peste noapte.

Ultimii trei ani, din pacate, au fost irositi. Desi s-a castigat timp prin semnarea acordurilor cu FMI, CE si BM si s-a obtinut o consolidare a conditiilor de stabilitate macroeconomica sau, asa-numita stabilitate fiscala, rezolvarea problemelor structurale a fost amanata.

S-a incercat rezolvarea sistemului de salarizare din sectorul public, insa mi-e greu sa inteleg in ce masura aceasta problema este rezolvata, din moment ce exista inca diferente majore de salarizare intre institutiile din administratia publica. S-au taiat doar salariile, dar problema de constructie a fost amanata.

Aceasta problema o vedem si in sistemul de sanatate si in sistemul de pensii. Nu vad sa se fi inceput o constructie serioasa care sa permita schimbarea intr-un orizont de 20-25 de ani. Nimic nu s-a intamplat pe latura Pilonului II de pensii sau pe latura Pilonului III de pensii.

Asistam la aceleasi discutii de 10-15 ani. Este evident o problema de asumare a unor decizii de a opri risipa din sistem, de a schimba modul in care sistemul este administrat si de a incepe o constructie care poate sa dea o sansa mai buna pentru o viata decenta populatiei tinere de acum, dar care va ramane in aceasta tara peste 25-30 de ani.

Nu exista solutii miracol. Dar, bunele practici arata ca intotdeauna completarea transferului intre generatii, cel putin pe Pilonul II de pensii - pensii de stat cu administrare private - dar si incurajarea economisirii prin permiterea unei functionari mai bune a Pilonului III de asigurari private, poate da o sansa si o predictibilitate mai mare celor care intra acum pe piata muncii si care ar putea sa beneficieze de rezultatele economisirii lor intr-un orizont de 25-30 de ani.

In Romania, sistemul de asigurari este, din pacate, doar un sistem de impozitare.

Guvernul are suficient spatiu de manevra pentru a elibera resursele blocate in sistemul de stat pentru utilizarea mai buna in sistemul privat, are suficiente posibilitati de a schimba comportamentul intreprinderilor de stat pe care vrea sa le pastreze in proprietate de stat. Este nevoie insa de o asumare politica si transparenta privitoare la ceea ce vrei sa privatizezi si ce nu.

De ce este important pentru o economie ca masurile care se iau intr-un moment sa fie gandite ca si politici publice, nu ca masuri singulare?

Formularea si implementarea politicilor publice a lipsit permanent din modul de exercitare al actului de guvernare in Romania. Sedintele de Guvern sunt dedicate in proportie de aproape 70% adoptarii deciziilor de natura administrativa si nicidecum discutarii si adoptarii unor directii de politica publica care sa conduca in cele din urma spre anumite rezultate asumate politic.

Cat timp in Romania au existat ancore externe majore, de genul accederii in UE sau integrarii in NATO, lucrurile au mers intr-o directie convenita sau asumata. Dar, in planul politicilor publice, nu au fost niciodata fixate obiective care sa fie corelate cu resursele disponibile. Respingerea ideii de plan centralizat imediat dupa 1990 poate fi o explicatie. Insa confuzia intre a conduce o economie de tip socialist si a conduce o economie de piata pe baza de politici publice, nu poate fi explicata decat prin faptul ca intotdeauna deciziile in Romania s-au adoptat in grupuri restranse, intr-un mod netransparent.

Politicile publice presupun formularea de obiective clare, care pleaca de la evaluarea resurselor existente si definirea etapelor de parcurs, in functie de care decidentii politici care guverneaza in baza unui mandat politic dat de societate, pot fi judecati de proprii alegatori.

Evitandu-se acest lucru, s-au preferat permanent masuri punctuale, adresate unor grupuri selectate discretionar, care au permis cel mult obtinerea de castiguri de natura electorala. Fiecare grup a primit mai mult sau mai putin in functie de puterea de negociere exprimata prin dezordinea sociala pe care ar fi putut sa o provoace. Avem exemplele din anii 1990: minerii din Valea Jiului, lucratorii din sistemul de cai ferate sau cei de la metroul din Bucuresti. Prin modul in care si-au exprimat nemultumirea au fost mai bine auziti decat alte grupuri precum profesorii sau lucratorii din sistemul sanitar...

Permanent, Romania a accelerat procesul de reforme sub necesarul de finantare externa. Ori de cate ori a existat un necesar de finantare externa, autoritatile de la Bucuresti au inceput anumite reforme pe care le-au abandonat in momentul in care nevoia de finantare externa a incetat.

Este asa-numitul model de reforma "stop-and-go", care explica abordarea reformelor in Romania. Asa intelegem de ce masurile singulare au fost preferate si nu proiectarea si urmarirea politicilor publice intr-un mod consecvent. Costurile acestei optiuni sunt astazi foarte mari, in special sub forma decredibilizarii institutiilor si demotivarii functionarilor publici. Acest lucru reflecta modul in care s-a inteles exercitarea puterii in Romania.

Are o problema Romania in materie de competitivitate, de atractivitate pentru investitorii straini si banci?

Dupa 1991, daca ne referim la aceasta perioada, Romania a fost mai putin atractiva pentru investitorii straini decat celelalte tari comparabile din Europa de Est. Acest lucru a incercat sa fie compensat prin oferirea de avantaje fiscale, in ideea de a atrage investitorii straini.

Reteta s-a dovedit a fi una costisitoare pentru ca in momentul in care constrangerile de natura financiara au devenit foarte puternice si Romania a inceput sa se confrunte cu perspectiva unei incapacitati de plata, aceste facilitati au fost retrase. Nemultumirea in randul investitorilor a fost mult mai mare decat beneficiile de care economia romaneasca s-a bucurat ca urmare a venirii acelor investitori.

Aceasta lectie costisitoare sper sa fie invatata si, pe viitor, sa nu mai asistam la asemenea abordari punctuale. Incepand cu 2000, Romania a devenit un mediu din ce in ce mai atractiv pentru investitiile straine, datorita oportunitatilor de profit pe care le oferea.

Sa nu uitam ca Romania este o piata cu un potential de crestere mare, cu o populatie suficient de numeroasa, care are o inclinatie spre consum suficient de mare, cu un tip de consumator deschis produselor noi si cu posibilitati de extindere regionala pentru firmele care opereaza aici. Chiar si faptul ca infrastructura este in conditii precare, poate sa constituie un avantaj in perspectiva modernizarii sistemului de infrastructura.

In anul 2008 investitiile straine au atins valori record, de aproximativ 12 miliarde de euro. Inainte de intrarea tarii in UE, dar si in urmatorii doi ani, bani foarte multi si ieftini isi cautau "destinatia", iar Romania prezenta toate avantajele unui nou-venit in UE cu un potential de crestere foarte mare.

Sigur, lucrurile stau acum cu totul altfel, iar in urmatorii ani este putin probabil ca Romania sa mai inregistreze ritmuri de crestere atat de inalte sau sa prezinte oportunitati de afaceri atat de bune pentru investitorii straini.

In aceste vremuri, tarile care sunt cei mai mari exportatori de capital, sunt in acelasi timp si cei mai mari recipienti de capital. Romania este tara membra UE, opereaza in acest spatiu, iar principalii competitori in atragerea de investitii directe sunt exact partenerii nostri din tarile UE.

Mediul romanesc este putin predictibil, mai neprietenos afacerilor decat cel din Austria, Germania, Franta, Marea Britanie sau Italia si sa nu uitam ca acestea sunt tarile cu care concuram si nu numai din punct de vedere fiscal.

Atractivitatea din perspectiva investitorilor straini nu se refera doar la nivelul presiunii fiscale, ci la tot ce inseamna predictibilitatea mediului de afaceri, la costurile de a desfasura afaceri intr-un anumit mediu.

E vorba doar de o proasta administrare, dupa ce ani in sir eram zona de atractie din toata Europa? Cum putem atrage investitorii straini?

Sa nu uitam ca sunt numerosi factori, nu neaparat cuantificabili, care explica prezenta investitiilor straini intr-o tara. Romania a facut progrese foarte mari. Astazi, cu greu ne mai amintim anii '90, cand Coca-Cola a aparut la Bucuresti. Era un semn de normalitate si de apropiere de Occident. Dar, in acea vreme companiile stateau chiar si mai bine de un an pana reuseau sa-si instaleze o linie telefonica necesara desfasurarii afacerilor. Romania a trecut de acest stadiu. Astazi, tara este un mediu din ce in ce mai placut in care sa traiesti, dar sunt multe lucruri ramase in urma.

In primul rand, numarul de scoli cu predare in limbi straine de circulatie internationala. Nimeni din Franta, Austria, Germania sau orice alta tara a lumii, unde exista un standard de viata decent, nu vine cu mare bucurie in Romania, chiar daca este foarte bine platit, stiind ca are cu el o familie, dar nu are o scoala buna unde sa-si trimita copiii.

Sigur ca este foarte bine si pentru copiii expatriatilor sa invete limba romana, insa nu ii ajuta prea mult atunci cand se muta in alta tara cu familia. Numai in conditiile in care firmele acopera costurile cu plata taxelor pentru 2-3 copii ai personalului pe care il trimit in Romania, lucrurile ar deveni posibile intrucat scolile cu predare intr-o limba straina sunt putine si foarte scumpe.

Cat timp strainilor le este foarte greu sa se acomodeze in Romania cu modul in care se respecta regulile de circulatie rutiera sau cu modul in care justitia functioneaza la toate nivelurile, ei raman rezervati fata de posibilitatea de a investi aici.

In conditiile in care serviciile medicale sunt nemultumitoare din perspectiva calitatii, Romania nu poate concura nici nu Germania, nici cu Austria, nici cu Marea Britanie, Ungaria sau SUA. Ori, ceea ce pot face autoritatile pentru atragerea investitorilor straini ar fi sa incerce sa rezolve aceste probleme. In primul rand pentru proprii cetateni, nu neaparat pentru atragerea investitorilor. Dar, rezolvarea acestor aspect ar atrage, cu siguranta, mai multi investitori straini.

Investitorii vor ramane in continuare concentrati pe profit. Orice companie mare este sub presiunea actionarilor si cauta sa obtina profit, asa cum si micii investitori cauta sa obtina, in primul rand, profit. Pentru investitii care tintesc Romania pe o perioada mai indelungata de timp, toti acesti factori conteaza.

Pe masura ce ne vom rezolva problemele in favoarea propriilor cetateni, vom reusi sa atragem investitii straine din ce in ce mai multe. Asta este calea de urmat: reducerea costurilor pentru afaceri, realizarea unui minim de infrastructura critica si prezenta pe piata muncii din Romania a unor oameni care pot fi educati de firme in spiritul in care au nevoie.

Un ultim mare avantaj pe care Romania il are, dar este putin valorificat, este existenta unei culturi industriale in randul populatiei. Sunt foarte putine tari in care sa existe acest tip de cultura. Faptul ca oamenii sunt obisnuiti sa se trezeasca dimineata si sa mearga la serviciu si fac acest lucru de 5-6 ori pe saptamana, este aparent ceva banal, face parte din rutina cotidiana.

Nu acelasi lucru il gasim insa in multe alte zone din lume. Este un activ pe care Romania il are si care explica, de exemplu, si decizia Ford de a investi aici. In Romania, investitorii gasesc aceasta cultura industriala. Nu inseamna neaparat "calificarea inalta a fortei de munca" un slogan cu care ne-am tot laudat degeaba, dar faptul ca oamenii pot fi motivati si se pot acomoda intr-un regim de lucru din care rezulta un nivel ridicat de productivitate, este exact ceea ce cauta investitorii straini.

Cititi mai multe in in prima parte a interviului - Deficit inseamna datorie. Nota de plata, pentru generatiile viitoare si in partea a II-a a interviului - Viata oamenilor e mai buna ca acum 20 de ani - Interviu Claudiu Doltu, acordat pentru Business24, de secretarul de stat in Ministerul Finantelor Publice.