"Nu-ti convine, du-te acasa" - Codul Muncii din Romania

Se face mare galagie in legatura cu intentia Guvernului de a schimba Codul Muncii. Liderii de sindicat isi fac zilnic exercitiul de oratori fara rost si se arata indignati. Indignati am putea fi si noi, cei care muncim, dar habar n-avem ca noi muncim conform unui cod al muncii. Nici macar nu ne cunoastem drepturile.

"Patronii sunt ca boierii aia de pe vremuri", zic unii mai intelepti si cu ceva ani in spate. Munca la patron este nesigura. Azi are nevoie de tine, te lauda si maine iti da un sut in fund. Acesta este un prim stereotip legat de munca in privat. Stereotipie sau realitate?

De aceea, s-a impamantenit ideea ca munca la stat e cea mai sigura. Ai un loc destul de caldut, sigur si leafa la timp. Statul iti respecta drepturile, iti mai da si-o prima sau cateva zile libere. In schimb, patronul este un zbir, te exploateaza si-ti da bani cu "taraita" sau nu-ti mai da deloc.

Degeaba striga domnul Hossu ca noul Cod al Muncii ne va face sclavi. Pai, e vreo diferenta la ora actuala? Acum suntem sclavi cu un cod al Muncii, despre care se spune ca este "beton". In favoarea angajatului, desigur. Dar nimeni nu il respecta. Se mai folosesc de el unii directori bugetari din administratie, care dau statul in judecata. Si chiar castiga procesul. Iar statul este nevoit sa plateasca. Din buzunarul nostru, al contribuabililor.

Noi, marea masa a populatiei, suntem pusi sub presiunea lui "nu-ti convine, du-te acasa. Sunt altii la poarta si de-abia asteapta sa-i angajam". Angajatul roman tace, baga capul in pamant si isi vede de treaba. Chiar daca, uneori, ajunge sa moara din cauza muncii epuizante.

Neincrederea in justitie se regaseste si in domeniul muncii. Nu-i arde nimanui sa fie concediat si sa spere ca isi va castiga, in instanta, drepturile. Nimeni nu mai crede, in Romania, ca un simplu cetatean poate pune in dificultate o mare corporatie. Nimeni nu se inhama la un proces, pentru ca nu are incredere in sistemul judiciar.

Cum a fost impiedicat statul sa reduca salariul angajatilor bugetari? Era gata sa invoce siguranta nationala si sa mai taie si din venitul pensionarilor. I-a pasat cuiva de Codul Muncii, cand, nici macar, la Constitutia Romaniei nu s-a gandit? Constitutia a ajuns o banala materie de studiu pentru studentii de la Drept.

Se semneaza contracte colective de munca si ar trebui sa fii sigur ca se respecta acest tip de contract. Dar situatia economica se mai schimba. Cand economia tarii merge bine, stai si la ore suplimentare, ti se platesc dublu. Daca vine criza, stai peste program si muncesti degeaba, numai sa nu fii dat afara. Trebuie sa fii multumit ca ai mai ramas in cadrul firmei si nu esti in pielea celor care au plecat si carora tu le faci munca. Chiar pe bani mai putini.

"Stati cu mana intinsa la stat si nu va duceti la munca". Este, iarasi, un cliseu folosit in antiteza cu lenea celor care nu fac nimic, preferand sa ia ajutor social de la stat. Cele care ofera locuri de munca sunt societati de paza sau ofera munca de zilier. In conditii inumane. Firmele de paza practica munca in ture. Multi angajati sunt adusi din afara Bucurestiului. Pierd pe drum mai mult timp decat la serviciu. Iar exemple din acestea pot fi multe. Li se promit tichete de masa, dar nu li se dau niciodata. Multi sunt pusi sa faca ture peste ture, desi este ilegal.

Sa muncesti, pe oricat si oricum, numai sa nu mai stai cu mana-ntinsa la stat. Iar statul nici nu se agita prea tare ca tu esti exploatat, nici nu incurajeaza munca. Statul se gandeste doar cum sa concedieze cat mai mult personal.