Mizele reale ale acordului cu FMI - Opinie Constantin Rudnitchi

Acordul cu Fondul Monetar International (FMI) si Comisia Europeana (CE) este intr-un evident impas. Tintele convenite in acord care au fost atinse sunt mult mai putine decat cele amanate sau cele posibil a fi ratate.

Principalul atuu al acordului si al guvernului este fara indoiala incadrarea in deficitul bugetar. Cresterea usoara a veniturilor bugetare si tinerea sub control a cheltuielilor este marea realizare a guvernului Romaniei, care gestioneaza tintele acordului cu FMI.

Obiectivele ratate sau care risca sa fie ratate sunt insa pe o lista lunga. Din acest motiv, discutia despre incheierea unui nou acord cu FMI, incepand de anul viitor, este falsa. De asemenea, este mai putin important, in dezbaterea despre acordul cu FMI si CE, finantarea convenita cu creditorii, dobanda redusa sau daca s-au tras sau nu bani.

Adevarata problema a acordului cu FMI este in ce masura are loc restructurarea economiei si institutiilor publice romanesti. Fara indoiala, unele conditii impuse de acordul cu FMI ar trebui sa fie supuse unor adevarate dezbateri publice. Cel mai bun exemplu, in acest sens, este oportunitatea privatizarii sau lichidarii unor companii de stat.

Cu toate acestea, doar citind lista nerealizarilor din obiectivele acordului cu FMI se poate vedea imobilitatea in care se zbate economia romaneasca de o buna bucata de timp. Una dintre explicatiile acestui imobilism este, probabil, si aceea ca am traversat un an dublu electoral.

Lista lunga a tintelor ratate

Asadar, iata cele mai importante conditii din acordul cu FMI care sunt ratate anul acesta.

De departe, cea mai mare ratare se refera la intarzierea programului de introducere a managementului profesionist la companiile de stat. Derularea acestui proiect, inclusa in programul cu FMI, a fost mult intarziata, iar aplicarea lui, in acest moment, se face la scara redusa.

Mai mult, proiectul risca sa fie compromis. In primul rand, pentru ca lista societatilor de stat care au acum "management privat" este extrem de scurta. In al doilea rand, in derularea programului, care ar fi trebuit sa se faca prin agentii independente, si-au facut deja aparitia influentele politice.

Direct sau indirect, politicienii tind sa compromita programul fie prin influente subterane, fie chiar prin numirea unor politicieni in functia de manager la unele companii de stat. Astfel, sunt inscaunati directori cu recomandare politica sau chiar implicati direct in politica.

Una scrie in acord, alta face guvernul

"Vom selecta membrii profesionisti pentru consiliile de administratie si echipele de management doar din listele de candidati calificati intocmite de firme independente angajate sa ne asiste in acest proces. Recunoastem faptul ca daca s-ar proceda altfel ar fi subminata credibilitatea programului nostru de reforma in fata publicului si in fata potentialilor investitori".

Este un citat din scrisoarea de intentie semnata chiar de viceprim-ministrul Florin Georgescu si de guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu. O situatie anticipata in negocierea cu FMI, care are mari sanse sa devina realitate. Procesul de numire a managerilor profesionisti este pe cale sa se compromita.

In esenta, proiectul "managerilor privati" ar trebui sa aiba o imensa

responsabilitate: separarea managementului companiilor de stat de influentele din sfera politica. Proiectul "manageri profesionisti la firmele de stat" este in continuare controversat.

Exista si opinii care spun ca "grefa" este imposibila, in sensul ca nu se poate aduce un manager din mediul privat in cel de la stat si ca in mod normal ar trebui consolidata guvernanta corporativa a companiilor de stat cu oameni din interior. Este posibil. Dar acest proces ar fi de durata si nu exista nicio garantie ca principiul separarii de influenta politica se va si respecta.

Reforma administratiei, in mare intarziere

O alta intarziere in aplicarea conditiilor acordului cu FMI este cea a reformei administrative. Progresele nu exista sau sunt greu de sesizat. Pana la sfarsitul lunii octombrie a.c., guvernul trebuia sa introduca un sistem simplificat de impozitare a micilor contribuabili care urma sa fie aplicat incepand de anul viitor. Au fost luate unele masuri (precum simplificarea metodelor contabile), dar inca nu exista un sistem coerent de simplificare care sa fie facut public.

Ar trebui ca, pana la mijlocul anului viitor, cele 221 unitati fiscale existente in prezent sa fie transformate in opt directii regionale. La nivelul informarii publice, nu exista semne ca restructurarea ANAF are loc. A fost infiintata o unitate centrala de combatere a fraudei intracomunitare in domeniul TVA. Nu exista, insa, rezultate vizibile. De exemplu, analizele Consiliului fiscal si ale Curtii de Conturi arata ca in continuare frauda la TVA atinge cote alarmante.

"Au fost identificati 300 de contribuabili persoane fizice cu averi mari pentru care a fost realizata o campanie de notificare menita sa incurajeze conformarea voluntara in declararea veniturilor din strainatate", se spune in scrisoarea de intentie. Este un program complicat care naste multe intrebari. Ar trebui sa fie facute publice numele persoanelor notificate? Care sunt criteriile de alegere ale acestor persoane? Pot fi ele santajate politic sau pot fi ele alese pe criteriile "gastilor politice"?

A fost abandonat proiectul controlului indirect al averilor, care este diferit de "conformarea voluntara"? Nu stim raspunsurile la aceste intrebari si nici nu se comunica de catre autoritati. De asemenea, este interesant de vazut, in contextul ultimelor actiuni Departamentului National Anticoruptie (cazurile Alin Trasculescu si Ion Stan), daca intre cele 300 de persoane fizice notificate se afla si oameni politici sau functionari din administratie.

"Am alcatuit un portofoliu de investitii cu toate proiectele guvernamentale pentru a asigura monitorizarea si prioritizarea adecvata, astfel incat finantarea sa poata fi asigurata integral intr-un orizont de timp de trei-cinci ani", se arata in intelegerea facuta cu FMI si CE. Este o initiativa importanta, dar ea nu pare a iesi din paginile scrisorii de intentie pentru a intra in realitate.

Informatizarea si interconectarea, un perpetuu proiect

Exista, de asemenea, o multime de proiecte de integrare si interconectare a sistemelor informatice ale diferitelor institutii: intre sistemul de raportare contabila cu Trezoreria, distribuirea cardurilor electronice in sistemul de sanatate, crearea unei baze de date sanitare centralizate care sa contina dosarele electronice de sanatate, imbunatatirea interoperabilitatii intre Vama si Garda Financiara, proceduri de transmitere a informatiilor intre ANAF, Politie si Parchet.

Toate aceste initiative, extrem de utile, tin de informatizarea administratiei, un proces aflat inca in mare suferinta.

In ceea ce priveste eficientizarea companiilor de stat, progresele sunt minime. A fost demarata lichidarea Companiei Nationale a Huilei (sau mai exact au fost alese patru mine care vor continua sa functioneze) si a au fost create cele doua complexuri energetice. In materie de privatizare, nu s-a facut nimic. Ca este bine sau rau, ramane de discutat.

Companiile din sectorul feroviar au avut deja parte de o serie intreaga de "artificii financiare", precum credite-punte si stergeri de penalitati ale datoriilor la Electrica. Privatizarea Transgaz, Romgaz, Nuclearelectrica si Hidroelectrica a fost amanata, privatizarea Oltchim a fost ratata, la Tarom nu se pune problema, deocamdata, iar CFR Marfa a intrat in asteptare pe durata nedeterminata datorita Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, care a catalogat compania ca fiind "strategica".

In anul 2013, ar trebui privatizata Electrica Furnizare si pachetele de actiuni de la cele trei companii de distributie a energiei electrice. Tot anul viitor ar trebui privatizate, atentie!, si cele doua complexuri energetice, Hunedoara si Oltenia.

Companiile de stat: privatizare sau administrare?

Este clar ca daca aceste obiective ar fi realizate, statul va ceda o parte din actionariat (majoritar sau partial) din companiile energetice. Eventualul beneficiu al acestor privatizari ar trebui sa fie fondurile pentru investitii in aceste companii.

In acest punct, dezbaterea publica este absolut necesara. Pentru statul roman, alternativa la privatizare ar fi sa includa, intr-un viitor acord, clauze care sa presupuna administrarea performanta a intreprinderilor de stat, apeland la managementul profesionist si la o analiza-diagnostic privind restructurarea fiecarei firme.

In fine, in acord, exista si alte clauze importante, aflate si ele "in suspensie": insolventa administratiilor locale (nu s-au facut pasi in acest sens, ba chiar guvernul Ponta perpetueaza obiceiul de a folosi fondul la dispozitia guvernului pentru a finanta administratiile locale pe criterii politice); ideea supraimpozitarii veniturilor extarordinare a companiilor energetice, de energie si gaze (din mediul privat, evident), fara insa a se fi facut pasi inainte in definirea a ceea ce inseamna "venituri extraordinare"'; o singura declaratie fiscala pentru impozitul pe venit si contributiile sociale (este tot la stadiul de intentie), iar achizitiile publice ale spitalelor se vor face in mod centralizat (ceea ce propune, in aceste zile, ministrul sanatatii, Raed Arafat).

Fara indoiala, acordul cu FMI si CE are si va avea obiective negociabile, care pot fi supuse dezbaterii publice. Evident, clauzele cele mai sensibile privesc privatizarea sau lichidarea companiilor de stat.

Dar, sa stam stramb si sa judecam drept: aplicarea multor prevederi ale acordului (informatizarea si interconectarea sistemelor informatice, masurile de lupta cu evaziunea, reorganizarea institutiilor de stat) sunt absolut necesare economiei romanesti.

Ele ar aduce disciplina financiara si o crestere sanatoasa a veniturilor statului. De ce, insa, sunt ele aplicate atat de tarziu? Pentru ca interesele politice si de afaceri au tot amanat consolidarea institutiilor statului, fapt care se intampla, dupa cum lesne putem constata, si cu actualul acord. Iata, ceea ce era de demonstrat: indiferent de presiunile FMI sau ale Europei, modernizarea statului se opreste in interesele mercantile ale politicienilor si afaceristilor din Romania.