Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Criza in Romania, paravan pentru incompetenta si risipa - Interviu Virgil Magureanu

Criza in Romania, paravan pentru incompetenta si risipa - Interviu Virgil Magureanu


Romania depinde in mare masura de propriile resurse si nu de ceea ce ii poate oferi Europa. Iesirea statului roman din criza nu se face prin austeritate ci prin relansarea consumului, considera profesorul doctor Virgil Magureanu, fost director al Serviciului Roman de Informatii.

In opinia acestuia, romanii nu trebuie fortati sa-si traga fermoarul la buzunare ci sa-l deschida larg pentru a reporni motoarele economice.

Romanii s-au complacut intr-o strategie a saraciei si stau la mila marilor puteri, in loc sa gandeasca totul sub forma unui business foarte riguros conceput, spune Magureanu.

"Aceasta discutie pe problema crizei acopera incompetentele multora. "Eh fratilor, e criza de aceea nu ne merge cum trebuie". Nu e asa. E si multa incompetenta, iar incalcarea unor reguli elementare de natura economica determina schisma morala de care vorbeam la inceput. Criza pare sa fie acel paravan dincolo de care se ascunde o dezordine si o risipa cumplita in societatea actuala, pornind chiar cu exemplul tarii noastre", a declarat Virgil Magureanu intr-un interviu Business24.

In opinia profesorului, actuala criza va naste noi valori care vor sta la baza societatilor, vor fi noi categorii sociale care vor detine primatul, iar statul va fi inlocuit, in timp, de un alt tip de putere supra-statala.

Ceea ce se intampla astazi in lume rastoarna principii, doctrine si ideologii pe care s-a cladit un sistem economic. Din aceasta criza se va naste o lume noua. Care sunt valorile pe care se va construi aceasta? Majoritatea revendicarilor legate de criza sunt totusi de natura sociala...



Fara indoiala ca vor avea loc schimbari, dar cine isi imagineaza ca odata cu criza se duc si neimplinirile vechii lumi, isi imagineaza degeaba. De regula, tranzitiile acestea dureaza decenii.

Nu se poate schimba odata cu criza totul si nici valorile unui sistem nu cedeaza atat de usor. Avem un exemplu la indemana: a cazut comunismul de mai bine de 20 de ani si cu toate acestea comunismul nu a disparut din lume, nici valorile care au facut posibil un asemenea sistem totalitar.

Valorile unei noi lumi care oricum vine catre noi se impun in timp. Vor fi noi categorii sociale care vor detine primatul, iar unii care astazi sunt in varfurile puterii mondiale vor ceda. Altminteri, se pare ca s-au nascut si acei germeni care se lanseaza in diferite parti de pe glob care impun schimbarea vechilor factori de putere. Tranzitia nu e un lucru usor si nu se face de azi pe maine.

Statul trebuie sa decida ce va face si ce nu va face in viitor, in caz contrar vor decide altii in locul lui. Companiile multinationale se vor manifesta concurential cu statul national in materie de guvernare. Lumea va fi condusa atat la suprafata cat si in mod deosebit din birourile unor patroni de mari companii nationale. Impartasiti aceasta teorie?

Nu este propriu-zis o disjunctie intre stat si companiile multinationale. Aveti atatea exemple la indemana in care aceste companii sunt si concurentiale cu statul, dar in acelasi timp sprijinite, promovate si, de multe ori, finantate prin intermediul aparatului statal. Nu este o ruptura propriu-zisa si o concurenta absoluta, este o imbinare mai degraba.

Criza, se stie ca a pornit datorita acelui crash financiar de pe Wall Street din SUA, iar statul a trebuit sa intervina pentru a stabiliza acele centre de putere financiara din cauza carora s-a declansat criza.

Ne-am fi asteptat ca cei care au declansat criza sa fie primii care sa plateasca, in schimb ei niciodata nu au fost pusi la zid de catre autoritatile statale, desi s-ar fi putut. Ar fi trebuit intrebat si presedintele SUA, Barack Obama, de ce nu a pus piciorul in prag si sa-i lichideze pe cei care au declasat criza. Nu s-a intamplat asa...

Analistii internationali vorbesc despre o piata planetara, fara stat, catre 2050, unde tehnologia va juca rolul principal. Sa fie atat de rapid momentul decaderii statului national?

Statul nu este o entitate care va ceda atat de usor si nu ne putem imagina incepand de acum ce alta entitate va lua locul statului pentru o gestionare a problemelor general sociale dintr-un anume loc. Daca punem problema in acest fel ar trebui sa ne intrebam care va fi resortul pe care natiunea se va sprijini, daca noi presupunem ca statul va disparea?!

Daca va disparea in timp, ceea ce e posibil, urmeaza sa fie inlocuit cu un tip de putere probabil supra-statala, putere care se naste. Exemplul de putere supra-statala cel mai la indemana ar fi Uniunea Europeana, un fel de super-stat, tot un tip de putere bazata pe o administratie si o ierarhie de putere inspirata din traditia statala.

Va aduceti aminte de expresia lui Servan Schreiber din "Sfidarea mondiala", o lucrare din anii 1970, in care el numea tipul de civilizatie catre care ne indreptam un fel de sat mondial.

Hai sa zicem ca suntem deja in acest sat mondial si ca viitoarea civilizatie va face ca informatiile, comunicarea si toate celelalte forme prin care societatile sunt interconectate intre ele vor determina incetul cu incetul o alta civilizatie, un alt tip de crestere economica, bazat pe alte valori. Noi plecam de la un fapt foarte simplu. Nici cea mai mica comunitate nu rezista fara putere.

Nu exista comunitate sociala fara putere, ori organizarea acestei puteri presupune un gen de organizare politica. Nu va fi statul?! Probabil, dar va fi alt tip de putere politica pe care noi nu o cunoastem inca, dar ea va exista. Vacuumul de putere este ceva de neimaginat din punct de vedere social.

Societatea umana este bantuita, incepand de la varf, de o cuprinzatoare criza morala care o impiedica sa extraga si sa aplice o asa-zisa morala a crizei. Care este, in opinia dumneavoastra, morala acestei ultime crize pe care o traversam?

Se stie ca orice criza de natura economica da nastere si la schisme de proportii pe plan moral. Asa ca multor comunitati li se pare inacceptabil astazi sa traiasca cum au trait pana ieri.

Sa luam ca exemplu aceasta societate obedienta si aflata la periferia societatii in care traim, cum a fost aceea din Egipt. Mai obedienti si mai supusi unei autoritati din ce in ce mai abuzive decat au fost egiptenii in ultima parte a puterii lui Hosni Mubarak, nici nu poate fi imaginat.

Astazi, Mubarak este chemat sa dea socoteala in fata justitiei pentru abuzurile sale, pe targa fiind. Aceasta ca urmare a incompatibilitatii morale care a aparut acum, de ultima ora, intre toata saracimea aceea atat de obidita, aflata la marginea civilizatiei actuale si puterea abuziva din acel stat.

Dintr-o data scanteia s-a aprins, iar pe glob au aparut mai multe focare, nu numai in Egipt ci in mai multe tari arabe. Si intr-o alta parte a lumii - societatea romaneasca de astazi bantuita de saracie in straturi sociale largi - schismele morale sunt interfata unor disfuntii adanci care s-au conturat intre timp in societatea noastra actuala.

Noua constiinta europeana este constiinta fragilitatilor culturale, energetice, tehnologice si mai mult decat orice politice si militare ale Europei din care facem si noi parte. Cum arata viitorul blocului european? Va fi o replica europeana a SUA?

Nu poate fi asa. Sigur ca SUA au fost un model politic pentru toata lumea occidentala din ultimele doua secole , dar Europa unita de azi cu toate disfunctiile ei si cu toate problemele care au aparut odata cu criza nu s-a inspirat neaparat din SUA si probabil nici n-ar fi posibil.

Vorbeati de fragilitati, nu inteleg termenul de fragilitati tehnologice. Am opozitie fata de acest lucru pentru simplul fapt ca si tehnologia si cultura sunt laturile tari ale unei civilizatii care vine catre noi.

Nici nu va puteti imagina viitorul fara sa spuneti imediat ca suportul cel mai solid pe care sta o civilizatie viitoare catre care ne indreptam va fi tocmai tehnologia, care va produce marile surprize.

Cat despre cultura, s-a stiut intotdeauna ca departe de a fi fragila, ea a fost liantul datorita caruia a fost posibila apropierea unor mari comunitati. Desigur ca aceste lucruri vor fi in forma multiculturalismului, insa asimilarea noilor valori nu este posibila fara o cultura care sa le reuneasca.

Asta nu e latura fragila ci este tocmai latura cea mai semnificativa in ce priveste unirea viitoarelor comunitati sociale, fie ca e vorba de Europa sau de alte parti ale lumii care tind catre o nou civilizatie, fiecare in felul ei.

2012 este un an greu pentru Europa si, implicit pentru Romania, care depinde in mare masura de economia europeana. Care sunt, in opinia dumneavoastra, principalele amenintari economice care ar putea periclita securitatea economica nationala?



Mai intai nu sunt de acord cu expresia ca noi, economic vorbind, depindem de Europa. E adevarat ca Europa ne pune la indemana niste resurse, niste zeci de miliarde de euro de care, din pacate, nu profitam in masura in care ar trebui. A profitat copios Polonia, mergand pana la un procent de aproape 100%.

Romania insa depinde de resursele sale si nu de ale Europei. Riscul major, care s-ar putea transforma intr-o catastrofa daca continuam in felul in care am evoluat pana acum, este ca noi nu avem inca o strategie. Resursele umane pot fi folosite, insa le trimitem in afara, sa creasca PIB-ul in mod semnificativ in diferite tari, aflate si ele in criza: Italia, Spania si altele.

Uitati-va la disperatii care au iesit in strada. Exista si o nota de disperare, desi nu-mi place s-o numesc asa. Sociologic vorbind, disperarea e o chestiune ocazionala, care fractureaza o anumita vointa nationala in loc sa contribuie la consolidarea ei.

Oamenii au iesit cu disperare in strada pentru ca nu au o viziune, iar cei care ar fi trebuit sa le ofere aceasta viziune, sa vorbeasca despre perspective, despre cum vom iesi din criza pe niste programe nationale articulate, au oferit, inainte de proteste, numai latura de austeritate. S-a comis un lucru care, economic vorbind, este o imposibilitate.

Cum sa relansezi economia daca tai consumul, daca impui programe prin care toata lumea trebuie sa-si traga fermoarul la buzunar in loc sa-l deschida larg si sa stimuleze consumul?! Aici, dimpotriva, toate resursele au fost instrainate catre terti. Nu am nimic cu acei terti, dar parca toate acestea s-au facut in pofida interesului national.

Pe de alta parte daca nu ai dat satisfactia vreme de zeci de ani, tu politicul din Romania, de ce nu-ti regenerezi randurile, de ce nu lasi sa vina noi generatii?! Cei care au fost dovediti prin tribunale sa inteleaga ca nu mai au ce cauta in posturi publice. Acestia macar sa plece, iar altii al caror bilant in activitatea lor politica atata amar de timp a fost dezamagitor ar trebui sa-si puna problema ca e momentul sa paraseasca scena.

Eu nu vreau sa nominalizez, nu cred ca ar folosi la ceva sa repet eu lozincile strazii. Daca doriti sa stiti cu precizie cine trebuie sa plece, va veti indrepta privirea catre cei care sunt acum acuzati, si nu fara indreptatire, de catre cei din strada.

Cu asta nu am vrut sa spun ca viitoarea civilizatie pe care eu o intrevad pentru Romania depinde neaparat de ce va striga strada. Nu, dar in mod sigur unii cu bilantul lor negativ ar trebui sa-si puna problema in ce masura ei mai au ce cauta pe scena politica.

Cea mai gresita formula pe care ne-o putem imagina noi romanii la ora actuala este ca iesirea din criza a Romaniei depinde de resursele altora. In primul rand, e o imposibilitate.

Daca ati vrea sa-mi dati exemplul planului Marshall de dupa al Doilea Razboi Mondial, v-as spune ca planul Marshall, care a fost fara indoiala o substantiala contributie baneasca la relansarea economica a Europei distrusa de razboi, a fost si o buna afacere comerciala.

S-au alocat resurse exact acolo unde era de presupus ca relansarea este posibila si rapida. Acea relansare si contributia planului Marshall la prosperitatea de mai tarziu a Europei post-belice nu s-ar fi produs daca n-ar fi existat deja strategii, sub presedintele Adenauer si cancelarul Ludwig Erhardt in Germania, in regimul gaulist de mai tarziu in Franta si alte cateva reusite economice in tarile care astazi constituie nucleul economic al UE.

Toate aceste tari s-au bazat pe strategii proprii, iar resursele care li s-au dat a fost si o buna afacere comerciala pentru cei care le-au pus-o la indemana.

Astazi, se pare ca noi romanii ne-am complacut intr-o strategie a saraciei. Tot ce se imagineaza ca schema economica vine de la programele acestea. Nu am nimic cu FMI si cu atat mai bine ca aceasta forma de finantare internationala ofera ajutoare cu dobanzi mai mici decat le pot face altii, dar strategiile pe care ei le preconizeaza si aceasta austeritate facuta sa omoare orice fel de initiativa si orice tip de prosperitate care ar putea sa apara, ar trebui sa ridice semne de intrebare.

Cu privire la Romania, asta este marea eroare. O tara cu asemenea resurse in orice domeniu, sa depinda de mila cuiva?! In viata economica nu se poarta milostenia, se poate, dimpotriva imagina totul sub forma unui business foarte riguros conceput.

Orice fel de civilizatie va urma nu va fi posibila fara o buna guvernare si fara o gandire riguroasa a unui business eficace. Aceste reguli ale vechiului capitalism, care au facut posibila prosperitatea ultimei jumatati de mileniu in Occidentul capitalist, au fost calcate in picioare si de aceea s-a ajuns la aceasta criza.

In acelasi timp aceasta discutie pe problema crizei acopera incompetentele multora. "Eh fratilor, e criza de aceea nu ne merge cum trebuie". Nu e asa. E si multa incompetenta, iar incalcarea unor reguli elementare de natura economica determina schisma morala de care vorbeam la inceput.

Criza pare sa fie acel paravan dincolo de care se ascunde o dezordine si o risipa cumplita in societatea actuala, pornind chiar cu exemplul tarii noastre.

In Sociologie Politica ati scris despre faptul ca democratia romaneasca se manifesta potrivit tiparului est-european bazata pe oameni si nu pe institutii. Ce se intampla cand asistam la supra-dimensionarea modelului carismatic in raport cu cel rational-legal?

Toata lumea stie ca o institutie cu toate pacatele ei, foarte prestigioasa si carismatica este Senatul SUA sau alta forma de Parlament, institutie democratica fundamentala, care ar putea fi luata ca model din Europa.

Europa de Est este oarecum la periferie, este un model diferit tocmai pentru ca institutiile inca nu sunt consolidate.

Weber vorbea de personalitate carismatica vorbind de personalitatile coplesitoare, uriase ale istoriei. Dar noi, astazi am ajuns sa bagatelizam carisma. Orice personaj care iese si zambeste frumos la televizor si eventual are si un discurs demagogic care nu foloseste nimanui, e deja socotit un personaj carismatic. Asta inseamna degradarea conceptiei lui Max Weber.

Personalitatile carismatice pot avea de regula un rol accidental prin care intr-un anumit moment istoric, eventual unul dramatic si de cotitura, au un rol coplesitor. Cum a fost in Franta, dupa caderea sa sub nazism, toata lumea a fost suprinsa cand, in mai 1940, dintr-o data cel care a aparut ca personaj carismatic a fost cel care a dat mesajul Frantei libere, tanarul general de Gaulle. Dupa cum si Tito al Iugoslaviei sau Mahatma Gandhi in India.

Toate aceste personalitati au cedat rolul lor coplesitor unor institutii si asa ne-am intors la ce spunea Edward Shils - carisma rutiniera, in care institutia ia locul personajului, iar ordinea sociala ia locul unei perioade de criza sau de accident istoric.

Romania a intrat intr-un an electoral. Istoria confirma faptul ca anii electorali sunt ani de risipa. Care este riscul ca aceste campanii electorale sa dea peste cap stabilitatea economica fragila a Romaniei?

Este stiut ca sunt ani de risipa, dar risipa nu e decat o alta fateta a crizei si din pacate nu numai in anii electorali. V-ati pus vreodata intrebarea cata risipa se face dupa paravan de care nici nu stie opinia publica? Da, anul acesta va fi o oarecare risipa, vor fi puseuri populiste din partea celor care detin puterea si nu vor s-o paraseasca.

In loc sa ne vaitam cata risipa va fi, mai bine ne-am gandi care va fi castigul pentru consolidarea institutiilor democratice in acest an electoral. Ce se poate face este sa mearga romanii la vot si sa aleaga pe cine trebuie.

Poate va ganditi ca aceasta risipa ar face-o cei care nu vor sa paraseasca puterea fiindca ceilalti care aspira sa vina la putere nu prea au de unde sa faca cine stie cata risipa. Risipa aceasta este oarecum inevitabila.

Intr-un an electoral macar sa ne alegem noi cu castigul mare asteptat de toti, sa fie schimbata garnitura si regenerata clasa politica. Daca se va intampla asa sau nu, urmeaza sa vedem.

Cand ma gandesc la un an electoral, eu ma gandesc la un lucru capital- modul cum anul acesta poate desparti apele: vechea clasa politica ineficienta si corupta cedeaza locul unei noi clase politice regenerate si creative. Poate m-am exprimat putin cam lozincard, cine stie ce ne asteapta, urmeaza sa vedem.

Romanii vor fi din nou pusi in situatia de a alege intre mesaje pragmatice si mesaje populiste pe un fond social marcat de disponibilizari, taieri de salarii si o criza prelungita. Democratia romaneasca este, din nou, in fata unui examen decisiv. Ce schimbari importante vor urma in societatea romaneasca, in opinia dumneavoastra?

Sigur ca problema schimbarii ne preocupa pe toti si fara indoiala ca aceste schimbari bat la usa. Nu stim daca toate acele schimbari asteptate se vor produce in cursul acestui an electoral, dar un minim decent asteapta toata lumea - sa inceapa schimbarea, sa fie conturate in acest an premizele schimbarii.

Schimbarile nu pot fi facute fara valorificarea acelor resurse de care v-am pus ca Romania dispune din belsug. Acestea ar putea sa constituie fundamentul cel mai solid pentru schimbarile care vor urma in urmatorii ani.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 6589 ori