Cum isi protejeaza bogatii si celebritatile viata privata

Propagarea de informatii false devine in tot mai mare masura principala modalitate la care apeleaza persoanele bogate si celebritatile pentru a-si feri viata personala de atentia publicului.

In era informatiei, fiecare tranzactie "lasa urme", fie la retaileri, institutii de stat sau banci, care, combinate cu internetul, fac aproape imposibila ascunderea detaliilor vietii personale a individului.

Bogatii angajeaza consultanti in securitate personala care "combat adevarul" cu torente de informatii false - povesti despre locuinte care nu au fost cumparate niciodata sau destinatii de vacanta de care "subiectul" nu s-a apropiat niciodata - in speranta ca vor reusi sa camufleze adevarul, informeaza Bloomberg.

"Singura metoda de a preveni intr-adevar o intruziune in viata privata este sa stergi totul cu buretele si sa-ti creezi o noua identitate", crede Jeremy M. Kroll, cofondator al K2 Global Consulting, firma specializata in astfel de servicii.

Pentru cei mai multi, aceasta varianta iese categoric din discutie, cea mai realistica metoda de securitate fiind confuzia, considera presedintele Insite Security, Christopher Falkenberg.

Daca cineva este ingrijorat ca a aparut o poza cu locuinta si adresa sa, acesta poate inunda internetul cu alte 18 poze si adrese care, combinate cu tehnicile de optimizare a motoarelor de cautare, pot fi propulsate in topul rezultatelor cautarilor online, "ingropand" informatia reala, explica el.

"Pe internet, nimic nu poate fi sters si singura aparare este deturnarea", spune expertul in confidentialitate Frank Ahearn.

Falkenberg si Ahearn noteaza ca au practicat astfel de strategii pentru anumiti clienti.

O alta tactica folosita de bogati pentru a ascunde adevarul este derularea oricarei tranzactii prin companii paravan sau "SRL-uri", practica deja comuna nu numai in randul celebritatilor, ci si companiilor si oamenilor de afaceri care vor sa evite intrebarile incomode.

Ahearn sustine ca isi ajuta clientii sa creeze identitati fictive: directorul general al unei mari companii calatoreste sub propria identitate, insa ca vanzator ambulant, platind pentru bunuri si servicii cu un card bancar emis in numele unei firme paravan. Pentru a intari confuzia, acesta poarta in bagaj brosuri tipice vanzarorilor ambulanti.

Ahearn a precizat ca serviciile sale costa 30.000 de dolari pe caz, in timp ce firma lui Falkenberg incaseaza intre 4.000-10.000 de dolari pentru cazurile simple si sume mult mai mari pentru situatii mai complicate.