Sarbatorile pentru parintii care-si cresc singuri copiii - Urania Cremene

Esti un parinte singur? Faci parte, iata, dintr-o proportie in crestere a parintilor divortati, despartiti, sau care nu au trait niciodata impreuna cu partenerul lor.

Avand in vedere ca, in cele mai multe dintre cazuri, copiii raman cu mama, ma voi referi la exact aceasta situatie: a mamelor singure si felului in care reusesc sa si munceasca, ba chiar sa aiba o cariera stralucita, sa si ofere copilului lor atentia si timpul necesare pentru o dezvoltare armonioasa.

Lucrurile se complica putin atunci cand vin sarbatorile si, din aceasta perspectiva, copilul are nevoie de sentimentul de familie o data in plus. Ce se poate face pentru a compensa lipsa zilnica a celuilalt parinte?

In cazul in care tatal exista si doreste sa se implice, chiar ocazional, in viata copilului, sarbatorile sunt un excelent prilej pentru aceasta. Multi adulti au dificultati in a intelege ca, desi relatia lor de sot-sotie/iubit-iubita s-a incheiat, aceea de parinti ii va lega, intr-un fel sau altul, pentru totdeauna.

Multe femei interzic, intr-un fel sau altul, tatalui copilului lor sa se implice in viata copilului, doar pentru ca au fost inselate, de exemplu, fie fizic, fie in asteptarile lor.

Dezamagite de comportamentul partenerului de viata, il alunga cu desavarsire, uitand ca rolul de tata este total diferit de acelade sot sau iubit si ca, chiar daca in acela a dat gres, ca tata lucrurile pot sta (si de multe ori stau) total diferit. Incurajez, de aceea, separarea acestor roluri si implicarea tatalui in viata copilului sau.

Pastele sau alte sarbatori sunt un prilej excelent pentru dezvoltarea simtului de apartenenta fata de familie a unui copil. In masura in care puteti face asta, aduna laolalta toata familia, inclusiv tatal copilului, chiar daca intre timp vietile voastre de adulti au ajuns pe drumuri separate, chiar daca tu traiesti acum cu altcineva si tatal copilului, de asemenea cu altcineva.

Ajuta-ti familia sa inteleaga demersul tau de a satisface pe de o parte nevoia copilului de a-si avea parintii aproape in momentele importante, pe de alta parte nevoia voastra, de adulti, de a va continua vietile in felul in care ati ales sa vi le continuati.

Copiii primesc normalitatea noastra asa cum le-o prezentam. Pentru ei, nu exista un "asa da" si un "asa nu", decat in masura in care aceste aspecte nu sunt sigure nici pentru noi. Presiunea sociala este din ce in ce mai mica fata de parintii singuri si, pe cale de consecinta, si fata de copiii care traiesc in aceste familii.

Atata vreme cat iti asumi calea pe care doresti sa mergi in viata si declare asta tuturor celor dragi si important tie - inclusiv copilului tau, acestia devin singurii tai "judecatori", dar mai important, iti devin sprijin in demersul tau.

Copiii au nevoie de iubire, poate ca mai mult decat orice altceva. Atata vreme cat exista oameni in jurul lor care-I iubesc, ii apreciaza, ii respecta, ii sprijina si-I calauzesc pe drumurile lor, este mai putin important de unde vine acea iubire.

Spun asta pentru mamele care nu au sansa sa aduca tatal copilului in preajma acestuia nici macar de Pasti si poate ca familia, din alte motive, nu le este aproape. Prietenii sunt o sursa la fel de buna si foarte multe femei singure isi fac din prietenii lor familia lor.

Implicati copilul in toate activitatile voastre dinaintea si din timpul sarbatorilor, in curatenie, in cumpararea produselor, in gatirea lor, in asezarea mesei, in tot ceea ce faceti.

Creati in casa o atmosfera de sarbatoare si oferiti copiilor sarcini specifice: sa puna masa sau sa o stranga, sa aduca paine la masa, sa picteze oule de Pasti, sa creeze ornamente specifice - vor fi foarte mandri ca au contribuit la evenimentul de sarbatori!

Urania Cremene

Primul expert in parenting din Romania