Marea diversiune bancara - opinie Ilie Serbanescu

Cu o adevarata sarja de evenimente si informatii cvasi-neobisnuite a incheiat sistemul bancar din Romania anul 2012. Evenimente si informatii pentru care, dupa modul in care au fost lasate sa se desfasoare si respectiv sa ajunga la public, s-a incercat vadit sa nu se faca vreo legatura intre ele.

BCR, cea mai mare banca din sistem, apartinand grupului austriac Erste, a anuntat taierea a peste 60 de unitati din retea si disponibilizarea a circa 1600 de salariati, dupa ce adusese la conducere un om din strainatate specializat in restructurari.

Cu putin timp inainte, Citibank, sucursala locala a grupului financiar american Citi, anuntase ca renunta la portofoliul de clienti persoane fizice, cautand sa-l vanda. Era a doua banca dupa RBS (Royal Bank of Scotland) care renunta la business-ul de retail pe piata locala. N-a trecut decat putin timp si un anunt de aceeasi factura cu cel britanic a venit de la grupul olandez ING.

Acesta are in Romania, ca si Citi, o sucursala, neascunzandu-si dupa deget sorgintea deciziilor, cum fac alte banci precum Erste, Raiffeisen, Societe Generale, Unicredit, care s-au organizat in Romania ca filiale, cu inscriere juridica locala, prezentandu-se, dupa cum le convine, cand straine, cand "romanesti" (sic!).

ING a comunicat ca nu va mai da credite de retail decat in lei, miscare, vizand persoanele fizice, care fusese facuta anterior si de catre BCR, in urma cererilor exprese ale bancii centrale de la Viena ca bancile comerciale austriece sa-si reduca angajamentele in toata Europa de Est.

Peste toate acestea, sarja a avut parte si de doua adevarate spectacole judiciare cu mascati la TV. Procurorii au descoperit doua grupuri infractionale avand in centru oameni de afaceri, care, cu complicitatea unor directori de banci, ar fi luat credite in conditii presupus ilegale. Nu este clar daca aceste credite n-au fost rambursate sau sunt in curs de rambursare. Ori au fost pur si simplu trecute pe pierderi.

Despre unele se spune ca ar fi fost cautionate de fondul de garantare, ceea ce ar presupune implicari in pierderi si de bani de tip public. Singurul lucru cert ar fi ca nu este vorba de infractiuni din actualitatea imediata, ci mai vechi. Ceea ce permite BNR - care ca intotdeauna "nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase" - sa spuna ca declansarea actiunii procurorilor s-a facut la sesizari chiar din banci!

Scoaterea de la naftalina abia acum a respectivelor infractiuni si noianul de neclaritati care le inconjoara sugereaza, insa, ca acestea sunt nu numai cunoscute si tolerate de mult, dar si ca este posibil ca cel putin unele din ele sa fi fost parte a unor aranjamente la care bancile insele s-au pretat si care acum au cazut pentru ca ceva ce se intampla le-a facut caduce.

Este foarte putin plauzibil ca infractiunile dezvaluite, indeosebi privind credite in cuantumuri exagerate acordate unor persoane fizice, sa fi fost simple devalizari organizate cu complicitatea unor directorasi, si sa nu fi fost cunoscute, daca nu chiar pastorite, de persoane sus-puse din banci, inclusiv din staff-urile externe.

Prejudicii de zeci de milioane de euro

Se vorbeste de prejudicii de zeci de milioane de euro, dar nu se vorbeste de tunurile de miliarde de euro pe care bancile straine le-au dat sistematic, ani de zile, economiei si populatiei din Romania, prin dobanzile si comisioanele jefuitoare practicate, fapt posibil numai in conditiile in care nimeni in Romania nu le-a dat peste mana.

Acesta poate si pentru ca si-au dobandit asemenea tratamente privilegiate acordand credite privilegiate, care au ajuns acum, din motive nespuse, lipsite de obiect. Dl. Isarescu si nimeni altcineva vorbea nu demult de o "atitudine prea binevoitoare a BNR fata de bancile cu capital strain din Romania", dar, din pacate, ca intotdeauna, domnia sa n-a fost mai explicit, ca sa stim si noi in ce a constat benevolenta!

Elementul nou intervenit in ecuatie si care a iscat toate acestea, dar care se cauta a fi cu sarg ascuns, indeosebi de catre BNR, il constituie schimbarea dramatica a strategiei bancare occidentale fata de Europa de Est. Sunt cateva puncte clare ale acestei schimbari, altele insa abia urmeaza probabil a fi stabilite din mers, in functie de evolutia situatiei. Intr-o buna masura, va fi vorba de un nou experiment, ca si in cazul strategiei initiale din anii 2000, si ca Romania, ca si atunci, va fi teren predilect de experiment. De unde si incercarea disperata a BNR de a masca experimentul.

Pentru bancile occidentale a sunat goarna replierii spre redutele principale din tarile de origine. Extinderea lor in Europa de Est inceteaza. Expunerea lor financiara fata de aceasta regiune trebuie sa se reduca. Pozitiile deja dobandite aici vor fi mentinute doar folosind resurse locale. Aceste pozitii nu vor fi insa amenintate pentru ca bancile locale fie nici mai exista, fie au posibilitati derizorii sau slabe. Infeudarea financiara a tarilor din Est urmeaza sa continue indeosebi pe calea obligarii lor la imprumuturi din exterior.

Din perspectiva acestor tari, aservirea financiar-bancara fata de Vest - camuflata pana acum de transferurile de capitaluri bancare occidentale pentru creditare locala pe pietele estice - da jos masca, evidentiind transferurile inverse de profituri, utilizarea doar a economisirii locale pentru desfasurarea activitatii, transformarea populatiei locale in creditor net al bancilor straine, incetarea finantarii economiei de catre acestea din urma si absenta oricarei justificari pentru prezenta lor pe pietele estice.

In ultima instanta, este facut tandari mitul sforaitar al contributiei bancare occidentale la dezvoltarea Estului, pentru ca ceea ce ajung sa faca bancile straine aici - anume sa administreze intermedierea bancara fara aportul unor bani dinafara - ar putea face si niste biete banci locale, adica locale nu doar din punctul de vedere al prezentei pe piata, ci si din punctul de vedere al actionariatului!