Criza economica, o criza a globalizarii?

Pe masura ce incepem sa ne revenim din prima criza economica mondiala din istorie, pornita de la problemele cauzate de sistemul bancar, se iveste, fara indoiala o intrebare: a fost doar o criza de ordin financiar sau una a intregului sistem pe care s-a bazat dezvoltarea lumii dupa cel de-al doilea Razboi mondial, anume globalizarea?

Chiar daca schimbarile din telecomunicatii si transporturi sunt percepute drept motor al globalizarii, de fapt, deciziile politice de a face piete si comert liber sunt responsabile, in cea mai mare parte.

Criza bancara a determinat o schimbare a ideologiei ce a definit pietele in ultimii 30 de ani. Multi participanti la aceasta piata au uitat de standardele profesionale si etice, iar autoritatile nu au reusit sa-si dea seama la timp de riscurile ce se acumulau in sistem.

Pentru a functiona, pietele au nevoie de informatie. Astfel, ceea ce s-a intamplat de fapt, in timpul crizei creditelor, de exemplu, a fost o criza de informatii: nimeni din piata nu stia cine ce detine sau cat valoareaza, spune, intr-un comentariu pentru Forbes, Peter Mandelson (foto), mana dreapta a premierului britanic, Gordon Brown, si responsabilul pentru mediul de afaceri din Marea Britanie.

Insa criza bancara nu a subminat pietele in general, ci credinta oarba in eficienta lor si le-a adus aminte participantilor ca acestea pot fi distorsionate usor. De asemenea, nu a subminat credinta in comertul liber. De altfel, crede Mandelson, deschiderea pietelor spre o economie globala va fi esentiala pentru a avea o redresare rapida si sustenabila.

Comertul a fost punctul principal al economiei mondiale inainte de recesiune si a fost direct responsabil pentru unele dintre slabiciunile acesteia.

Dezechilibrele formate de surplusul si deficitul unora dintre cele mai mari economii au destabilizat intregul sistem, insa principiul comertului liber nu este o problema in sine si trebuie neaparat sa faca parte din solutia pentru iesirea din criza.

De altfel, se discuta deja despre infiintarea unui cadru nou pentru comertul mondial inca din 2008, insa lipseau detaliile specifice si dorinta politica de a realiza asa ceva. Daca Statele Unite si Uniunea Europeana ar reusi sa semneze un astfel de acord in 2010, beneficiile pentru economia mondiala ar fi substantiale, crede oficialul britanic.

Pasi necesari pentru relansare

Cele doua mari puteri, SUA si UE, trebuie sa ia patru masuri politice importante, inainte de a putea vorbi de o redresare adevarata, potrivit lui Mandelson.

In primul rand, trebuie sa existe un echilibru intre reglementarile guvernamentale si autoreglementarea pietelor. Acestea nu devin mai inteligente si mai eficiente cu cat sunt mai libere, asa cum se credea, dar nici nu pot fi tinute intr-o "camasa de forta". Sistemul trebuie sa fie mai stabil, sa existe cerinte exacte pentru capitalizare, transparenta si tranzactionarea instrumentelor financiare.

In al doilea rand, trebuie gandit la nivel international, avand in vedere ca pietele financiare sunt globale. In UE s-a inceput deja acest lucru, prin propunerea unor reglementari financiare valabile la nivelul intregii uniuni, acesta fiind doar un prim pas necesar.

Acest lucru trebuie sa se extinda la problemele legate de schimbarile de mediu, securitate, contra-terorism etc.

G20 in sine este un exemplu al globalizarii, iar Organizatia Mondiala a Comertului a fost un suport pentru testarea noilor politici. Balanta economica s-a modificat, iar institutiile care fac regulile la nivel mondial trebuie modificate, la randul lor.

Europa si SUA trebuie sa inteleaga ca perioada in care au fost principalii actori pe scena economica s-a incheiat, odata cu aparitia Chinei, Indiei si a altor tari emergente. De altfel, aceasta este o veste buna pentru ambele parti ale Atlanticului, reprezentand cea mai mare expansiune posibila din istorie, pe piete cu miliarde de consumatori.

Insa China, India si Brazilia nu vor prelua responsabilitatea intr-un mod dorit de Occident, ci asa cum isi doresc ele. Din acest motiv, trebuie reformate institutii precum Fondul Monetar International si Banca Mondiala, pentru a reflecta puterea pietelor emergente.

Si, in ultimul rand, trebuie sa existe un pact social privind globalizarea, avand in vedere ca aceasta este contestata chiar din randul tarilor care au initiat-o. Astfel, trebuie create sisteme care sa asigure asistenta medicala eficienta pentru toata lumea si sa existe sprijn pentru cei care isi schimba locul de munca. Oamenii trebuie protejati de cele doua principale surse ale nesigurantei in viata, crede Mandelson: imbolnavirea si somajul.

Trebuie recunoscut faptul ca piata si comertul liber sunt alegeri politice, care au beneficiile si costurile sale. Exista o anumita incredere in modelul anglo-american deoarece, pana in prezent, a functionat, dar trebuie sa existe o adaptare la noile conditii.

De asemenea, trebuie acceptat faptul ca dezvoltarea este imposibila intr-o lume ce depinde de resursele limitate ale energiei pe baza de carbon. Pe masura ce se termina, resursele devin din ce in ce mai scumpe, la fel si modul nostru de viata. De aceea, discutiile privind metodele alternative sunt esentiale, atat pentru crestere, cat si pentru globalizare.

In plus, individul nu mai trebuie privit ca un consumator insingurat, ci ca o fiinta sociala, asa cum este de fapt, fiind schimbate strategiile.

Astfel, avand in vedere ca exista mai multe metode ale globalizarii, din care putem alege, criza actuala nu trebuie privita drept o criza a acestui concept, conchide Mandelson, ci doar ca una a pietelor, care trebuie modificate pentru a profita la maximum de posibilitatile deschise de globalizare.