Despre bombele lui Ponta - Opinie Mircea Cosea

Primul ministru, domnul Victor Ponta, ne anunta cu catva timp in urma ca precedenta guvernarea i-a lasat cincisprezece bombe cu ceas. Domnia sa spunea ca "prima bomba cu ceas este reprezentata de sistemul de coruptie si crima organizata din cadrul ANAF".

Nu era o dezvaluire socanta caci "ce nu stia barbatul stia tot satul". Nu mai era demult pentru nimeni un secret ca ANAF devenise o institutie profund politizata prin care reprezentanii puterii, oricare ar fi fost ea, isi satisfaceau nu numai interese economice ci si electorale prin atac si distrugere la comanda a adversarilor politici.

Nu este mai putin adevarat si ca ultimii trei ani au dus aceasta practica la paroxism. Tocmai de aceea, desi nu este o noutate, declaratia domnului Ponta am considerat-o importanta si dadatoare de speranta.

Chiar s-a dezamorsat bomba?

Scoterea din sistem a domnului Sorin Blejnar si probabila incetare sau macar diminuarea activitatii considerate corupte si de crima organizata rezolva, dupa parerea mea, doar o parte a procesului de dezamorsare. Cred ca adevarata "dezamorsare" a bombei ANAF ar trebui extinsa nu numai la eliminarea coruptiei ci si la regandirea locului si rolului ANAF in actualele conditii dificile ale economiei noastre.

Simbolistica domnului Ponta este interesanta prin faptul ca reuseste sa exprime plastic daunele pe care cincisprezece situatii mostenite de la precedenta guvernare le poate aduce societatii si economiei romanesti. O "bomba" este prin definitie un obiect distructiv, ori deocamdata, chiar fara domnul Blejnar, ANAF-ul continuie sa fie un element distructiv. Distrugerile pe care le pricinuieste zilnic economiei poate nu se mai datoreaza coruptiei dar, cu siguranta, sunt efectul politicii pe care o practica ANAF-ul si a unei conceptii rigide pana la inchistare asupra rolului pe care o istitutie de acest gen il poate avea intr-un moment crucial al procesului de iesire din recesiune si de asigurare a cresterii economice.

Consecvent conceptiei anacronice de aritmetica simpla si de contabilitate primara care sta la baza vesnicii politici bugetare a ministerului de resort, ANAF-ul practica o politica de colectare pompieristica fara nici o urma de gandire prospectiva si fara nici o intentie de a se considera un instrument vital al politicii economice. El accepta sa ramana intr-o epoca de profunde schimbari ale conceptului politicii bugetare europene o simpla " pusculita" a guvernului, preocupat doar de cifre nude si nu de fenomenele pe care acestea le reprezinta.

Dovada este campania fulgeratoare si triumfalista pe care a inceput-o de a bloca conturile firmelor aflate in dificultate.Desigur, blocarea conturilor este o masura justificabila intr-o situatie economica stabila si intr-un climat economic in care operatorii economici dispun de majoritatea conditiilor de desfasurare a unei activitati normale in limitele mecanismelor pietii. Desigur, deasemenea, blocarea conturilor este o masura justificabila si atunci cand se identifica o clara tendinta evazionista si de rea vointa a unor agenti sau atunci cand exista dovezi clare de practicare a unor acte de criminalitate economica.

Cred ca in actuale conditii ar trebui sa se treaca la blocarea conturilor numai in conditiile in care se iau in considerare cel putin urmatoarele elemente : existenta unor factori obiectivi si independenti de vointa agentilor economici ,efecte ale crizei economice mondiale ( diminuarea sau incetarea exporturilor de marfuri si servicii ca urmare a recesiunii pe pietele importatoare, etc); intarzierile si blocarile platilor pe fonduri europene ; pierderile suferite de catre agentii economici in urma secetei; scaderea cererii interne ca urmare a reducerii veniturilor populatiei ; evolutia negativa a raportului euro/leu.

Ce realizeaza ANAF-ul prin campania de blocare arbitrara si intempestiva a conturilor in actuala situatie ? Poate aduce o modesta suma suplimentara la buget dar distruge potentialul de lucru al economiei. Blocarea conturilor reprezinta in marea majoritate a cazurilor incetarea activitatii economice, adica pierderea de locuri de munca. Oare ANAF-ul nu stie ca singura cale de alimentare corespunzatoare si pe termen lung a bugetului cu sume suplimentare o constituie crearea de locuri de munca ? Asa dupa cum se pare, nu stie sau nu-i pasa dar ceea ce este sigur este faptul ca actualmente, ANAF-ul nu mai este o bomba cu ceas ci o bomba deja explodata.

Curajul si intelepciunea de a taia nodul gordian

Pentru a reusi, cum bine doreste domnul prim ministru, "dezamorsarea" bombei ar fi trebuit sa se ajunga la "taierea nodului gordian", adica la luarea unor masuri cu caracter exceptional pentru ca traversam o situatie exceptional de grea.

Cred ca este necesara o masua exceptionala si temporara de reevaluare a conditiilor de blocare a conturilor. Nu exclud o astfel de posibilitate atat timp cat guvernul a fost dispus sa ia o masura exceptionala in cazul Oltchim. Sustinerea financiara a combinatului in conditiile incalcarii unor directive UE si discriminarea prin aceasta sustinere a miilor si miilor de firme private aflate in situatii similare dar nu numai lipsite de sprijin ci distruse prin blocarea conturilor nu constituie un caz exceptional? Sau poate este doar un caz de atragere a simpatiei electorale ?

Cred ca decizia de blocare a conturilor agentilor economici (chiar daca neinteresanti din punct de vedere electoral) ar trebui sa fie luata numai dupa discutii cu fiecare firma, dupa evaluarea planului de afaceri si a perspectivelor acestora, dupa dovedirea bunei intentii a acestora si evaluarea corecta a cauzelor intarzierii platii obligatiilor catre stat. In mod exceptional ar trebui acceptate reesalonari prin modificarea legislatiei de garantare a acestora.

Este cazul sa intelegem ca ANAF-ul, intr-o economie moderna si europeana, trebuie sa devina un partener al agentului economic, mai ales in perioada de criza, si nu un executor obtuz de tipul zapciului feudal.