Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Analiza Stratfor:

Cum a ajuns politica monetara a Chinei sa dicteze soarta lumii

Cum a ajuns politica monetara a Chinei sa dicteze soarta lumii


Recenta fluctuatie a cursului de schimb al yuanului exemplifica tot ce este mai bun si mai rau intr-o societate globalizata, unde evenimentele in derulare de pe o piata pot hotari calculele politice si financiare ale altor guverne.

Fata de izolarea comunitatilor intalnita in urma cu un secol si jumatate, lumea de acum reactioneaza brusc la aflarea vestilor venite din orice colt al lumii.

Iar, fata de devalorizarea yuanului, pietele de pe tot globul vor reactiona in conformitate, chiar daca in mod diferit, reflecta o recenta analiza Stratfor.

Surpriza totala

Mai multe motive se ascund in spatele deciziei Beijingului de a ajusta cursul de schimb al monedei nationale, dar una peste alta, miscarea aceasta a venit ca o surpriza pentru restul lumii.

Ca o masura de stabilitate, China si-a stabilit un curs fix de schimb al monedei proprii in raport cu dolarul american inca din 1996.

La inceputul anilor 2000, miscarea s-a dovedit excelenta facand competitive marfurile din China pe piata internationala.

Odata cu criza economica din 2008, influenta scazuta a valutei occidentale a fost compensata cu un model de crestere al consumului intern.

Schimbarea aceasta de la un model economic al unei tari preponderent axate pe export la una condusa de consumul intern poate fi asemuita cu transformarea Germanei in Statele Unite ale Americii.

Totodata, China a incercat sa reproduca anumite avantaje pe care SUA si le-a creat de lungul timpului din aceasta postura.

Unul dintre acestea se refera la influenta dolarului in comertul mondial, ceea ce permite acumularea unui nivel ridicat al datoriilor de catre consumatorii americani.

Beijingul si-a dorit acest rol pentru yuan, iar moneda chinezeasca a reusit sa devina extrem de folosita in tranzactiile din regiunea Asia-Pacific si s-a infiltrat timid in Europa, America de Sud, ba chiar si in Canada.

Urmatorul pas este, evident, introducerea yuanului in cosul valutelor de rezerva ale FMI, dar acest lucru a fost amanat deja pana in 2016 de conducerea institutiei financiare internationale pe motiv ca moneda din China este artificial sustinuta de guvern.

Acelasi prag fix de tranzactionare mentinut intre yuan si dolarul american a ajutat moneda Chinei se evolueze in siajul dolarului american in cei doi ani de apreciere constanta a acestuia, intarind yuanul si incurajand consumul pe piata interna.

Din punct de vedere al contextului financiar international a fost insa un moment nefericit pentru o astfel de schimbare, cresterea economica a Chinei scazand pana la 7%.

Pentru China s-a dovedit a fi o trecere prea rapida de la o economie axata pe export la una care se bazeaza pe consum.

In general, o astfel de schimbare necesita mai mult timp, iar exporturile ar trebui mentinute la o cota ridicata, permitand rezervei valutare sa creasca si consumului intern sa urce treptat.

Cand cifrele statistice din iulie au arata o descrestere a exporturilor fata de 2014 cu 8,3%, toate semnalele indicau ca Beijingul va recurge la o slabire a controlului exercitat asupra yuanului in incercarea de a revigora exportul de marfuri si a de raspunde cererii FMI de liberalizare a pietei valutare.

Politici defazate

In economia globala, o astfel de decizie transmite imediat un semnal in restul pietelor, efectul fiind resimtit pe tot globul.

In ultimele decenii, marile economii ale lumii au evoluat in deplina concordanta, deciziile de modificare a dobanzii de referinta de pe o piata majora fiind urmate de pasi similari efectuati de restul bancilor centrale.

Situatia s-a modificat radical insa, in ultimii doi ani, cand diferentele intre politicile monetare adoptate de diverse banci centrale au devenit evidente.

In timp ce unele institutii centrale se pregatesc acum sa creasca dobanda de referinta, altele abia au initiat primele programe de relaxare cantitativa post-criza.

Decizia Beijingului de a nu mai sustine evolutia yuanului in raport cu dolarul, mai ales in cazul unei devalorizari accentuate, impinge China din primul grup de tari catre cel de-al doilea, cu consecinte evidente.

Statele Unite si Marea Britanie au fost primele mari economii care au recurs la aplicarea unor programe de relaxare cantitativa imediat dupa declansarea crizei financiare din 2008.

Masura s-a dovedit benefica pentru ambele state, intretinand revenirea economiilor lor.

De aproape un an intrebarea cheie care framanta lumea financiara este legata de data la care Rezerva Federala va recurge la prima crestere a dobanzii de referinta din ultimii ani.

De partea cealalta a Atlanticului, oficialii Bancii Angliei sunt si ei macinati de aceeasi nerabdare.

Cresterera dobanzii de referinta denota, de obicei, revenirea la normal a unei economii, iar o parte din capitalul intalnit pe pietele emergente a fost retras si investit in Statele Unite in urma anticiparii unui astfel de eveniment.

Cresterea economica sporadica si un nivel scazut al productivitatii au intarziat o astfel de decizie in primavara acestui an.

Pana in august, sentimentul oficialilor americani si al investitorilor era ca o crestere a ratei dobanzilor in Statele Unite este inevitabila incepand cu septembrie.

In schimb, recenta politica monetara a Chinei pune din nou probleme Rezervei Federale, dolarul confruntandu-se acum cu inca o valuta in fata careia s-ar aprecia prea mult.

Nu este de mirare, deci, ca decizia privind cresterea dobanzii de referinta in SUA si Marea Britanie sa fie amanata pana in decembrie sau chiar pana in primavara lui 2016.

Declin in pietele emergente

Incepand cu 2011, tarile emergente au traversat o perioada economica nefasta marcata de scaderea preturilor la materii prime.

Efectul s-a vazut si in deprecierea valutelor din Brazilia, Rusia sau Nigeria in toata aceasta perioada.

O depreciere a yuanului inseamna o putere redusa de cumparare a Chinei, iar acest lucru pune si mai multa presiune pe economiile emergente expuse pe piata chineza.

Multe dintre aceste state inregistreaza imprumuturi denominate in dolari, iar orice depreciere a monedei chinezesti ingreuneaza povara datoriilor.

Lovitura pentru Japonia si zona euro

Prinse in mijlocul unor programe de relaxare cantitativa, Japonia si zona euro se cutremura si ele la socul transmis de yuan in pietele financiare.

Yenul si moneda unica europeana au inregistrat o apreciere subita in urma devalorizarii yuanului, ceea ce complica lucrurile pentru bancile centrale din aceste piete.

In principiu, atat Mario Draghi, cat si guvernatorul Bancii Japoniei, Haruhiko Kuroda, au sperat ca programele de relaxare cantitativa vor ajuta la deprecierea valutelor proprii, stimuland exportul si productia ca principale motoare ale relansarii economice.

Acum, miscarile surprinzatoare ale yuanului le complica misiunea asumata odata cu initierea acestor programe.

In Japonia, inca dinainte de interventia Beijingului in piata valutara, analistii estimau ca programul de relaxare cantitativa va trebui extins, datele economice fiind destul de saracacioase chiar si dupa doi ani de la initierea acestuia.

Intre timp au aparut si divergente majore intre premierul Abe Shinzo si guvernatorul Kuroda, unul insistand pe dublarea valorii si duratei programului, celalalt optand pentru un program de consolidare fiscala.

In Europa, programul similar lansat in primavara de Banca Centrala Europeana a dat rezultate relativ multumitoare, existand indiciile unei usoare dezmortiri economice in zoma euro.

Nu in ultimul rand, si pe aceasta zona se pune problema cresterii valorii programului si extinderea acestuia dincolo de termenul final stabilit pentru septembrie 2016.

Nu ar fi o drama atat de mare precum cea intalnita in Japonia, unde masa monetara injectata pe piata nu a reusit sa revigoreze nici exporturile, nici inflatia si cu atat mai putin cresterea economica.

In schimb, la fel ca in Japonia, o extindere a programului de relaxare cantitativa va starni aprige disensiuni politice, in contextul in care Germania este de asteptat sa se opuna cu indarjire unei astfel de idei, blamand in schimb slabiciunea economica a celorlalte state din zona euro.

Iar Europa numai de un astfel de conflict politic nu mai are nevoie in aceasta perioada in care pozitiile adverse pe tema crizei din Grecia si pe problema imigrantilor au creat deja primele fisuri in UE.


"How China's Currency Policies Will Change the World is republished with permission of Stratfor."

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 3557 ori