Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Scena, intre joc si realitate: Unde se "pierde" omul si renaste actorul - Cristian Sofron

Scena, intre joc si realitate: Unde se "pierde" omul si renaste actorul - Cristian Sofron


A debutat in teatru la o varsta frageda, dar asta nu l-a impiedicat sa-si joace cat mai bine rolul pe scena. Actorul Cristian Sofron duce de 40 de ani o "lupta" sufleteasca care il transpune in fiecare rol jucat. Fiecare piesa e o mica bucata din puzzle-ul care ii compune opera de actor. Astfel, se imbogateste sufleteste prin fiecare personaj interpretat.

"Un actor trebuie sa lupte impotriva pustiului sufletesc, este o lupta cu tine, cu singuratatea ta, desi intruchipezi atatea personaje, esti in fiecare seara altcineva, esti rege, esti cersetor, esti print, cu toate astea lupti cu tine in fiecare seara ca sa fii acel personaj", a declarat actorul Cristian Sofron, intr-un interviu acordat Business24.

Pe scena vietii, Cristian Sofron joaca perfect "rolul" de tata. Hobby-ul lui este familia, in jurul careia se invart toate celelalte lucruri. Este un impatimit al muzicii clasice, fiind apropiat de Mozart, insa nu face mofuri la muzica house.

Multi dintre cei care formeaza elita academica a Romaniei spun ca Romania din ziare si de la tv e o tara in care au incetat sa se simta acasa. Domnule Sofron, cum vedeti Romania de astazi? Mergeti pe strada, va simtiti ca si acasa?

Nu prea am incotro. Vrem nu vrem, Romania este casa noastra, insa din nefericire, trebuie sa recunoastem ca cenusiul care ne inconjoara din toate punctele de vedere este din ce in ce mai prezent.

Suntem noi cenusii la suflet si la minte, cladirile sunt cenusii, atmosfera e cenusie si lucrul acesta nu e de bine. Mi-e greu sa ma invat cu lumea de pe strada care e mereu trista, pusa tot timpul pe scandal, tot timpul certareata. Nu mai vezi un zambet, un om optimist, nu mai vezi oameni care se iubesc, care sunt prieteni unii cu altii. Lucrul acesta va lasa urme adanci.

Se presupune ca toate manifestarile sufletesti ale unui popor contribuie la caracterizarea individualitatii acestuia. Prin ce fel de manifestari isi tradeaza un popor vocatia sa?

Cred ca prin cultura noi am putea sa facem un pas urias si am putea sa ne pastram ceea ce avem bun. Exista, din pacate, aceasta tendinta a schimbarii cu orice pret. N-am sa inteleg niciodata de ce trebuie sa schimbam lucrurile bune, de ce trebuie sa schimbam lucrurile care in timp si-au demosntrat valoarea numai de dragul unei schimbari care nu stim unde va duce.

E o greseala sa luam din afara exemple si sabloane pe care sa le punem arbitrar. Nu tot ceea ce e afara va functiona si la noi.

Va dau un mic exemplu. Exista in teatru aceasta tendinta de a privatiza teatrele. Nu am sa inteleg niciodata de ce. Ani si ani de zile pana acum, teatrul romanesc si-a dovedit valoarea in toate modurile posibile peste tot in lume.

Brancusi, Ionesco, Enescu si Cioran, daca ar fi ales Romania, n-ar fi devenit ceea ce sunt. E o problema tot de vocatie? Iata ei au construit afara. Se poate face performanta sub orice aspect daca nu alegi calea strainatatii?

Nu cred ca trebuie sa fie o conditie parasirea tarii ca sa-ti dovedesti valoarea. Din nefericire, sunt destule exemple care ne arata ca oameni valorosi de acum trebuie sa plece ca sa-si arate vocatia si valoarea, dar nu este o conditie.

Cei pe care i-ati amintit sunt cine sunt. E o intrebare buna si e de gandit daca ar fi ajuns tot in aceasta pozitie in cazul in care ar fi ramas in Romania.

Marele scriitor roman Constantin Noica spunea ca "Partea buna a vietii in Romania este ca la noi totul e inca de facut!" Si acum, dupa atat timp, e valabila aceasta afirmatie. Ce concluzii sa tragem?

Mai sunt multe de facut, insa principala schimbare ar trebui sa se produca in noi. Eu astept de atatia ani schimbarea pe care mi-o doresc in fiecare dintre noi ca si popor, ca si individ.

Restul sunt schimbari mai mult de forma, de conjunctura.

Daca noi nu luptam si nu incercam sa scoatem lucrurile bune, lucrurile adevarate, s-ar putea sa devina complicata viata acestei tari.

Bogatii Romaniei nu au ajuns inca la acel spirit civic de a sponsoriza cultura. De ce acestia o vad ca pe o simpla cheltuiala de contabilitate si nu ca o investitie in viitorul acestei tari sau ca rasplata pentru comunitatea in care au atins succesul?

E un punct durerors. Poate ca ar ajuta o lege mult mai clara a sponsorizarii, mai simpla si mai avantajoasa pentru toate partile. S-a tot incercat, s-a tot discutat, dar din pacate nu s-a facut nimic in acest domeniu.

Depinde de fiecare om in parte si de ceea ce crede el ca poate face pentru semenii sai.

Iata ca ajung la ce am spus mai devreme. Schimbarile din noi cred ca ar rezolva si aceasta problema a sponsorizarii.

E dureros atunci cand cauti la niste oameni lucruri marunte pentru un spectacol pentru copii si batrani si te lovesti de refuzuri. Daca faceam fotbal, poate ca eram mai bine priviti.

Nu vreau sa devin nici patetic nici demodat, dar cred cu tarie ca atata timp cat nu vom scoate binele din noi, frumusetea, adevarul va fi foarte greu sa cshimbam in bine viata.

Sigur ca suntem legati de atatea lucruri exterioare, de partea materiala, acest ritm infernal al vietii pe care il traim cu totii zi de zi e clar ca nu are cum sa ne faca bine. De aceea, ar trebui sa luptam cu noi si in masura in care constientizam acest lucru, sa incercam fiecare sa scoatem binele din noi.

Ati avut ocazia sa intalniti acea Romania care sa puna pret pe valori, acea Romania competitiva? Care este profilul acesteia?

Competitia ar trebui sa fie in continuare si inauntrul fiecaruia dintre noi, sa incercam sa ne autodepasim, dar in lucrurile pozitive.

A face rau e destul de simplu in ziua de astazi, a face bine e putin mai complicat.

Un mare patron poate spune ca isi dovedeste patriotismul in vremurile grele platindu-si onest taxele si facand tot posibilul sa mentina cat mai multe dintre locurile de munca pentru comunitatea in sanul careia isi desfasoara activitatea. Cum a reactionat patronul roman in fata acestei crize?

Probabil ca sunt altele calculi, avand o raspundere fata de oamneii pe care ii ai in subordine, sunt alte declicuri, alte filiere pe care trebuie sa umbli.

Ar fi minunat daca macar prima parte a intrebarii, aceea cu taxele si impozitele, ar fi indeplinita de toti. Probabil ca nu ar mai fi aceasta pata cenusie care planeaza asupra noastra, dar a fi patron in Romania aproape ca nu stiu ce inseamna.

Amicii mei care lucreaza in domeniu toti sunt destul de ingrijorati in privinta viitorului firmelor lor. Cred ca si aici este o problema pe care altii ar trebui s-o analizeze si sa ia masuri.

Cunosc oameni minunati, care sunt pe picioarele lor, au afaceri mai mari sau mai mici, dar care nu-si pot duce pana la capat planurile din cauza incorsetarilor legislative pe care trebuie sa le suporte.

Care este pentru Cristian Sofron cel mai greu rol in care a jucat si de ce?

Cel mai greu rol este cel la care lucrezi. Am aceasta teorie de multi ani si o pastrez ca fiind adevarata.

Rolul pe care il repeti la piesa pentru care te pregatesti intr-un anumit moment este cel care iti pune cele mai multe probleme, iti aduce cele mai multe nopti nedormite.

Au fost roluri care pe parcursul timpului mi-au pus mai multe probleme. Imi aduc aminte de Amadeus pe care l-am facut la Oradea la inceputurile carierei mele.

Imi aduc aminte de spectacolele pe care le-am facut la Nottara cu Sandu Dabija, cu Dan Micu si cu altii.

Rolul pe care il macini si care te macina atunci cand te pregatesti pentru el este cel mai greu de vazut spre finalul sau. Aceasta e una din partile minunate ale meseriei mele.

Am avut un avantaj. Niciodata nu mi-am dorit sa joc un rol anume.

Am acceptat roluri despre care am crezut ca ma imbogatesc pe mine ca actor. Intotdeauna am asteptat de la regizor sa-mi ceara lucruri pe care nu le-am mai facut.

Aceasta este una dintre problemele actorului si poate chiar a miscarii teatrale din Romania. Ti se cere ca actor sa faci lucruri pe care le-ai mai facut, sa treci pe carari deja batatorite, sa umbli la niste sertarase pe care le cunosti deja, pe care le-ai mai folosit.

Una dintre minunile meseriei mele este aceea de a cauta si de a te descoperi de fiecare data cu fiecare personaj. Din acest motiv, in ultimul timp, am facut un pas inapoi in ceea ce priveste teatrul si rolurile pe care le-am jucat. Propunerile au fost unele comune si as vrea sa ma opresc aici...

Care este rolul si pana la urma personajul care v-a atras cel mai mult in cariera dumneavoastra?

Imi amintesc din nou de Amadeus facut la Oradea. Era primul meu spectacol sau al doilea, abia terminasem facultatea. Am avut sansa sa ma intalnesc cu un regizor absolut minunat - Alexandru Darie, cu care am fost repartizat la Oradea impreuna cu scenografa Maria Miu si cred ca acolo am facut o trupa fantastica.

Intotdeauna ne aducem aminte cu mare placere. Colegii de acolo vorbesc inca de acel spectacol si lucrul asta nu poate decat sa ma multumeasca.

Au fost roluri pe care eu le-am considerat importante, spectacole care poate nu s-au jucat de foarte multe ori, dar pentru mine au insemnat un pas, o pietricica pusa la un postament pe care cred ca un actor trebuie sa-l aiba.

Si noi, ca multa lume ne imbogatim sufleteste, mental, avem experiente mai bune, mai rele, iar acest lucru nu are cum sa nu lase urme. Din acest motiv, fiecare rol ar trebui sa aduca ceva in plus si pentru tine ca actor si pentru tine ca om.

Lucrul asta imi doresc de la mine de la rolurile pe care le joc.

Ati jucat in multe piese de teatru si filme. Ce a descoperit actorul Cristian Sofron la omul Cristian Sofron? Ce ati invatat cel mai bine de la meseria pe care v-ati ales-o?

Un actor nu trebuioe sa interpreteze personaje ci sa fie personajul respectiv.

Acest lucru e cel mai complicat fiindca altfel cadem in aceasta legenda a actorului ca te faci ca esti Hamlet, te faci ca esti Otello sau Desdemona.

Lupta cu tine sa fii pentru acele doua ore personajul respectiv. Acesta este pariul pe care ar trebui sa ni-l punem in fiecare seara cand jucam.

Din acest motiv si repetitiile, desi si-au pierdut in ultimul timp din farmecul si nebunia de altadata, trebuie sa fie tot timpul o lupta cu tine.

Un actor trebuie sa lupte impotriva pustiului sufletesc. Este o lupta cu tine, cu singuratatea ta. Desi intruchipezi atatea personaje, esti in fiecare seara altcineva, esti rege, cersetor, print, totusi lupti cu tine in fiecare seara ca sa fii acel personaj.

Ce nu ati facut, dar v-ar placea sa faceti daca ati fi din nou la inceputul carierei?

Nu stiu..

Cred ca am fost un om norocos in ceea ce priveste profesia mea. Am debutat in teatru si in film la o varsta foarte mica. M-am intalnit cu oameni absolut minunati. Nu am cum sa nu-i amintesc pe Amza Pellea, pe Octavian Cotescu care mi-a fost si profesor la facultate, Gherghe Dinica, George Constantin, actori care din nefericire nu mai sunt printre noi.

Din pacate, golul pe care l-au lasat ei nu va putea fi umplut niciodata. Au lasat niste urme atat de adanci si atat de adevarate incat nimeni nu va putea sa umple lipsa lor. E un lucru dureros.

Am avut ocazia sa lucrez cu regizori formidabili. Nu am cum sa nu-l amintesc pe Sergiu Nicolaescu, care m-a luat in primul film, pe Mircea Muresan.

Lucrez acum si am o colaborare extreme de buna cu un mare om de teatru si un extraordinar regizor- Victor Ioan Frunza, care s-a lipit de locul nostru si vine si monteaza cand il solicitam.

Sunt oameni care nu au cum sa nu fi lasat urme in ceea ce inseamna Cristian Sofron ca om si ca artist.

Domnule Sofron, dincolo de meseria de actor, cum va petreceti timpul liber, cum va place sa va relaxati si ce hobby-uri aveti?

Hobby-ul meu este familia.

De obicei, la aceasta intrebare se raspunde; "Teatrul, meseria mea". Va marturisesc ca pentru mine familia este la ora aceasta lucrul cel mai minunat.

Am doi copii fabulosi, Luca si Sara, centrul universului meu sunt ei. Ei sunt oaza de speranta, de incredere, de oxigen. Am si amici foarte buni, colegi de liceu pe care i-am cultivat si m-au cultivat. Ne intalnim din cand in cand si depanam amintiri si ne simtim foarte bine.

Domnule Sofron, ce muzica ascultati?

Aici e destul de ciudat. Ascult muzica foarte varianta. Copiii mei sunt mirati uneori cand pun in masina house. Ma simt foarte apropiat de muzica asta, ritmurile foarte nebune si obsedante, nu stiu de ce, dar au vibratii si in mine.

Am ramas in continuare la Beatles, imi plac si ii ascult cu mare placere. Mozart este unul dintre preferatii mei din toate punctele de vedere. In functie de situatie, ascult ceea ce cred ca ma linisteste, ma implineste in acea clipa.

Care este destinatia preferata de vacanta? Cum va alegeti destinatia: doriti odihna sau cat mai multe vizite si trasee?

Avand doi copilasi inca mici, destinatiile de vacanta se leaga de ei. Mergem in locurile unde se simt ei cel mai bine, unde au cele mai multe posibilitati de distractie- binecunoscutele piscine vara.

In ultima vacanta am fost undeva in afara Romaniei, nu foarte departe de tara, intr-o statiune de familisti, unde copiii sa se simta bine si sa aiba siguranta si distractie.

Domnule Sofron, unde va petreceti sarbatorile de iarna?

Nu ne-am hotarat inca. Mai mult ca sigur, Craciunul il facem de multi ani in familie, impreuna cu fratele meu si familia lui, eventual cativa prieteni apropiati.

Recomandati-ne o piesa de teatru din noua stagiune!

Va astept cu mare drag la Centrul Cultural pentru UNESCO, care se afla pe strada 11 Iunie, numarul 41, unde veti vedea spectacole minunate, care s-au luat "la tranta' cu cele mai bune spectacole din Bucuresti si din tara.

Amintesc aici "Apus" de Victor Ioan Frunza, "Nimeni nu-i perfect", montat de maestrul Radu Beligan, "Silvia", cu actori ai teatrului Nottara.

Acum pregatim doua spectacole; Familia Tott, montat de Victor Ioan Frunza si un spectacol cu un titlu provizoriu - "Repetitia de seara", unde daca veti dori, ma veti putea vedea si pe mine.

Desigur, va astept si la teatrul Nottara, teatrul meu de suflet, teatrul de unde sper sa ies la pensie. Este un locas unde mi-am petrecut multi ani, mult timp, uneori mai mult decat acasa.

Va astept cu mare drag, sunt si acolo spectacole de vazut.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 5918 ori