Vrei un copil competitiv. Il va ajuta sau din contra? - Urania Cremene

Majoritatea oamenilor de afaceri de astazi, sau cei care au reusit in propriul drum, pun succesul lor pe seama (inclusiv a) competitivitatii care le-a fost educate inca de copii... Si, in parte, e adevarat: competitivitatea te poate ajuta sa ajungi in varf.

Pe de alta parte, aceia care se si bucura cu adevarat de succesul lor, nu sunt aceia care si-au obtinut "laurii" datorita dorintei de a fi cei mai buni, sau primii.

Sunt aceia care, cu o extraordinara incredere in ei insisi, au stiut sa mearga pe propriul drum indiferent de parerile celorlalti, indiferent de problemele aparute pe parcurs, indiferent de ceea ce restul lumii credea ca e bine...

Asa ca va propun o alta abordare: in loc sa cresteti competitivitatea in copiii vostri, cresteti-le increderea in propria persoana.

Iata diferenta:

Exista imaginea de sine - se refera la ceea ce credem noi ca aparem inspre afara, ce credem noi ca vad altii in noi. Asta include felul in care aratam, talentele noastre, popularitatea sau realizarile si exista increderea de sine, se refera la sentimentele noastre despre calitatile noastre.

Asta include vloarea noastra ca indivizi, scopul nostru in viata si cat de demni de iubire ne consideram ,indiferent de parerea celorlalti.

Intregul sistem, chiar si cel educational (sau mai ales), ne invata sa ne concentram pe imagine. Ni se spunea constant, cand eram mici (si acest model educational este inca folosit): "Nu mai tipa, ca ma faci de ras"; "Schimba-ti hainele, ca ma faci de rusine"; "Nu arunca hartii pe jos, ca se uita lumea la noi"; "Imbraca-te ca lumea!".

Ce e gresit in aceasta abordare?

E gresit faptul ca valoarea comportamentului pe care il dorim sustinut nu apare decat in ochii celorlalti. Mai exact, se intelege ca, daca nu ma vede nimeni, pot arunca hartii pe jos. Daca nimeni nu se uita la mine, pot tipa, pot urla, pot face orice, or nu acesta ar trebui sa fie mesajul.

In plus, daca aceasta oglinda formata din "ceilalti" dispare, eu cine mai sunt? Am cunoscut cativa oameni care, in culture diferite, cu criterii diferite, sunt pierduti, fiindca toate alegerile pe care le-au facut pentru ei s-au bazat pe felul in care ar putea fi judecati, apreciati, placuti sau acceptati de ceilalti!

Imaginati-va ca oamenii isi aleg partenerii de viata dupa criteriile "celorlalti", dupa felul in care sunt judecati. Se duc la competitii pentru medalii, nu pentru propria lor satisfactie, sau pentru a-si dovedi ca pot trece, pentru ei, un prag important.

Pentru a intelege mai clar diferenta intre stima de sine si imagine de sine, o sa va ofer o metafora: daca va provoc sa urcam Everestul, ati accepta provocarea? Mare parte dintre cei care citesc acest articol, probabil ca da!

Dar, daca v-as spune ca parcurgeti drumul singuri si ca, la capatul drumului nu va asteapta nimeni, nu veti taia nicio panglica, nu va scrie nicaieri despre voi ca ati urcat Everestul si ca nimeni nu va sti ca ati fost acolo, ati mai merge?

Asta este diferenta intre cei care sunt concentrati pe imagine, si cei care sunt concentrati pe sine. Cei care ar urca numai pentru medalii, n-ar mai accepta provocarea, neprimindu-le. Ceilalti... ar depune acest efort numai pentru a fi mai buni decat ieri.

Adevarata competitivitate este cu noi insine, dupa ce ne-am uitat in afara la un model, la o viziune sau la un standard pe care vrem sa-l atingem. Trebuie sa luptam cu noi insine, pentru a fi mai buni decat ieri, mai buni decat alaltaieri, si tot asa. Altfel, am alerga uitandu-ne mereu in urma, la altii care ar putea sa ne ia locul.

Daca v-am convins, iata cateva metode pentru a creste competitivitatea sanatoasa in copiii nostri si, cel mai important, increderea in propria persoana:

Incurajati, nu laudati

Incurajarea este cea mai eficienta metoda de a creste stima de sine a ciuva. Daca ne dorim sa cream calitati interne importante, cum ar fi curajul, incredera, sentimental de scop in viata sau valoare personala, este de dorit sa ne concentram pe cuvinte sau fraze care se concentreaza pe exact aceste calitati.

Multe metodologii de parenting incurajeaza parintii sa-si laude copiii, dar lauda este foarte diferita de incurajare.

Incurajarea foloseste un limbaj descriptiv, care nu judeca si care-I ajuta pe cei carora le este adresata sa poata spune lucruri pozitive despre ei insisi.

Lauda foloseste etichete care judeca si care pun presiune. Se concentreaza pe parerea altora.

Arata iubire neconditionata

Oamenii pot folosi lauda ca recompense, sau pentru a-i controla pe ceilalti. Lauda trimite urmatorul mesaj: "Daca faci ceva ce eu consider ca e bine, atunci te rasplatesc aratandu-ti iubire, recunoscandu-te si valorizandu-te". Chiar daca nu se folosesc aceste cuvinte, atitudinea lor asta transmite.

Cand folosim iubirea pentru a manipula, copiii si cei din jurul nostru cred ca merita sa fie iubiti numai daca sunt "buni". Copiii insa fac greseli. Multe. Asta e normal in orice process de invatare.

O atitudine incurajatoare este sa-i acceptam pe copii cu toate imperfectiunile, asa cum sunt, chiar daca nu suntem de acord cu toate alegerile pe care le fac. Putem sa-i invatam abilitati si tehnici care sa-i ajute sa faca alegeri mai potrivite pentru ei.

Iubirea neconditionata este poate cel mai important factor in cresterea sentimentului ca valorezi ceva, ca individ. Spune, atat verbal cat si non-verbal: "Esti demn de iubire. Poate ca esti diferit de mine, dart e respect simplu pentru ca esti demn de respect. Orice ai face si orice ai realiza, eu tot te iubesc".

Cand cineva primeste acest tip de mesaj in mod repetat, se gandeste: "Daca cineva ma poate iubi sic and gresesc, sic and nu iese perfect ceea ce fac, inseamna ca si eu pot sa ma iubesc. Daca ma iubesc, inseamna ca vreau sa dau tot ce am mai bun

Intreaba copilul ce parere are

Cand copilul intreaba: "Mami, mami, iti place ce-am facut? ", intai intreaba: "Dar tu ce crezi?" sau "Spune-mi ce-ti place la asta". Daca insista in a-ti afla parerea, poti spune: "Ei bine, eu cred...., dar tu decizi singur"

Descrie cum eforturile copilului ii ajuta pe altii

" Baia arata excelent! Sunt sigura ca oaspetii nostri se vor simti foarte bine. Multumesc pentru ca m-ai ajutat"

"Multumesc pentru ca ai dus gunoiul. Nu mi-am dat seama ca e atat de greu! Spatele meu iti apreciaza ajutorul"

Apreciaza imbunatatirile

"Uau! Ai ajuns sa dai 2 pase in jocul asta!"

"Este evident ca s-a imbunatatit felul incare canti. Suna foarte clar si cursiv."

"Poate ca nu te simti inca sigur sa conduci pe autostrada, dar uite ce bine ti-a iesit intoarcerea din 3 miscari."

Evita sa amintesti copilului despre greseli trecute sau "defecte"

Schimba "In sfarsit camera ta e curata!" cu o apreciere pozitiva din care lipseasca "in sfarsit" si sa descrii cat de curata e.

Evita comparatiile

Tot ceea ce poti sa-I spui unui copil, spune-I direct, fara alte referiri la alti copii. Descrie!

Familiile care concentreaza pe competitie cresc diferentele intre copii si resentimentele. Familiile care pun valoare pe individ si unicitatea acestuia au copii mult mai increzatori si cooperanti unii cu altii.

Permite greselii sa se intample

Cea mai mare diferenta intre perfectionisti si cei care isi ating obiectivele este felul in care gestioneaza greselile. Perfectionistii nu sunt niciodata satisfacuti, pentru ca perfectiunea nu poate fi atinsa.

Nu exista greseli - totul este o lectie!

Urania Cremene

Primul expert in parenting din Romania

sursa: Jody Johnston Pawel, Parent's Toolshop