Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Mircea Diaconu: Cultura trebuie sa fie marfa noastra de export- Interviu B24

Mircea Diaconu: Cultura trebuie sa fie marfa noastra de export- Interviu B24


Ca actor, se hraneste cu portii de cultura zilnice. Teatrul l-a invatat ca identitatea unei natiuni este data de cultura. Actorul Mircea Diaconu a intrat si pe scena politica pentru a striga cat il tin puterile ca Romania trebuie sa arunce peste lumea cu valorile care o definesc ca natie.

"In speta pentru Romania, cultura ar trebui sa fie marfa noastra de export cu care sa fim competitivi pe plan european. Elvetianul face ceasuri, olandezii fac lalele, iar noi trebuie sa aruncam cultura peste ei, sa aruncam calusarii nostri, sa aruncam cu ce stim noi sa facem pur romanesc", a declarat actorul Mircea Diaconu, intr-un interviu acordat Business 24.

Potrivit acestuia, identitatea vine din cultura. Mircea Diaconu face apel la istorie si afirma cu tarie ca, desi imperiul roman, o forta militara si economica puternica cucereste o biata Grecie, cultura elena a reusit sa se impuna pana in ziua de azi.

"Pana la urma, cine a invins? A invins Homer, care nu era decat un biet orb. Nu au ramas palatele, templele sau razboaiele. Din Alexandru Macedon nu a ramas decat o statuie. N-a ramas decat Homer concret, puternic si vesnic", mai sublinieaza actorul.



Noi romanii asteptam sa iesim din criza economica, din criza politica, din criza culturala si din tot felul de alte crize reale si imaginare. Care sa fie institutia noastra sanatoasa menita sa formeze pentru viitorul tarii pepiniera vocatiilor?

Exact asta facem, asteptam. Verbul "a astepta" este ca un blestem pentru noi. Daca e vorba de o institutie, o banca spirituala, aceasta poate fi scoala, cultura, care formeaza profesii, identitate si visuri pentru fiecare si chiar pentru intreaga natiune. Nici asta nu avem, visuri pentru intreaga natiune.

Marta Bibescu spunea ca romanii nu-si au dat niciun proiect de la o generatie la alta. S-au schimbat puterile, regii, presedintii, guvernele, fiecare are sentimentul ca lumea incepe cu el.

Aproape ca nu mai conteaza ce a fost inainte si niciunul nu preia munca celuilalt pentru a o duce mai departe. Asta este, dupa parerea mea un blestem.

Scoala e cheia tuturor solutiilor.

Pot fi oamenii educati pentru o vocatie, intocmai cum sunt educati pentru o profesie?

Nu. Educatia are cel putin doua etape generale. Sunt cei sapte ani de acasa, care au inceput sa lipseascca sistematic, mai ales la parintii care isi duc copiii in palate cu bone thailandeze sau in internate elvetiene.

Acestor copii le lipsesc exact contactul direct cu parintii si cei sapte ani de acasa.

O alta etapa este prima parte a scolii, in care educatia e de tip general, adica trebuie sa stie din toate cate ceva, timp in care el, copilul, incepe sa se indrepte catre ceva, din el incepe sa apara un mugure sau altul.

Acesta e rostul scolii si al unui dacsal minunat- sa simta si sa vada la timp mugurele care se naste din acel copil. Atunci incepe ultima etapa in care copilul isi gaseste o vocatie si pleaca pe un drum.

Vocatia artistica e altceva, unii o descopera la copiii minune, care niciodata nu se valideaza in timp si in cariera. Copiii minune raman copii minune si atat.

A fi bun profesionist este un lucru destul de anevoios. Si, cu toate acestea sunt foarte multi buni profesionisti si foarte putini oameni de vocatie. In ce consta deosebirea?

Nu as spune ca e foarte mare. Multimea de profesionisti include multimea de oameni cu vocatie. Prima conditie e sa fii profesionist. Sa fii doar talentat, intuitiv fara a fi profesionist nu ajungi departe, doar pana la colt, in orice meserie.

M-a impresionat de curand un om care spala masini la o spalatorie. E singurul angajat, de aceea l-am retinut. Spala masini ca un profesionist si le spala cu o daruire si cu o dedicatie care il ridica mult peste profesie.

Este un spectacol acel om. Poti foarte bine sa fii un croitor de geniu. Poti sa fii un spalator de masini daruit, pasionat si implinit.

Insist pe importanta pe care fiecare ar trebui s-o acorde muncii lui. In clipa in care isi face treaba, s-o faca cat poate mai bine. Asta inseamna sa fii profesionist. Daca asta ii ofera si o bucurie inseamna ca se ridica deasupra.

Sunt cunostintele si aptitudinile omului de vocatie castigate cu mai multa truda decat acelea ale profesionistului?

Nicidecum. Din multimea de profesionisti se aleg cei care fac un pas mai departe.

Asistam in nestire la cariere de un an, stralucitoare, la explozii care nu se valideaza nici macar pe jumatate de an.

Care este legatura intre vocatia unui popor si istoria acelui popor?

Nu suntem doar cei de acum. Lumea nu incepe cu noi in clipa asta, ea este si va fi. Daca nu ne raportam pe cat de mult putem in trecut si viitor prin visurile si proiectele noastre, atunci suntem zero, suntem numai clipe si atata tot.

In primul rand, trebuie sa-ti raspunzi la intrebarea- cine sunt eu, omul, si eu, natia. Nu-ti poti raspunde decat daca te uiti cat poti de mult inapoi, la pamantul pe care te-ai nascut. Aerul, cerul, toate conteaza. Multi dintre noi nu stim nici macar numele bunicilor.

Omul de azi e omul robotic, care navigheaza pe internet in nestire pe lucruri fara sens, extrag jocuri, muzica, ore din viata lor se consuma si nu intra nimic in ei.

Sunt oameni roboti pe care poti sa-i arunci pe acest pamant sau pe altul fiindca este acelasi lucru. Din pacate, azi, nici scoala noastra nu stie sa raspunda la mecanica asta, nici alte institutii si nici parintii, din pacate.

Morala acestei ultime succesiuni de crize ce inca nu s-a incheiat va fi aceea ca epoca risipei s-a incheiat inclusiv pentru opulentul Occident. Cum vedeti viitorul nostru in constructia europeana?

Pe mine ma enerveaza ingrozitor aceasta teorie a vinovatiei risipei noastre. In Romania, cineva ne cearta si spune: "ati luat credite cu buletinul si acum...". Nu e asa.

Un om are un salariu si munceste pentru el in conditii contractuale, iar acel contract este facut cu statul acestei tari. Primeste un salariu pe luna, dupa care vrea un frigider.

Atunci se duce sa ia un frigider pe care sa-l plateasca din salariul lui cu un procent rezonabil,in rate. E ceva rau in asta? Omul munceste si isi ia un produs mizand pe salariul lui.

Dupa care, cineva, persoana fizica, apare la televizor intr-o joi si zice: "peste o saptamana, toate salariile se taie cu 25%". In acea clipa, acel om cu frigiderul s-a trezit fara contract. El nu mai poate plati acea rata lunara la banca, ceea ce dezechilibreaza sistemul bancar si, astfel, intram in criza.

Dupa aceasta situatie, se tipa la el ca a risipit. Cum a risipit? Cu ce e vinovat acel om care a vrut un frigider si isi platea ratele din salariu? El in

continuare munceste la fel de mult, dar salariul lui e mai mic. Este vorba de un contract intrat stat si cetatean, contractul social care exista de atata timp. Daca statul nu si-l respecta, cine e de vina?

Este vorba de risipa unor oameni care fac averi incredibile astazi. Oare de ce statele care ne cearta pe noi ca am facut risipa nu se indreapta catre cei care au averi uriase in Monaco, in Filipine?!

In contrabanda care se face in tara asta, cine e de vina? Cel care a cumparat frigiderul... Sunt foarte suparat din cauza asta...

Domnule Diaconu sunteti si politician, mai credeti in proiectul Europa? Ce a inteles romanul obisnuit din aderarea la marea familie a Europei? Multi se indoiesc de avantajele acestei constructii politice si economice...

Nu cred, sunt foarte convins. Partea pozitiva a acestei crize e ca se va face un pas in plus spre Statele Unite ale Europei.

Aceasta constructie, din start, a rivalizat cumva cu SUA sau se indrepta catre acest model- un spatiu mare, cu entitati, cu autonomii, insa cu anumite structuri de legislatie unitare.

Exact asta au scapat din vedere. Din orgoliul nemasurat al fiecarei tari in parte, si-au pastrat prea multe prerogative.

Pledez pentru o centralizare de tip fiscal si monetar. Legislatia de aceasta natura in spatiul european trebuie sa fie unitara. Altfel, riscam ca un om, intr-o joi, sa faca ce vrea cu o tara. Nu o sa mai fie asa.

Pe de alta parte, trebuie ca BCE sa aiba puteri de banca nationala. Ea trebuie sa faca legea monetara pe acest spatiu. Lucrurile ar fi foarte clare: nu va mai putea nicio Grecie sa arunce pe piata inventii, bani inexistenti, sa pacaleasca, sa umfle cifre, sa minta sau sa emita moneda fara acoperire.

Sunt partizanul acestor demersuri. Vreau sa fiu cetatean european, cu identitatea nationala la care tin ca la ochii din cap, dar ea e de tip educational, cultural, spiritual. Nu e de tip monetar. Nu acolo este identitatea nationala- in TVA-ul meu si TVA-ul tau.

Sunt partizanul drumului catre Statele Unite ale Europei.

Credeti ca elitele politice si economice actuale ale Europei pot salva acest proiect? Cum vedeti viitorul Uniunii Europene si al monedei euro?



Sunt destul de linistit in aceasta privinta, asta e calea. Din pacate, ca in orice decizie in care sunt prea multi implicati, rotile se invart incet, dar eu vad lucrurile bine.

Jean Monnet, marele parinte fondator al Uniunii Europene, a sfarsit prin a spune ca daca ar fi sa o ia de la capat ar porni nu de la economie, ci de la cultura. Cum comentati? Ce credeti ca a vrut sa spuna?

Identitatea vine din cultura. In istorie, imperiul roman, puternic, o forta militara si economica cucereste o biata Grecie, la un moment dat.

Cultura greaca s-a impus peste tot si in Imperiul roman, si in ziua de azi si vesnic. Pana la urma, cine a invins? A invins Homer, care nu era decat un biet orb. Nu au ramas palatele, templele sau razboaiele.

Din Alexandru Macedon nu a ramas decat o statuie. N-a ramas decat Homer concret, puternic si vesnic. Deci, cultura, care poate da identitate unui spatiu, este ceea ce ramane peste ani.

Din pacate, oamenii politici nu inteleg lucrul asta, ei la randul lor fiind plini de orgolii.

Odata va trece peste ei unul care canta, de nu se mai vede nimeni si nimic. Ei nu au puterea si nobletea sa inteleaga ce importanta are cultura.

In speta pentru Romania, cultura ar trebui sa fie marfa noastra de export cu care sa fim competitivi pe plan european. Elvetianul face ceasuri, olandezii fac lalele, iar noi trebuie sa aruncam cultura peste ei, sa aruncam calusarii nostri, sa aruncam cu ce stim noi sa facem, pur romanesc.

In teatru, de exemplu, sunt mult tendinte de imitare a Europei.Profund gresit, e o cale oarba. Cand te duci la Bruxelles, trebuie sa te duci imbracat ca tine, nu ca ei. Asa contezi, asa te plac, asa te vor, ca tine, nu ca ei.

Cand e vorba de decizii, cultura este ultima. Uitati-va ce buget are amarata de cultura: 0,1% din PIB.

Multi dintre tinerii romani cu studii au ales emigrarea pentru ca au fost descurajati de birocratie, lipsa de bani si de alte piedici meschine in cariera lor profesionala. Cu ce argumente poate fi convins cineva, in momentul de fata, sa nu paraseasca Romania?

Nu se poate discuta global. Daca il intrebi pe fiecare in parte, vei vedea ca are raspunsul lui. Eu sunt liberal, si merg dupa spusele lui Protagoras: "omul este masura tuturor lucrurilor". Daca vrei sa masori ceva, omul este unitatea de masura. Intreaba-l pe el si vei sti adevarul.

E o oportunitate a fiecaruia in viata. Unul simte oportunitatea plecand in strainatate, altul o simte venind aici. Sigur ca sistemele sunt birocratice, dar sa vedeti ce birocratie e in strainatate.

In Anglia este o birocratie de iti vine sa urci pe pereti. De curand am avut un turneu fabulous de zece spectacole in centrul Londrei, iar pentru asta a trebuit sa facem corespondenta cu englezii. Nu va puteti imagina ce intrebari intrebari, care nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap.

Toate tineau de birocratie si obtuzitate. Eram in plin Kafta si am zis la un moment dat; "Pentru Dumnezeu, prefer haosul nostru ordinii voastre!

De asemenea, este vorba si de curba vietii. De exemplu, eu am plecat din satucul meu din munti si am venit in metropola bucuresteana, am facut cariera si am muncit aici.

A doua zi dupa ce am coborat in Gara de Nord si m-am urcat undeva intr-o camera de camin, mi-am dorit sa ma urc in tren si sa plec acasa.

Astept clipa in care imi termin treburile si ma intorc inapoi acasa, ceea ce fac si acesti tineri la nivel de glob pamantesc.

Pe vremuri, oamenii plecau si stiau ca nu se mai intorc fiindca ii bagau in inchisori. Plecarea era ca o moarte, ca o disparitie. Era mult mai grav subiectul.

Acum te duci, muncesti, vii inapoi, nu mai e nicio problema.

Acei oameni aveau in cap un singur lucru: sa-si faca pensia in Romania, sa moara in Romania, sa se ingroape in Romania. Era ca un vis.

Problema e una singura: acest stat roman nu intelege ca oamenii care pleaca prin lume, din diverse motive, trebuie urmariti si ajutati, sa simta mereu statul roman langa ei, oriunde s-ar duce prin cultura.

Trebuie sa umbli dupa ei cu cultura, care nu are frontiere, nu are vama ca sa poata ramane ai tai. E vorba de diplomatie culturala, dragii mei.

Trimiti inainte aceasta caldura pe care o are cultura si apoi vii si legi diplomatic toate relatiile. Statul roman nu intelege acest lucru.

Acesta este unul din lucrurile pentru care am intrat in politica, fiindca am de spus niste lucruri si vreau sa le spun celor care decid in tara asta.

Daca azi ati fi Ministrul Culturii in realitate, care ar fi prima masura pe care ati lua-o?

Deocamdata sunt in umbra, nu s-a aprins lumina. Nu ar fi o prima masura pe care as lua-o, ar fi multe.

In primul rand, o sa tip pentru bugetul Culturii. Imi doresc tare mult ca ceea ce am inteles din viata sa devina fapte. Sunt foarte multe de facut, dar nu indraznesc sa le spun fiindca acum sunt foarte abrupte.

Raspunsul gasit de catre multi dintre antreprenorii romani provocarilor legate de criza a fost evaziunea fiscala, diminuarea salariilor si concedierile...

E un fel de razboi invizibil, un efort pe care o natiune trebuie sa il faca in plus, din motive mondiale.

Care este ecuatia? Natia ta treaba sa faca un efort special. Cum poti sa faci asta fara soldati? Cand tu te indrepti cand e rau catre ai tai si le tai o mana, un picior, o ureche si apoi vrei sa lupte. Astfel, ti-ai pierdut oastea, adica oamenii.

Cineva, cu credibilitate, care conteaza ar fi zis; Dragii mei, e greu, plang si eu cu voi alaturi, dar trebuie sa facem asta si, pentru asta, facem efortul urmator.

Nu, a venit cineva si a spus: "sunteti vinovati, sunteti grasi, slabi, va tai". In acea clipa, statul a ramas fara oaste si a inceput sa se imprumute in nestire la toate bancile de pe lume, timp in care populatia Romaniei are 26 de miliarde de euro in banci.

Nu era mai simplu sa emita titluri de stat si sa se imprumute la populatie? Sa fi dat dobanda populatiei, fiindca bancile o duc bine, primesc dobanda.

Astfel, fiecare cetatean se simtea luat in seama, iar profitul acela mic s-ar fi intors catre ei.

Exista o Romanie onorabila, atasanta de valori si competitiva? Ati avut ocazia sa o intalniti?

Da, sigura ca exista, altfel am sari cu totii de pe blocuri sau am fugi.

Eu as fugi in munti fiindca solutia disperata a unui roman responsabil este sa fuga in munti si nu din tara. Din munti mai poti face ceva, daca fugi din tara nu mai poti face nimic.

Sunt foarte multi oameni onesti. Nu se vad fiindca nu tipa, nu sunt obraznici, sunt normali, isi cresc copiii cum trebuie, ii spala la timp, indiferent de nivelul de trai.

Sunt foarte multi oameni normali in tara asta, dar pentru ei nu gasim cuvinte suficiente ca sa-i scoatem la lumina, sa-i convingem sa se implice, sa le creem senzatia de utilitate obligatorie.

Eu voi striga catre ei si ii voi ruga sa vina in arena fiindca nu se mai poate. Din pacate, statistica spune ca obraznicii sunt cei mai vizibili si pare ca suntem nebuni. Nu suntem nebuni. Intr-adevar, sunt si nebuni in tara asta, ca peste tot.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 4471 ori