De ce se pun din nou chinezii pe facut copii

China este ca pisica din experimentul lui Erwin Schrodinger. Statisticile o arata in viata, in vreme ce politica guvernului arata ca aceasta nu o duce tocmai bine.

Cea mai mare schimbare in politica Beijingului tocmai s-a petrecut in dimineata zilei de 29 octombrie, cand oficialii chinezi au ridicat interdictia veche de 36 de ani prin care cuplurile din China erau obligate sa aiba un singur copil, remarca Washington Post.

Fara capital uman

Beijingul a fost nevoit sa isi schimbe politica demografica dupa ce datele statistice au inceput sa arate o scadere a fortei de munca pe masura ce populatia tarii a imbatranit, iar rata nasterilor a scazut alarmant.

Populatia activa a Chinei a scazut cu 3,71 procente in cursul anului trecut, dupa alte episoade similare inregistrate in 2013 si 2012. In ultimii 20 ani, rata nasterilor aproape ca s-a injumatatit.

"In 2-3 ani vom asista la o alta scadere a populatiei tinere care intra pe piata muncii", a explicat Wang Feng, expert in studii demografice la universitatile Irvine-California si Fudan-Shanghai, pentru Financial Times.

Schimbarea survenita in politica Beijingului reflecta si temerile privind evolutia pe termen lung a economiei chineze.

Unele efecte incep sa se intrevada chiar de acum. In urma cu o saptamana, Banca Populara a Chinei a recurs la o noua reducere a dobanzii de referinta de la 4,6 la 4,35%.

In acelasi timp, oficialii bancii centrale au anuntat eliminarea plafonului maxim de creditare impus bancilor comerciale. Ori, acestea nu sunt tocmai masurile la care te-ai astepta la o economie care pretinde ca are o crestere anuala de 6,9%.

In spatele cifrelor statistice prezentate de Beijing s-ar putea afla si anumite trucuri facute din calcularea unei inflatii negative de 0,7%, ceea ce ar insemna ca, in realitate, PIB-ul Chinei a crescut cu doar 6,2%.

De altfel, chiar si analistul revistei The Economist Simon Rabinovitch a apreciat ca nivelul real de crestere economica al Chinei pe anul in curs este cuprins undeva intre 5 si 6 procente.

In scadere

Fenomenul este de asteptat sa se manifeste si in anii urmatori, pe masura ce China se trezeste fara forta de munca pe care sa o transfere din sectoare neperformante, cum ar fi agricultura, in fabricile construite in ultimele decenii.

Analistii estimeaza ca varful acestei migratii a fortei de munca de pe piata chineza a fost atins in urma cu mai bine de un an.

Semnele de slabiciune date de economia Chinei i-au facut pe localnici sa recurga si la masive retrageri de capital din tara, ceea ce a afectat si mai mult perfomantele celei de-a doua economii a lumii.

In principiu se presupune ca nu poti face retrageri necontrolate de capital din china asa cum nu poti introduce capital strain pe piata din aceasta tara.

In teorie asa ar trebui sa fie, dar in realitate vulnerabilitatea prezentata de capitala jocurilor de noroc din Orientul Indepartat, Macao, unde yuanii se schimba in jetoane care se transforma ulterior in dolari americani, permite acest lucru.

Alta reteta este cea in care companiile pretind ca au platit sume mult mai mari pe bunurile importate, avand grija sa ascunda diferenta in conturi din strainatate, iar cea mai simpla metoda de retragere a capitalului ramane contrabanda cu bani.

Practic, nici nu conteaza prea mult cum au actionat toate aceste firme si persoane din China care au reusit sa scoata in afara granitelor tarii 500 de miliarde de dolari doar in acest an.

Politici financiare gresite

Retragerile de capital nu ar fi trebuit sa reprezinte o mare problema, daca Beijingul nu s-ar fi repezit sa transforme fenomenul intr-o sperietoare pentru investitori.

Desi piata valutara interna, unde exista o cerere masiva pentru dolari, incuraja o depreciere a yuanului, lucru ce ar fi impulsionat cresterea exporturilor Chinei, oficialii nu au recurs decat la o singura repriza de depreciere a monedei nationale, intervenind apoi pentru stabilizarea ei.

Operatiunea este in curs de derulare pe masura ce banca centrala a Chinei arunca pe piata rezerve importante de dolari din cele 3.500 miliarde detinute si obliga chiar si bancile comerciale sa procedeze la fel.

Este un semnal ca Beijingul vrea sa aiba prajitura, dar sa o si manance in acelasi timp.

Pentru moment un yuan puternic in raport cu dolarul si o crestere economica puternica este posibila cata vreme bancile vor continua sa acorde cat mai multe imprumuturi.

Vreme de peste un deceniu, Beijingul a mentinut un curs fix de schimb al yuanului in raport cu dolarul, lucru care i-a nemultumit pe exportatorii chinezi care nu obtineau sumele sperate in valuta forte.

In acelasi timp, guvernul chinez a reusit sa cladeasca o uriasa rezerva valutara punand bani noi in circulatie. Inflatia a fost tinuta sub control prin simplul fapt ca guvernul nu a pus acesti bani in circulatie pana acum.

Tinand cursul yuanului sub control si in acelasi timp mentinand un nivel mic al salarizarii, China a reusit sa atinga tinta de a deveni cel mai mare exportator al lumii.

Numai ca acest proces se poate inversa acum. Bejingul nu mai introduce noi bani in piata pentru a opri ascensiunea yuanului, ci a recurs la oprirea tiparnitei de bani pentru a impiedica valuta proprie sa se prabuseasca.

Lucrul acesta tradeaza o criza a lichiditatilor in economia chineza, iar reducerea ratei dobanzii de referinta nu va face decat sa accentueze fenomenul retragerilor de capital masive.

Pentru moment, singurul instrument aflat la indemana Beijingului ramane cresterea nivelului de creditare, ca sursa sigura de introducere a banilor in economie.

Efectul imediat este ca atat cresterea economica, cat si cursul de schimb yuan/dolar se vor stabiliza.

In cele din urma insa, oficialii chinezi vor trebui sa constate ca nu vor inregistra cresterea economica dorita mentinand o valuta prea puternica in piata. In acel moment, China va trebui sa aleaga intre economia sa si valuta proprie.

Ar putea ecurge la o devalorizare a monedei nationale din momentul in care yuanul va fi acceptat in cosul valutelor de rezerva al FMI. Ori va putea opta pentru aprecierea yuanului pentru a creste puterea de cumparare a populatiei.

Indiferent de optiunea pe care Beijingul va trebui sa o ia, pana atunci economia tarii se prezinta ca pisica din experimentul imaginat de Erwin Schrodinger: moarta si vie in acelasi timp, in functie de perspectiva aleasa de observator.