Cata incredere poate fi gasita in societatea romaneasca si de ce conteaza raspunsul

Joi, 25 August 2005, ora 11:52
1070 citiri

Pe vremea comunismului, existenta unei vaste retele de informatori facea ca oamenii sa fie, de obicei, foarte atenti la ceea ce spuneau in public. Unii romani insista ca stransoarea Securitatii nu era chiar atat de sufocanta. Acestia evoca lungi calatorii pe calea ferata, cand, dezinhibati intr-o oarecare masura ca urmare a ingurgitarii de alcool, prietenii vorbeau intre ei batjocoritor despre puternicii zilei si isi exprimau adevaratele simtaminte despre socialismul multilateral dezvoltat.

Astazi, este evident ca oamenii nu prea au incredere in partide sau in majoritatea institutiilor Statului. Ei se identifica pozitiv doar cu Biserica si cu Armata, institutii care, in mod normal, nu detin mijloacele necesare pentru a le lua banii.

Neincrederea constituie aproape norma si in interiorul partidelor. Intre 2000 si 2004, cea mai eficienta opozitie impotriva Guvernului a fost cea a lui Ion Iliescu, iar Cozmin Gusa, secretarul general al PSD intre 2001 si 2003, a ajuns sa provoace celor aflati atunci la putere mai multa anxietate decat oricare dintre parlamentarii PNL sau PD.

Acest tablou are insa si un revers al medaliei. In societatea romaneasca exista norme de reciprocitate si incredere, si ele pot fi vazute in diferite contexte. Uitati-va la cozile pentru permisele de conducere si la alte situatii in care Statul da batai de cap cetatenilor sai si ii umileste. Reguli necrise de comportare civilizata ii impiedica, uneori, pe cei care stau la coada in diminetile inghetate de iarna sa se poarte unii fata de altii ca niste animale salbatice. Un strain neobisnuit cu sistemul kafkian va fi tratat cu simpatie. Oricine e nevoit sa se duca la toaleta sau vrea sa fumeze afara se poate astepta, in mod normal, sa-si regaseasca locul la coada.

A face autostopul la marginea soselei este un fenomen romanesc de toate zilele. El nu s-ar produce daca nu ar exista un larg sentiment al sigurantei: este improbabil ca soferii sa le faca vreun rau pasagerilor luati in masina - sau viceversa. Este greu sa iti imaginezi un sentiment de incredere asemanator pe soselele din Marea Britanie, unde autostopul straluceste prin absenta.

Se spune ca sume mari de bani economisiti sunt incredintate, de emigranti romani, soferilor autobuzelor sau masinilor maxi-taxi care se intorc in Romania din diferite tari europene. Acest sistem informal de curierat poate functiona numai daca emigrantul aflat in Spania sau in Italia este convins ca banii vor ajunge cu bine la destinatie.

La inceputul anilor 1990, am fost martorul unei intamplari de neimaginat in tara mea: o cunostinta cu care urma sa plec cu avionul de la Bucuresti la Cluj a fost abordata in momentul in care se pregatea sa urce in autobuz, la oficiul TAROM. O tanara femeie a intrebat-o pe cunostinta mea daca poate duce pasaportul surorii sale la o farmacie din centrul Capitalei, de unde sora sa ridice ulterior documentul. Cei doi nu se cunosteau, si situatia nu li s-a parut ciudata. S-ar putea ca lipsa de incredere in Stat sa nu faca decat sa intareasca solidaritatea pe care o intalnim in randul persoanelor care au trebuit sa uite ca sunt straini, pentru ca mecanismul societatii sa continue sa functioneze. Teama de Stat poate duce de asemenea la prea multa incredere in figuri providentiale, iesite de Dumnezeu stie de unde si care garanteaza profituri mari, in numeroase inselatorii. Milioane de romani au descoperit, dupa 1990, cat a fost de costisitor sa aiba incredere in facatorii de minuni financiare de la Caritas si SOV.

Sa nu ne lasam insa antrenati prea departe in aceasta elegie pentru societatea civila.

In Romania, a te comporta civilizat nu este intotdeauna echivalentul unei puternic simt al solidaritatii. Sa luam ca exemplu Sibiul, considerat deseori drept unul dintre locurile cele mai occidentalizate din tara.

Din 2003, sibienii care locuiesc in trei cartiere ale orasului sunt izolati, dupa ce un pod a fost demolat. 20 de mii de localnici trebuiau sa faca un ocol foarte mare pentru a ajunge in centru.

Un pod nou ar fi trebuit sa-l inlocuiasca repede pe cel demolat, dar subventia Ministerului Transporturilor a fost blocata, cand primarul Johannis si Forumul Democrat German au obtinut o victorie si mai mare decat cu patru ani mai devreme, in alegerile locale.

Era de asteptat ca localnicii se vor revolta in cele din urma - blocand o sosea importanta sau ocupand sediul municipal al PSD. Si totusi, sibienii, carora le place sa simta ca orasul lor este un avanpost indepartat al eficientei Germanii, au acceptat sa indure intolerabilul.

Sociologii ar putea considera ca realizarea unei harti a capitalului social din Romania este o intreprindere care merita incercata. Care sunt situatiile in care persoanele individuale dau dovada de legaturi cetatenesti trainice? A crescut, sau, dimpotriva, s-a diminuat, letargia sociala, odata cu apropierea aderarii la UE si cu dezvoltarea atator forme diferite de mijloace de informare electronice sau tiparite? Poate fi masurat, pe o baza regionala, nivelul de solidaritate sociala?

Dau oare dovada emigrantii romani din Castellon sau Montreal de o capacitate de angajare sociala activa pe care nu au avut-o niciodata acasa? De buna seama, invataminte importante pot fi trase despre de ce si cand sunt gata romanii sa respinga atitudinile fataliste fata de viata si sa isi exercite controlul asupra propriei vieti.

Sub anumite aspecte, societatea romaneasca ramane tot atat de misterioasa ca, odinioara, jungla amazoniana. O explorare a capacitatii de incredere de astazi, din Romania, ne-ar putea aduce unele raspunsuri foarte interesante.

(traducere de Iosif Klein Medesan)

Autor: Tom Gallagher

Averea