Tantrumul reprezinta o izbucnire emotionala caracterizata de: violenta verbala, sfidare, furie, jigniri si in unele cazuri de violenta fizica. Persoanele in criza sunt foarte greu de calmat, indiferent de abordarea celui apostrofat.
Putem spune ca, anumite persoane cu suferinte psihice de genul: autism, ADHD, tulburari de personalitate sau cei care au leziuni cerebrale pot fi mai vulnerabili la tantrum.
De cele mai multe ori, tantrumul ascunde rani emotionale vechi. Acestea se pot naste in mica copilarie, iar persoana in cauza, poate, nici nu isi mai aminteste contextul sau situatia respectiva. El a ramas doar cu mecanismul de aparare innascut atunci, pe care il replica si in viata adulta.
Heinz Kohut sustine ca tantrumul este de fapt o furie narcisica, cauzata de distrugerea nucleului grandio-exponential al copilului. Acesta se intampla atunci cand dorintele copilului sunt refuzate. Iar acest mecanism, invatat in mica copilarie se manifesta si in viata adulta in situatii similare.
Astfel, de cele mai multe ori, un tantrum poate fi asimilat unei nevroze. Si presupune reactia la stres, a unui psihic vulnerabil, ce detine un conflict interior dureros, in care persoana respectiva se simte depasita de o situatie sociala sau personala.
Cum identificam un tantrum, la partener?
Poate parea simplist, dar, cel mai important element de evaluare il reprezinta raspunsul exagerat la o situatie normala.
Astfel poate avea un acces de furie nejustificata, daca simte ca supa este fierbinte chiar daca a fost avertizat.
Sau in cazul in care nu isi gaseste un obiect de vestimentatie si tuna si fulgera prin casa.
Deasemenea poate reactiona exagerat in cazul in care este rugat sa ajute cu ceva, sau sa asculte si opinia altei persoane.
Toate aceste reactii exagerate sunt elemente reprezentative pentru tantrum.
De ce se comporta asa? Pentru ca el, de fapt, reactioneaza descarcand tot ceea ce a acumulat in anumite situatii cu care se confrunta la serviciu sau in societate, acasa.
Cum il putem ajuta sa isi depaseasca tantrumurile?
Solutia cea mai eficienta ar trebui sa o reprezinte un psihoterapeut. Prin psihoterapie isi poate descoperi radacinile tantrumurilor.
Deasemenea poate rememora ceea ce ii producea frustrare si cum a invatat sa reactioneze la aceasta inca de mic.
Apoi, se poate trece la un antrenament asertiv prin care, respectiva persoana sa isi creasca rezistenta la stres si stima de sine, sa isi diversifice resursele, devenind astfel mai stapan pe situatie.
Dragostea si afectiunea pot ajuta persoana respectiva sa isi depaseasca problemele cu care se confrunta, facand-o sa inteleaga faptul ca familia ii este un aliat nu un dusman, pe care sa isi verse furia.
Sportul si hobby-urile sunt deasemenea importante, pentru ca pot ajuta la descarcarea energiei negative. Deasemenea pot creste calitatea vietii celui in cauza, facandu-l astfel sa devina mai putin furios.
Ce se intampla daca nu luam masuri la timp?
Repercursiunile pot fi foarte grave. Persoana in cauza poate ajunge sa isi acutizeze boala, transformand-o intr-o problema psihica ce poate necesita internare sau tratament medicamentos, pe langa psihoterapie. Deasemenea se poate ajunge la divort, somaj, acte antisociale, suicid.
O mica concluzie. Un tantrum reprezinta o descarcare exagerata. Deci, vorbim de o persoana cu o stima de sine scazuta (cel putin in momentele de criza), cu traume adanci in copilarie si cu situatii de viata care il depasesc (cel putin in anumite momente) . De aceea, aceasta problema trebuie tratata cu seriozitate, pentru ca, de cele mai multe ori nu trece de la sine. Sau daca trece, poate lasa urme adanci in sufletul persoanelor dragi. In acest sens, daca descoperiti un comportament agresiv la partener, incercati sa apelati la un specialist pana cand nu se agraveaza situatia.
Articol semnat de Constantin Cornea, Psihoterapeut & Coach