Reindustrializarea, a doua sansa a Romaniei - Opinie Ionel Blanculescu

Criza economica mondiala a aratat ca statele puternic industrializate au reusit sa infrunte efectele acesteia cu mult mai eficient decat omoloagele lor, slab industrializate, bazandu-se pe politici industriale extrem de bine structurate si ancorate in realitatea economica globala.

Exemplul Germaniei este elocvent, care pe langa faptul ca a suportat cel mai slab impact in anii dificili ai crizei, 2009-2011 si-a asumat si responsabilitatea salvarii financiare a Uniunii Europene, partea putreda a acesteia, apartinand zonei euro.

Romania a avut sansa ei, pe care a irosit-o, criza de sistem de dupa 1989, generand un amplu proces de dezindustrializare, urmat de un altul de delocalizare.

A avut loc un proces primitiv si rudimentar, de-a lungul a cel putin 15 ani, de externalizare prin privatizare si vanzare a infrastructurii industriale a Romaniei, in contradictie cu alte state, gen Polonia si Cehia, campionii Europei Centrale si de Est, in ceea ce priveste performanta economica, in special a companiilor de stat.

Daca in acest tip de state, politica de consolidare industriala, de intarire a companiilor de stat, in special din domeniul energetic, minerit, productie de petrol si gaze naturale sau de combustibili, a devenit regula, conferind rezultatele cunoscute, considerate deja model si referinta pentru celelalte state din regiune, in Romania s-a transformat in exceptie, aruncand economia tarii intr-un con de umbra nemeritat.

Inalta tehnologie, a doua sansa a industriei romanesti

Ca intotdeauna insa, exista si o a doua sansa, chiar si pentru state si inca cu o probabilitate mare de reusita, ca urmare a dezvoltarii explozive a tehnologiilor industriale, de ultima ora, care face posibila demararea unui nou si amplu proces de reindustrializare a Romaniei, selectiv, in acele sectoare de activitate cu valoare mare adaugata.

Mai mult, inalta tehnologie permite realizarea acestui proces cu costuri cu mult mai reduse decat in conditiile in care s-a efectuat pentru prima data in Romania industrializarea, in care colosii de otel si beton erau construiti cu eforturi mari financiare, de multe ori in detrimentul vietii si nivelului de trai al cetatenilor tarii noastre. De asemenea, unitatea de timp pentru executie este infinit mai redusa, de la ani si zeci de ani in trecut, la luni de zile in prezent.

Desigur, reindustrializarea nu trebuie realizata de-a valma, ci in baza unor analize clare de oportunitate si fezabilitate, in acele domenii recunoscute de piata globala, in care valoarea adaugata este mare, cum ar fi: masini si echipamente, electrice, electronice, medicale, utilaje pentru productia agricola, in special pentru prelucrarea acesteia, echipamente si utilaje de foraj, explorare si exploatare petroliera, industria miniera, industria energetica, industria de reciclare/ecologizare/decontaminare, industria metalelor rare, resurse/zacaminte naturale, industria farmaceutica, IT&C, industria grea.

In afara procesului efectiv de reindustrializare, o preocupare insemnata trebuie acordata sinergiei, adica obtinerii unui efect maxim economic de pe urma configurarii noii arhitecturi industriale si aici as face referire la conceptul de clustere, adica de concentrari economice inteligente, durabile si eficiente. Prin aplicarea acestui concept inovator, clusterul, se va putea obtine efectul maxim din concentrari industriale, prin reducerea costurilor de operare si exploatarea oportunitatilor generate de acest tip nou a amplasare industriala.

Nu ar trebui neglijate, in noua structura reindustrializata a tarii, zonele defavorizate, care ar trebui sa fie recreate, redimensionate, desigur cu inlaturarea aspectelor negative, de tip speculatoriu, care au intervenit la prima incercare de repunere a acestora pe harta economica a tarii.

Si nu in ultimul rand, o atentie deosebita trebuie acordata factorului de multiplicare, reindustrializarea fiind obligata sa genereze un astfel de efect, multiplicatoriu, pe orizontala economiei romanesti, atat in amontele, cat si in avalul acesteia,putand ajunge la de 2,5 ori la 4 ori, valoarea initiala investita in intreg procesul.

Ar fi optim ca reindustrializarea Romaniei sa se efectueze mai mult prin investitii publice, decat private, avand in vedere perioada economica dificila pe care o traversam, chiar si prin parteneriatul public privat. Efortul investitional ar putea sa fie in prima faza la un nivel de 10 miliarde de euro, care ar putea fi asigurat prin sistemul de credite obligatare, adica emisiuni speciale de obligatiuni, bonduri, pentru anumite zone bogate ale lumii, cum ar fi zona Golfului Persic, urmate la data scadentei de conversia acestora in actiuni la companiile de proiect, fara a afecta deficitul bugetar, dimpotriva.

O multinațională germană inaugurează un nou birou în România, după ce a anunțat concedieri la nivel global

Compania multinațională de inginerie Bosch a inaugurat marți, 23 aprilie, cel de-al doilea birou din Cluj-Napoca, în cadrul centrului său de inginerie. La nivel de grup, Bosch a anunțat, la...