Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

UE, a absorbi sau a integra?

UE, a absorbi sau a integra?

"Oamenii trec, institutiile raman", cum spunea Jean Monet cand cerea pentru Europa institutii care sa-i sustina prin continuitate eforturile. Intr-adevar, in 2007 vor trece 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. Va fi o mare ocazie pentru a sarbatori extraordinarul succes al proiectului european si a ne intreba care va fi viitorul sau intr-o epoca in care Europa, chiar si reunificata, nu este centrul lumii. Nu era nici acum 50 de anii.

In 1956, in jurul acestei date, Franta si Marea Britanie debarcau in Egipt in ceea ce avea sa fie ultima si dureroasa aventura colonialista, iar Uniunea Sovietica inabusea in sange revoltele de la Poznan si Budapesta. Razboiul era o amintire apropiata, iar continentul era divizat, privat in parte de libertate si toata lumea traia sub amenintare.

Atunci nu era nevoie de eforturi pedagogice pentru a da de inteles ca unitatea era necesara pentru a apara pacea, securitatea si libertatea europenilor. Insa azi, aceste amenin- tari au disparut si sunt mai putin evidente. La fel cum este si mai mica ratiunea de a exista a proiectului europeana, a carei dimensiune insasi incepe sa para o problema. Extinderile sunt parte a succesului UE. Insa azi, cu Turcia si tarile balcanice la orizont, multi se intreaba cata diversitate este compatibila cu o unitate efectiva, in slujba unor obiective impartasite si coerente. Este asa-numita "capacitate de absorbtie" de noi membri si pe care PE a abordat-o in doua rapoarte aprobate in ajunul Consiliului European.

Nimeni nu pune sub semnul intrebarii succesivele extinderi care au intarit UE, au impulsionat cresterea sa economica, au consolidat rolul sau in lume si au stimulat dezvoltarea noilor sale politici. Din 1991, asa-numitele "criterii de la Copenhaga", legate de democratie, drepturi ale omului, economie de piata si asimilare a "acquis-ului comunitar", au definit conditiile pe care tarile membre trebuie sa le intruneaca pentru a face parte din UE. Incepand de atunci a fost pusa in discutie "capacitatea Uniunii de a absoarbe noi membri, fara a renunta la imboldul integrarii europene ". "Capacitatea de absorbtie" nu este altceva decat un vin vechi in sticle noi, este de parere autorul. Nu este un concept nou, noi sunt pasiunile pe care le dezlantuie, de cand la Consiliul European, din iunie 2006, s-a decis ca "ritmul extinderii sa tina cont de capacitatea de absorbtie a Uniunii".

Totusi, termenul "capacitate de absorbtie" nu reflecta in mod adecvat ideea care se pretinde sa fie exprimat a, avand in vedere ca nimanui nu-i place sa fie "absorbit" si nu se pune problema ca Uniunea "sa absoarba" in nici un fel vreunul din membrii sai. Este si motivul pentru care PE a propus sa schimbe termenul prin cel de "capacitate de integrare", care ilustreaza mai bine caracterul de apartenenta la UE. Responsabilitatea de a ameliora "capacitatea sa de integrare" revine Uniunii si nu tarilor candidate si nu poate fi invocata drept scuza pentru a intarzia incorporarea altor tari, precum Croatia, ci ca un motiv suplimentar pentru a desfasura reformele necesare. Capacitatea de integrare contine implicit cele trei semne de intrebare care sunt nodul gordian al viitorului UE: institutiile, bugetul si politicile.

PE considera necesara reformarea institutiilor UE inainte de orice viitoare extindere. Sunt semnalate 20 de reforme concrete si se aminte ste ca toate sunt prevazute in Tratatul Constitutional. A doua chestiune este legata de necesitatea ca resursele financiare ale Uniunii sa fie suficiente pentru a finanta in mod adecvat politicile sale aplicate unui domeniu mai amplu. Asa cum am spus in repetate ocazii - subliniaza autorul - nu putem avea mai multi europeni cu mai putina Europa. Astfel "revizuirea completa si ampla" a Cadrului Financiare 2007-2013, deja prevazut pentru 2008/2009, este necesara pentru a fi adaptat nevoilor unei Uniuni chiar mai mari decat in 27 de membri.

Cea de-a treia problema tine de obiectivele Uniunii, cu capacitatea sa de a fi "un actor global", care depinde de magnitudinea ambitiilor sale si de capacitatea sa de a le impartasi tarilor care nu au avut aceeasi experienta istorica si prin urmare nici aceeasi viziune asupra lumii. Asa cum spunea socialistul francez B. Poignant, nostalgia secolului al XX-lea nu mai poate fi motorul constructiei Europe in secolul XXI. Pe de alta parte, va fi de asemenea necesar ca extinderile sa nu mai fie percepute ca un fapt implinit de opiniile publice, cum se intampla azi cu decizia de a considera Turcia drept candidat. Trebuie stimulata public extinderea ca un pas prealabil acceptarii sale.

Pentru a reusi acest lucru a sosit timpul sa se angajeze, renuntand la tabuuri si maniheisme, o dezbatere asupra avantajelor si dezavantajele viitoarelor extinderi, inclusiv a Turciei. Trebuie evaluate consecintele si posibilitatile, inclusiv cea a unui parteneriat privilegiat, cum face un grup experti in noua carte publicata de Fundatia Robert Schuman, "Le partenariat privilegie: alternative a l'adhesion" (Parteneriat privilegiat: alternativa la aderare). Este mai bine sa discutam acum decat sa platim apoi consecintele unui refuz al cetatenilor cum s-a intamplat in campania referendumului asupra Constitutiei. Viitoarele alegeri pentru PE, din 2009, ar putea fi un bun prilej pentru a se desfasura aceasta dezbatere si a prezenta astfel optiuni concrete in ce priveste viitorul Europei, conchide Josep Borrell.

Bloombiz
(Sursa: Rompres)

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 981 ori