Copilul tau iti creeaza probleme? Afla daca o face intentionat

De foarte multe ori parintii au impresia ca, atunci cand copilul lor tranteste lucruri, refuza sa faca anumite lucruri, baga in gura orice gaseste la indemana, este pentru a face "in ciuda" parintilor.

In cele ce urmeaza, voi ajuta la intelegerea difereintei dintre copmportamentele negative intentionate (se uita la tine, stie ca n-are voie, si o face!), si cele neintentionate.

Este important sa avem asteptari realiste in legatura cu abilitatile copiilor. Daca nu intelegem ce comportamente sunt potrivite varstei, putem cu usurinta confunda comportamentul negativ neintetionat cu cel intentionat.

Este nerealist sa ne asteptam de la bebelusi sa doarma toata noaptea si sa nu planga atunci cand le este foame. Este normal pentru un copil de doi ani sa refuze sa imparta, sau sa fie curios in legatura cu obiectele periculoase.

Majoritatea adolescentilor vor mai multa libertate si contesta valorile si regulile. Fiecare din aceste comportamente serveste unui scop de dezvoltare specific.

Acest comportament este rezultatul imaturitatii copilului sau al etapei de dezvoltare.

Iata care sunt motivele din spatele comportamentelor negative neintentionate si cum le recunoastem.

Stilul de dezvoltare

Copiii pot fi diferiti in numarul de aptitudini pe care le invata deodata si in cat de mult le exerseaza.

Totul-deodata versus una-cate-una.

Unii copii exerseaza mai multe aptitudini noi deodata. (Un bebelus ar putea exersa mersul, statul pe olita si sa se hraneasca singur.) Altii exerseaza aptitudini in unul sau mai multe domenii deodata, adaugand noi aptitudini la cele pe care le stapanesc deja. (Un bebelus ar putea exersa mersul, dar sa nu fie interesat de statul pe olita.)

Incercare-si-greseala versus asteapta-si-fa

In mod similar, unii copii incearca o aptitudine in mod repetat fara a se descuraja. Alti copii observa si exerseaza aptitudinile in minte, pana stapanesc aptitudinea destul de bine pentru a o incerca. Se pare ca acesti copii nu progreseaza in dezvoltarea lor si apoi, intr-o zi, deodata, fac ceva nou!

Copiii cu aceste doua stiluri au adesea parinti frustrati care spun: "Toti ceilalti copii de aceeasi varsta fac ___, dar al meu nici macar nu incearca!" Acesti copii invata si exerseaza aptitudini, dar nu arata la exterior.

Cand acesti copii sunt pregatiti, folosesc o aptitudine noua imediat, fara perioada de incercare si greseala. Vrem sa privim aptitudinile pe care copiii nostri le-au invatat si sa avem incredere in orarul lor propriu de a invata noi aptitudini.

Rata dezvoltarii

Copiii se dezvolta in ritmul propriu

Fiecare copil are un orar biologic propriu. Mai devreme sau mai tarziu, toti copiii ating praguri de dezvoltare, daca nu exista o problema medicala sau emotionala. Asa cum am invatat in Setul de Unelte pentru Independenta, regula orientativa este "sa dam un imbold, nu sa fortam". Sarcina noastra este sa predam aptitudini, sa incurajam, sa avem rabdare si sa le permitem copiilor sa aiba experiente si sa invete din greseli.

Desi exista anumite varste la care copiii ajung sa stapaneasca anumite aptitudini, exista mai degraba intervaluri de varsta

Uneori, de obicei in acel interval de varsta, copiii isi dezvolta anumite aptitudini. De exemplu, majoritatea preadolescentilor trec prin pubertate intre 11 si 14 ani. Este "normal" , insa, ca inceputul pubertatii sa se petreaca la copii chiar incepand de la 9 ani si mergand pana la 16.

Daca cei mici nu au inceput sa faca anumite sarcini pana la anumite varste, insa, aceasta ar putea sugera ca trec prin dificultati. Este important sa cunoastem ce este potrivit la anumite varste, pentru a sti daca copilul are nevoie de ajutorul unui profesionist.

Copiii cu intarzieri in dezvoltare functioneaza sub ceea ce este considerat normal pentru varsta lor

Le folosim varsta functionala pentru a identifica cauze emotionale si intelectuale ale indisciplinei. De exemplu, daca diagnosticam ca este vorba de un comportement negativ neintetionat in cazul unui copil de doisprezece ani care functioneaza la un nivel de sase ani, ne bazam pe ceea ce este considerat comportament normal pentru un copil de sase ani.

Ce stie si intelege un copil de sase ani? Consideram in continuare varsta biologica, insa, atunci cand diagnosticam factori fizic care influenteaza comportamentul, cum ar fi cresterea hormonala din timpul pubertatii.

Traumele si proasta ajustare la schimbare pot cauza intarzieri in dezvoltare

Daca cei mici trec prin schimbari majore, inconsecvente sau experiente traumatice, aceste aspecte le pot deraia dezvoltarea. Aceste aspecte pot include tehnici sau stiluri parentale ineficiente, abuz, neglijenta, mutare, divort sau alte situatii legate de separari si pierderi.

Este dificil pentru copii sa aiba de- a face cu aceste probleme emotionale pe langa problemele lor normale de dezvoltare. Daca cei mici nu sunt in stare sa rezolve aceste probleme in mod sanatos, aptitudinile lor slabe de a face fata pot cauza intarzieri in dezvoltare.

Cresterea se intampla in valuri

La fiecare stadiu de dezvoltare, copiii trec prin cateva sarcini si probleme certe. Exista suisuri si coborasuri naturale pe masura ce copiii dobandesc noile aptitudini. Este necesar ca cei mici sa treaca printr-o perioada temporara de dezechilibru inainte de a trece la un nou nivel.

Daca nu ar face aceasta, ar trebui sa treaca imediat de la un stadiu de dezvoltare la altul, fara vreo perioada de tranzitie. Aceasta nu ar fi natural. Copiii adesea fac un pas inapoi si se regrupeaza inaintea marilor etape de invatare. In primii ani, aceste perioade dificile vin adesea la un interval de aproximativ sase luni, dar nici macar acest interval nu este universal valabil.

Daca lucrurile merg bine iar comportamentul copiilor o ia dintr-o data in jos, trebuie sa ne gandim la ce se intampla cu ei din punct de vedere al dezvoltarii.

Daca nu putem identifica traume sau greseli pe care noi le facem, exista o mare posibilitate ca acesti copii se pregatesc sa faca un salt de dezvoltare si intra intr-o perioada de tranzitie.

Multi parinti sunt ingrijorati in legatura cu aceste regrese, cand copiii se intorc la vechile obiceiuri, care nu li se mai potrivesc.

Stadiile dezvoltarii

Acest domeniu este unul vast si exista foarte multe carti de specialitate, care descriu in detaliu aceste etape. O serie de carti de Louise Bates Ames si Frances L. Ilg de la Institutul Gesell pentru Dezvoltarea Copilului.

Seria merge de la "Copilul tau de un an" pana la "Copilul tau de patrusprezece ani". Fiecare carte explica dezvoltarea fizica, emotionala, intelectuala si sociala a copilului la acea varsta. De obicei, dupa primele pagini, ne spunem "Da! Asta face copilul meu! Il descriu pe copilul meu!". Aceasta descoperire ne-ar putea linisti...

Toti copiii se dezvolta dupa o succesiune previzibila - dar in propriul tempo si stil

Anumite tipuri de aptitudini trebuie sa vina inaintea altora. De exemplu, toti copiii se ridica si se tarasc inainte sa mearga. Ceea ce as vrea sa subliniez, la final, este ca toate comportamentele negative neintetionate, nu sunt o scuza.

Daca un copil se suie pe masa, pentru ca are 2 ani si exploreaza, nu putem spune : "E copil, lasa-l".

Daca facem asta, ne vom trezi foarte curand cu o copie a domnului Goe, capabil oricand sa puna dulceata in pantofii musafirilor. Prin urmare, orice greseala sau comportament negativ neintententionat este o excelenta oportunitate pentru noi, ca parinti, sa predam aptitudini, valori, credinte.

autor: Jody Johnston Pawel, Parent's Toolshop, traducere Urania Cremene