Zona euro: reteta unui dezastru economic?

In mai 2008, Comisia Europeana publicase un raport, pentru sarbatorirea celor zece ani ai uniunii monetare, in care se spunea ca euro a devenit a doua cea mai importanta moneda din lume, aducand stabilitate si generand crestere economica, proiectul fiind un mare succes. 

Doar doi ani mai tarziu, nimic nu pare mai departe de adevar decat aceste declaratii, dupa ce, intr-o miscare disperata, Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, i-a dat un telefon cancelarului german, Angela Merkel, cerandu-i un singur lucru: sa salveze euro.

Pe termen scurt, cel putin, euro a fost salvat, prin planul de stabilizare, pentru care tarile din zona euro au pus la dispozitie 440 de miliarde de euro, Uniunea Europeana, in intregime, 60 de miliarde de euro, iar Fondul Monetar International 250 de miliarde d euro. Astfel, Europa a castigat cativa ani pentru a-si pune in ordine finantele, cred analistii internationali.

Totusi, aceasta salvare are un pret deosebit de ridicat. Intr-o miscare de neconceput pana in prezent, Banca Centrala Europeana a incalcat regulile sale fundamentale si a inceput sa cumpere obligatiuni guvernamentale ale tarilor din zona euro, dupa ce, anul trecut, oficialii institutiei spuneau ca o astfel de operatiune ar duce la inflatie si la afectarea independentei si credibilitatii BCE.

Totusi, reprezentantii BCE insista ca nu isi adandoneaza menirea de a mentine stabilitatea preturilor, deoarece va "steriliza" achizitiile prin interventii in piata, care vor restrictiona fluxul de bani. Cu toate acestea, la numai cateva zile inainte de inceperea acestor achizitii, Jean-Claude Trichet, presedintele BCE, a declarat ca nici macar nu s-a discutat de masuri atat de drastice.

Potrivit unor economisti, in efortul de a-si intari rolul de luptator impotriva inflatiei, BCE ar putea majora rata dobanzii de politica monetara mai devreme, ceea ce ar putea avea un efect negativ asupra unor tari mai slabe din zona euro, precum Grecia, Portugalia si Spania.

"Daca totul merge bine, BCE ar trebui sa devina eroul crizei, pentru felul in care a gestionat-o. Insa credibilitatea sa este in mainile guvernelor, avand in vedere ca succesul sau insuccesul planului depinde de implementarea masurilor fiscale de consolidare", a declarat, pentru Financial Times, Carsten Brzeski, analist la ING.

Datorii prea mari pentru a fi platite?

Tarile indatorate reprezinta, cu adevarat, o provocare. La inceputul acestui an, Spania avea datorii de 448 de miliarde de euro, Grecia de 158 de miliarde de euro, Portugalia de 70 de miliarde de euro, iar Irlanda de 69 de miliarde de euro.

Deocamdata, guvernele acestor tari de abia au inceput sa impuna masuri de austeritate, cum ar fi reducerea salariilor bugetarilor, reducerea pensiilor si majorarea taxelor. Insa ceea ce ii ingrijoreaza pe economisti este tendinta liderilor europeni de a da vina pentru aceasta situatie pe "sistemul capitalismul financiar iresponsabil al sistemului anglo-saxon".

"Factorii de decizie din zona euro ar trebui sa inceteze sa considere ca pietele nu sunt decat o colectie de speculatori", a spus Marco Annunziata, de la UniCredit.

Pe langa determinarea de a-si repara finantele publice, participantii la pietele financiare vor sa vada o explicare a modului in care tarile europene intentioneaza sa-si majoreze cresterea economica, pe termen lung. Cresterea produsului intern brut a avut o medie de 2,25 la suta intre 1981 - 1993, de 2 la suta intre 1993 si 2003 si, in prezent, se situeaza in jurul valorii de 1 la suta.

"Criza a scos la iveala slabiciunile noastre. Rata cresterii a fost prea scazuta pentru a crea noi locuri de munca pentru a ne sustine sistemul social", a explicat presedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy.

Solutii pentru redresare

Mario Monti, un fost comisar al UE, a propus, intr-un nou studiu, mai multe solutii pentru a genera crestere economica. Desi UE este o zona cu 500 de milioane de cetateni, potentialul sau nu a fost exploatat la maximum.

Potrivit BusinessEurope, o asociatie pan-europeana a angajatorilor, limitarea liberei miscari a fortei de munca, capital, bunuri si servicii costa companiile intre 2 si 15 la suta din cifra de afaceri anuala.

Monti propune ca tari precum Franta, Germania si aliatii lor sa accepte expansiunea pietei unice in domeniul in sectorul serviciilor, energiei si cel digital, in timp ce Marea Britanie si tarile care "gandesc la fel" ar trebui sa fie de acord cu o cooperare in domeniul taxelor si impozitelor. Insa nici una dintre parti nu este de acord cu asa ceva, deocamdata.

Potrivit analistilor, adevarul este ca prea multe tari europene au amanat aplicarea unor reforme economice nepopulare pentru o perioada prea lunga de timp. De asemenea, euro, in loc sa deschida pietele muncii si ale produselor si sa imbunatateasca competitivitatea, a fost un fel de adapost pentru tari ca Portugalia, Grecia, Italia si Spania, care s-au folosit de ratele de dobanda scazute, dar nu au facut toate reformele necesare.

"Zona euro este o un drum nesustenabil, indiferent de pachetul de masuri de urgenta", a spus Simon Tilford, economist-sef la Centrul European pentru Reforma.

"Nu este vina pietelor. Este rezultatul prapastiei dintre retorica europeana si realitate", a incheiat acesta.