Ai un adolescent? Fiti prieteni, adica asculta-l si respecta-l!

Foarte multi parinti se uita cu o oarecare teama la anii in care copiii lor vor deveni adolescenti. Este, nu-i asa, varsta rebeliunii, a negarii, a cautarilor pe cont propriu, varsta la care poate se va apuca de fumat, va incepe sa se distanteze, sa minta...

Sau poate copilul tau este deja adolescent si te confrunti cu cel putin o problema dintre cele enumerate mai sus!

Ei bine, adolescenta copilului este testul pentru parinti pentru cat de bine si-au facut "meseria" pana la aceasta varsta. Daca pana la preadolescenta copilul tau a fost unul docil, ascultator, care invata singur si deodata se razvrateste, este o dovada aproape clara ca a fost tratat pana atunci cu autoritate.

Autoritatea parintelui, controlul exercitat peste masura asupra copilului, naste fie rebeliune in copiii mici, fie docilitate. Atunci cand un copil este foarte docil, ar fi util sa ne punem intrebarea "de ce"? Chiar este cooperant si intelege reguli, limite, doleantele parintilor, sau se conformeaza autoritatii de teama consecintelor?

Este gresit sa consideram adolescenta varsta rebeliunii, ca si conditie sine qua non. De regula, cu cat un adolescent devine mai rebel, cu atat s-a simtit mai claustrat in anii precedent, fara posibilitatea de a lua decizii pentru el, fara a putea alege. Vestea buna este ca lucrurile si relatia cu adolescentul nostru se pot repara.

Cum ne purtam cu adolescentul nostru?

Intrebati copilul constant ce parere are - solicitati-i parerea cu privire la alegerile pe care le faceti, de la mancarea pe care o gatiti pana la culoarea canapelei pe care va ganditi sa o achizionati.

Oferiti-i constant optiuni si respectati-i decizia- in loc de "cred ca ar fi mai bine sa iti iau baschetii din piele", intrebati-l: "Ce alegi, intre baschetii din piele si cei din panza?" si respectati-i alegerea, chiar daca nu sunteti de accord cu ea.

Are nevoie, in aceasta perioada, sa-si contureze individualitatea si personalitatea. Daca isi doreste pantaloni cu turul joss i vi se pare ca freza pe care si-a facut-o este oribila, abtineti-va din a face comentarii. E in perioada de cautari si toate aceste excentrisme isi au rolul lor in aceasta perioada.

Evitati sa va comparati copilul cu ceilalti

In loc sa spuneti "uite, copilul prietenei mele tot varsta ta are, si nici nu i-a trecut prin cap sa se tatueze! Vine de la scoala si citeste, tu de ce nu poti sa faci asta?".

Puteti, in schimb, sa-I spuneti: "A te tatua este o decizie pe care o iei pentru tot restul vietii tale. Eu nu sunt de acord sa faci asta, dar daca alegi sa te tatuezi, este corpul tau. Hai sa ne asiguram ca ai toate informatiile, inainte sa iei o astfel de decizie".

Aratati iubire neconditionata

Mai ales la aceasta varsta, este extrem de important ca adolescentul tau sa stie ca, indiferent de alegerile pe care le face, este in continuare iubit si respectat.

Altminteri, stima lui de sine va avea de suferit si se va retrage din relatia cu voi pana intr-un punct in care va fi foarte dificil sa-l aduceti inapoi. Este momentul sa va amintiti ca viata pe care o traieste si o va trai nu va apartine, asa ca alegerile pe care incepe sa le faca sunt pentru el, nu pentru voi, ca parinti.

Respectati-i intimitatea

Nimic nu-l enerveaza mai tare pe un adolescent decat intrebarile stil interogatoriu, sau vizitele inopinate in camera personala, fara a bate la usa! Daca ati mai facut si imprudenta de a-l lua la intrebari dure dupa ce i-ati citit mailurile sau sms-urile, v-ati tocmai asigurat o lipsa de comuniare totala din partea copilului vostru.

Nu va mai incredere in voi, si asta il va face sa se inchida in el din ce in ce mai mult. Daca simtiti totusi nevoia sa-I controlati actiunile si sa stiti ce face, cum face si cu cine, faceti asta "pe varfuri", incercand apoi sa actionati din umbra pentru a-l ajuta sa depaseasca momente dificile sau situatii in care n-ar trebui sa se afle, dar fara a intra cu picioarele in viata lui.

Daca v-a incredintat un secret, ca intre baieti, de exemplu, aveti grija sa nu afle ca tocmai ati discutat ore cu sotia despre acest subiect.

Tratati cu oarecare indiferenta comportamentele negative

Stiu, asta e cel mai greu: sa gasesti tigari in ghiozdanul copilului tau si sa nu reactionezi luandu-l la intrebari si tinandu-i predici? Sa-l vezi ca sta la calculator ore intregi si sa nu comentezi mereu ca e prea mult?

Adevarul este ca, cu cat atragem mai mult atentia asupra acestor comportamente, cu atat va fi mai tentat sa le continue. Sa ne aducem aminte de proprii nostri ani ai adolescentei: nu era fructul oprit cel mai dulce?

Ce puteti face in schimb: Stabiliti respectuos limite si solicitati cooperare, avand grija mereu sa va tineti de cuvant in tot ceea ce promiteti ca parinti, pentru a sublinia de fiecare data aceasta valoare. Aratati interes fata de jocul lui pe calculator, chiar daca nu va pasioneaza.

Jucati-va cu el, chiar. Intrebati-l despre muzica pe care o asculta si faceti-i cadou un poster cu trupa preferata. Cu cat va va simti mai aproape, cu atat va fi mai tentat sa comunice cu voi, si asta este cel mai important de pastrat la aceasta varsta.

Oferiti-i sansa sa castige bani de buzunar, pe langa responsabilitatile lui zilnice in casa, pe care oricum ar trebui sa le aiba: sa ude florile, sa duca gunoiul, sa-si faca curat in camera, etc.

Pentru bani suplimentari ar putea sa va ajute sa reorganizati boxa, sa lucreze o sambata la pravalia unui prieten de familie, sa ajute la caratul mobilei unor vecini, etc. Cautati aceste oportunitati sau creati-le voi pentru el. Adolescentii au nevoie sa se simta independenti, iar factorul financiar contribuie mult la obtinerea independentei lui.

Nu pedepsiti, restrictionandu-i accesul la activitati preferate

Adevarul este ca, in viata reala, orice comportament am alege, are consecinte naturale si logic legate de comportamentul ales: daca, de exemplu, alegem sa nu predam un raport la timp, consecinta naturala este ca vom fi fie sanctionati, fie vom pierde increderea sefului nostru.

Daca alegem sa ne inselam partenerul de viata, ne asumam consecinta negativa unei eventuale despartiri, si exemplele pot continua.

In schimb, parintii pedepsesc comportamntele negative ale copiiior lor prin consecinte care n-au nicio legatura logica cu comportamentul respectiv: daca m-a mintit, ii iau PSP-ul.

Daca intarzie acasa in repetate randuri, nu se mai uita la televizor. Daca nu face curat in camera, ii tai din banii de buzunar. Toate aceste tipuri de pedepse nasc razvatiri, si pe buna dreptate, pentru ca nu sunt logice, ci doar menite sa aduca suferinta copilului.

Ce putem face, este sa legam consecinta negativa de comportamentul pe care dorim sa-l modificam: Daca nu-si face temele, ceea ce voi restrictiona sunt privilegiile: calculatorul (presupunand ca nu-I foloseste la teme sau cercetare pentru ele), sau alte jocuri electronice.

Daca intarzie, a doua zi trebuie sa vina mai devreme. Daca nu are grija de lucruri si le pierde sau le distruge, nu mai primeste lucruri o perioada, sau i se diminueaza suma alocata ca bani de buzunar.

Oferiti-i sansa sa aiba perioade de timp departe de voi

Lasati-l sa plece in tabere, sau cu prietenii la munte. Acordati-i incredere sa doarma la un prieten si nu-l interogati la intoarcere.

Nu folositi informatiile pe care vi le ofera in detrimentul lui, sau pentru a-l pedepsi

Asta nu-l va face decat sa nu va mai impartaseasca nimic, sau sa va raspunda monosilabic. Daca va spune, de exemplu, ca prietenul lui s-a apucat de fumat, nu-I spuneti peste cateva zile, cand va informeaza c-ar vrea sa mearga la film ( cu prietenul lui din exemplul de mai sus ): " Nu mergi nicaieri cu baiatul asta, ca are o influenta negative asupra ta".

Amintiti-va: orice restrictie, la varsta adolescentei, va naste fie rebeliune, fie minciuna. Fiti aproape, fara sa fiti bagaciosi. Oferiti sfaturi, fara sa tineti predici. Acordati-le incredere si dati-le drumul.

Urania Cremene

Primul expert in parenting din Romania