Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Reportaj: Ingineria unei afaceri de succes

Reportaj: Ingineria unei afaceri de succes


In anii nouazeci, Dorin Boboc pleca in America sa-si urmeze visul, acela de a deveni inginer in constructii de avioane. A facut facultatea la New York si in scurt timp s-a angajat la una dintre cele mai mari companii producatoare de avioane militare si submarine nucleare.

Nu era o meserie usoara, insa era pasionat de tehnica si arta constructiei de aeronave, iar cei trei ani petrecuti la compania aerospatiala Northrop Grumman au fost cea mai buna alegere pentru un inceput de cariera.

In mai putin de zece ani, Dorin Boboc a dat New York-ul pe Bucuresti, avioanele pe investitii financiare, apoi a facut o schimbare si mai abrupta. A plecat din Bucuresti si s-a mutat la Alexandria, in Teleorman, unde a pus umarul la conducerea afacerii de familie, respectiv ferma din localitatea Furculesti dezvoltata de tatal sau.

Echipa de comunicare a Titan Machinery a avut onoarea in decembrie sa mearga la ferma Boboc & Co si sa discute cu domnul inginer Dorin Boboc, Directorul General al acesteia.

Spuneti-ne mai multe despre pasiunea dumneavoastra.

Inca de cand eram adolescent pasiunea mea era aviatia. Am avut ocazia sa merg in Statele Unite ale Americii sa fac o facultate in domeniu si sa ma fac astfel inginer proiectant de aeronave.

Dupa care, avand un loc de munca destul de bun in New York, s-a instalat o oarecare rutina, care nu-mi facea bine. Sunt oameni care cauta rutina, dar eu sunt omul care fuge de rutina.

Ii vedeam pe colegii din jurul meu care aveau in jur de saizeci de ani, iar eu aveam pana in treizeci de ani si nu aveam stare sa stau nici pe scaun.

Dupa ce m-am angajat in domeniu predam doua seri pe saptamana la facultate - cursuri de proiectare, pentru ca voiam sa am si mai multa activitate.

Ce facultate ati absolvit?

Este o facultate specializata pe servicii pentru aviatie, o facultate foarte mica de pana la o mie de studenti - Vaughn College, langa aeroportul LaGuardia in Queens.

Rolul facultatii este sa ofere specialisti pentru nevoile locale. Ca atare, oferea tot felul de specialisti pentru cele doua mari aeroporturi ale New York-ului, de la partea de mentenanta, partea de configurare, partea de servicii conexe, s.a.m.d. Iar o nisa foarte ingusta era aceea de proiectare a aeronavelor.

De ce v-ati intors in Romania?

Au fost mai multe motive. Trebuia sa luam o hotarare in familie, ori ii aduceam pe parintii mei acolo in America, ori ma intorceam eu. Iar acolo ma simteam ca o rotita intr-un angrenaj urias, indiferent de cat de bun as fi fost si cat de multe lucruri as fi facut, in marea schema nu aveam cum sa fac o mare diferenta. Apoi imi placea avantul pe care il luasera lucrurile in Romania si imi doream sa contribui, sa construiesc ceva in tara mea.

Erati atras si de alt domeniu de activitate?

Visul din tineretea timpurie a fost legat de bursa, de Wall Street, de piata financiara, asa cum visul din adolescenta se lega de aviatie. Astfel, am decis sa fac un MBA (n.r. Master of Business Administration).

Aceasta decizie a facut parte dintr-un complex de factori, printre care si revenirea treptata in afacerea familiei. Am avut ocazia sa fac MBA-ul Romano-Canadian in 2003-2004, apoi mi s-a ivit oportunitatea sa activez in domeniul de investitii financiare.

In acel moment ati inceput sa va implicati si in afacerea de familie, mai exact la ferma din localitatea Furculesti, judetul Teleorman condusa de tatal dumneavoastra?

Eu nu eram implicat in mod direct in afacere pentru ca, avand serviciul 'full-time' in Bucuresti, nu aveam foarte mult timp. Bineinteles ca eram implicat in chestiunile de familie si interveneau si discutiile despre firma, cunosteam in mare mersul firmei.

Eu m-am implicat in operatiunile de zi cu zi incepand din vara anului 2010, cand mi-am dat demisia de la compania de investitii, am venit aici si m-am apucat de treaba.

Care este povestea acestei ferme?

Povestea acestei ferme se leaga foarte mult de tatal meu. Tata si-a petrecut cea mai mare parte a anilor optzeci la Furculesti, CAP si complex taurine.

Pe el l-a prins revolutia la conducerea Directiei Agricole Teleorman. In ultima perioada a comunismului, datorita restructurarilor de la acea vreme, a ocupat o functie in care responsabilitatile au crescut invers proportional cu grila de salarizare.

Dupa revolutie a revenit acasa, la Furculesti, unde si-a facut o mica societate cu care presta servicii si lucra terenul familiei de cateva hectare.

Ce suprafata are ferma astazi si ce tip de culturi exploateaza?

Este o ferma pentru cultura mare, care are astazi o marime de 1425 ha. In acest an am avut grau pe 750 ha. Rapita am pierdut-o pe toata datorita secetei si am semanat in primavara 600 ha floarea-soarelui, iar restul suprafetei cu porumb.

Porumbul este o cultura de importanta mai mica pentru ca nu obtinem in mod constant rezultate bune din cauza secetei. Avem ani in care ne inchidem pe 12 tone/ha si avem ani in care ne inchidem pe 5 tone/ha si din cauza acestor fluctuatii este o cultura cu importanta mai mica.

Ca atare, culturile principale sunt grau si rapita semanate toamna si floarea-soarelui cu porumb (in masura mai mica) semanate primavara.

Tatal dumneavoastra este inginer agronom cu state vechi. In perioada comunismului a fost unul dintre cei mai respectati ingineri agronomi din judetul Teleorman.

Asa este. A avut intotdeauna rezultate foarte bune. A avut foarte multe provocari. A condus cativa ani si complexul de ingrasare a taurinelor, aflat aici in comuna Furculesti. Cei din conducerea de atunci, cand intampinau o dificultate majora, il trimiteau pe tata.

Apoi, a inceput afacerea de familie imediat dupa revolutie, mai exact in 1991. A vandut autoturismul familiei, a luat un tractor in rate si a inceput sa lucreze terenul. Pe masura ce industria agricola se destrama in aceasta zona, el prospera, facand meseria pe care o iubeste si a iubit-o intotdeauna.

Pentru ca ati atins acest subiect, spuneti-ne cu ce fel de utilaje ati inceput dezvoltarea fermei?

Am inceput, evident cu un tractor romanesc U 650. Apoi tata a mers in 1996 intr-un schimb de experienta in Campia de Vest, unde a vazut pentru prima data tractoarele Steyr. Cred ca erau primele astfel de tractoare aduse in Romania la momentul acela, cu un utilaj de pregatire a terenului foarte performant si cu o semanatoare performanta.

A spus: "Nu se poate?! Dupa ce am vazut asa ceva nu am cum sa mai fac agricultura cu tractorul romanesc." 'Si-a luat un Steyr de 170 CP cu semanatoare un an mai tarziu si asa incepe istoria noastra cu Steyr si apoi cu Case IH.

Citeste tot interviul pe TitanMachinery.ro.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 846 ori