Dezvoltarea pe baza investitiilor straine este o iluzie - Opinie Ilie Serbanescu

Multi s-au intrebat acum cativa ani ce cauta dl Bogdan Olteanu in functia de viceguvernator al Bancii Nationale. Macar domnia sa ne-a scutit de prezente publice in perioada imediat urmatoare ungerii in aceasta functie.

Iata insa ca acea perioada a trecut si dl Olteanu iese tot mai frecvent la rampa nu doar cu aprecieri, ci si chiar cu povete pentru banci si napastuitii lor de clienti. Ultimul si cel mai tare panseu al domniei sale este ca problema centrala a Romaniei ar fi ca "nu mai intra bani in tara"! Ia uite, frate, ce descopera preopinentul de la inaltimea turnului sau de fildes din strada Lipscani! De parca trebuia sa te afli in vreun turn pentru a observa acest lucru! Si de parca ar trebui cumva sa murim daca strainatatea nu ne mai arunca la bord niscai maruntis, caruia dl Olteanu, dupa cum se vede, ii atribuie puteri tamaduitoare! Si de parca n-ar fi treaba tocmai a autoritatilor romane, inclusiv a Bancii Nationale, de a genera bani interni cu care, in lipsa altora, sa ne descurcam totusi!

Sa nu-l punem insa la zid pentru atata lucru pe dl Olteanu. Domnia sa nu face, in aceasta privinta, decat sa reproduca opiniile sefului sau, guvernatorul Mugur Isarescu. Dar, ca sa nu-l incriminam cumva doar pe dl Mugur Isarescu, sa precizam ca aceasta este aprecierea facuta public aproape la unison de catre oficiali guvernamentali, lideri politici si analisti de reputatie: "Romania nu poate face nimic fara investitii straine" sau "dezvoltarea tarii depinde de investitiile straine" si, ca atare, solutia ar trebui sa fie aducerea in orice chip de investitii straine, mai precis creindu-se un climat strimulativ si mai ales promovandu-se salarii mici ca tara sa fie atractiva pentru investitiile straine.

Grave confuzii caracterizeaza asemenea aprecieri! Relationari fortate si desigur interesate se fac intre fenomene care nu au neaparat vreo legatura si care oricum nu se suprapun. Ca s-a ajuns ca Romania sa devina dependenta de fluxuri externe asta se vede cu ochiul liber! Inainte insa de a ne rastigni in fata acestei situatii ar fi potrivit sa analizam cum de s-a ajuns aici, in conditiile caror politici, ce scopuri au avut fluxurile de capitaluri straine care au tranzitat Romania si cu ce s-a soldat de fapt trecerea lor pe aici. De ce, daca tot se promoveaza salarii mici - si, slava Domnului, Romania are cele mai mici salarii din Europa! - nu este invadata Romania de investitii straine?! De ce nu exista o asemenea invazie cand in Romania capitalul strain este discriminat pozitiv fata de cel autohton, primind oficial tot felul de ajutoare de stat, altfel interzise prin UE, si mai ales putand face aici ceea ce acasa la el nici prin gand nu-i trece sa faca pentru ca acolo ii da cineva peste mana?!

In orice caz, a confunda dependenta de fluxurile de capital strain cu dezvoltarea tarii pe baza capitalului strain este o prostie. Si inca una groasa! Poti face zeci de strategii de atragere a capitalului strain si poti adopta sute de facilitati in acest scop si se poate ca mult asteptatul capital strain chiar sa si vina, si totusi dezvoltarea tarii sa nu se produca! Pentru ca pur si simplu dezvoltarea - care nu este un proces spontan, ci unul indus - nu este treaba capitalului strain. Treaba acestuia este realizarea de profit. Nu este vreun repros, ci o realitate. Dar realizarea de profit in Romania de catre capitalul strain - si daca acesta n-ar realiza profit, ar pleca! - nu inseamna neaparat un lucru conjunctural bun pentru Romania si, cu atit mai putin, pentru dezvoltarea Romaniei. Dezvoltarea tarii presupune resurse uriase, costuri grele, chiar sacrificii umane si materiale, pe care oricum nu si le asuma investitiile straine, si nu din vreun alt motiv decat din acela ca nu este treaba lor. Cu ce s-a soldat pentru dezvoltarea Romaniei perioada 2003-2008 in care capitalul strain a venit in economie si in care, pentru a prelua expresia dlui Olteanu, au intrat bani in tara, o perioada careia dl Olteanu pare ca-i duce dorul?! S-a soldat cu lichidarea economiei romanesti din Romania (caci au fost scoase de sub control national toate punctele nodal-strategice din economie) si cu dezechilibrarea pe cel putin 20 de ani a economiei intre consum si productie (caci bancile straine au dat credite pentru consum si nu pentru crearea de locuri de munca)!

Investitiile straine pot da roade numai daca exista o tesatura interna de dezvoltare a tarii, precum si cineva (o forta politico-economica interesata) care sa promoveze procesul. Investitiile straine pot fi un adjuvant puternic pe calea dezvoltarii, dar nu pot constitui factorul dezvoltarii. Nu exista in lume vreun exemplu de tara acum dezvoltata care sa se fi dezvoltat numai prin investitii straine, asa cum se pretinde sa se intample in cazul Romaniei.

Sa mai amintim ceva foarte concret in legatura cu rolul investitilor straine intr-o economie subdezvoltata, cum este si cea a Romaniei. Este vorba de concluzii pe care le-au stabilit studii efectuate in cele mai diverse colturi ale lumii si in cele mai diferite perioade. Exista un ciclu al investitiilor straine. In general, valul de intrari dureaza 10-12 ani, dupa care, indiferent daca intrarile continua, iesirile prin repatrieri de profituri spre tarile de origine sau aiurea devin mai importante decat intrarile. Daca o tara n-a apucat in cei 10-12 ani sa fructifice intern si realmente valul intrarilor, punand bazele unei tesaturi industriale prin combinare cu eforturi proprii sustinute, tot impactul pozitiv al investitiilor straine se pierde. In Romania lucrurile s-au desfasurat cum nu se putea mai rau.

Intrarile in val au durat doar vreo 6 ani. Nici sa fi genial nu poti ajunge sa profiti in planul dezvoltarii de pe urma investitiior straine, in conditiile unui asemenea ragaz scurt. Nemaipund la socoteala ca investitiile straine in Romania, fiind facute cu prioritate in afaceri pe termen scurt sau cu profit rapid (imobiliar, comert) au ajuns deja in situatia ca intrarile sa fie de mult compensate de iesiri, cu un bilant net strict negativ si din punct de vedere financiar, si din punctul de vedere al urmelor lasate in planul dezvoltarii. Ciclul este inchis. Rolul potential benefic este pierdut. Restul, doar povesti!