Ce se intampla daca gazul rusesc nu mai creeaza dependenta?

Relatia Turciei cu Moscova se schimba vazand cu ochii. O criza economica interna, preturile scazute pe piata de energie si limitarea dependentei Europei de gazul rusesc au facut ca Rusia sa se clatine brusc pe picioare.

Nu in ultimul rand, conflictul din Ucraina, in care Rusia joaca un rol activ, ii face pe turci sa profite de aceasta situatie.

Pe fondul slabiciunilor economice ale Rusiei si al tensiunilor din Ucraina, liderii turci isi fac tot mai mult simtita prezenta in regiune, intr-un mod care schimba si relatiile de pana acum cu Moscova.

Aceasta situatie ar putea face ca Ankara sa aiba un punct de vedere hotarator in desfasurarea conflictelor din Caucaz si Ucraina.

Aceasta si pentru ca Turcia incepe sa se implice din ce in ce mai mult in noua alianta creionata de Washington in Europa Centrala si de Est, arata o recenta analiza Stratfor.

Conflicte istorice

De-a lungul secolelor, pozitiile ocupate pe maulul Marii Negre de catre cele doua state i-au transformat pe rusi si pe otomani in adversari istorici.

In ultimele patru secole, cele doua tari au purtat nu mai putin de 12 razboaie pentru obtinerea unei pozitii dominante din Caucaz pana in Crimeea.

De la mijlocul secolului trecut, intrarea Turciei in NATO a transformat tara intr-o piesa de rezistenta a vesticilor in timpul Razboiului Rece.

In ultimul deceniu insa, Turcia si-a gasit o strategie politico-economica proprie, separata de cea a Statelor Unite.

Acest lucru nu a eliminat insa si tensiunile existente de secole intre Ankara si Moscova.

Turcia a continuat sa se bazeze in proportie de aproape 50% pe importurile de gaze rusesti, fiind oarecum descurajata sa mai puncteze pe tema problemelor geopolitice din Caucaz si Marea Neagra.

In ultima perioada, presedintele turc, Recep Erdogan, si cel rus, Vladimir Putin, au redus la minim divergentele dintre cele doua parti, insa aceastea au reizbucnit la inceputul acestei luni.

In urma cu o saptamana, ministrul de Externe al Turciei, Mevlut Cavusoglu, a acuzat Moscova de discriminarea populatiei turce din peninsula Crimeea, calificand inchiderea postului de televiziune al tatarilor turci din regiune drept o masura opresiva.

Purtatorul de cuvant al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reactionat imediat afirmand ca Moscova a oferit date complete care sa explice aceasta decizie.

La randul sau, seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, a replicat amintind Turciei ca oficialii din guvernul de la Ankara au insistat sa pastreze rutele turistice prin Urciana catre Crimeea, tranzitul de persoane de la noua frontiera ruso-ucraineana impunand o monitorizare atenta a situatiei.

Schimbul de replici dintre Ankara si Moscova vine pe fondul unei intensificari a vizitelor oficiale ale liderilor turci in tarile de la periferia estica a UE, aceleasi pe care NATO mizeaza in construirea unei noi aliante de securitate regionala.

In 20 martie, Erdogan s-a aflat intr-o vizita oficiala la Kiev. Trei zile mai tarziu minstrul de Externe polonez Grzegorz Schetyna efectua o vizita fulger la Ankara.

Traseul urmator al lui Erdogan l-a purtat pe presedintele turc prin Slovenia, Slovacia, Romania, Moldova si Lituania.

Intreg circuitul lui Erdogan vine dupa o perioada in care Ankara a pastrat o distanta prudenta fata de Bruxelles, preferand sa pastreze o relatie buna cu vecinii rusi.

Alianta in Marea Neagra

Pozitia Turciei a continuat sa se schimbe pe masura ce criza din nordul Marii Negre s-a accentuat.

Implicarea Rusiei in conflictul din Ucraina si anexarea peninsulei Crimeea a sunat ca un prim semnal de alarma pentru strategii turci, dublat apoi si de sporirea fortelor militare rusesti din Marea Neagra.

Din randul tarilor recent vizitate de presedintele Erdogan, Lituania si Romania au parut cele mai deschise la initierea nei cooperari pe teme strategice, alaturi de NATO si Statele Unite, acceptand stabilirea unor noi structuri de conducere si rotirea trupelor.

Exista un interes crescut din partea membrilor acestei aliante de a include Turcia in acest proiect strategic intins de la Marea Baltica pana pe tarmul Mediteranei, ca o perdea de protectie impotriva Rusiei.

Parteneri pe promisiuni

Schimparea de atitudine a oficialilor de la Ankara fata de Moscova este determinata si de o schimbare in politica energetica a tarii.

Dependenta in proportie de 50% de importul de gaz din Rusia, Turcia a fost nevoita sa plateasca un pret de 418 dolari la mia de metri cubi de gaze, mai mult fata de cat platesc statele din Europa.

Renegocierea tarifului la gazul importat a fost una din prioritatile fiecarui guvern al Turciei, dar, pana acum, acestea nu au dat roade.

O alta problema este legata de contractul incheiat intre Ankara si Rosatom pentru construirea unei centrale nucleare de 22 de miliarde de dolari.

Proiectul a fost semnat inca din 2010, dar pana acum s-a lovit de mai multe obstacole legale si financiare, ultima amanare oferind un termen de punere in functiune a acesteia pentru 2022 in loc de 2019.

La inceputul lunii decembrie, in cadrul unei vizite la Ankara, Putin anunta anularea proiectului South Stream dezvoltat in parteneriat cu Bruxellesul si deschiderea unui nou coridor de transport al gazelor naturale in cadrul proiectului Turkish Stream.

Vestea parea un adevarat miracol pentru turci, acestia beneficiind inca din 2015 de un discount de 6% la pretul gazelor rusesti si o cantitate suplimetara de 3 miliarde de metri cubi asigurata de Moscova.

Insa, tot in decembrie s-a demonstrat ca Rusia nu are fondurile necesare pentru dezvoltarea Turkish Stream, iar scaderea continua a pretului energiei a accentuat si mai mult lipsa lichiditatilor de care dispune Moscova.

Acest aspect a dat apa la moara turcilor sa renegocieze un nou discount la pretul gazelor, de 10,25%, dar discutiile par impotmolite pe masura ce Moscova cere o implicare mai mare din partea guvernului turc in proiectul Turkish Stream.

Variante multiple

In acelasi timp, detensionarea relatiilor dintre Teheran si Occident da mana libera Turciei sa isi asigure o parte din consumul de gaz direct din Iran, avand si optiunile unor alte importuri prin intermediul gazoductelor ce urmeaza sa fie realizate de Azerbaidjan si Turkmenistan.

Rezervele de gaze din Iran si Azerbaidjan reduc semnificativ dependenta Turciei de gazul rusesc, dar nu elimina total importurile din Rusia.

Atat gazoductul Turkish Stream, cat si Coridorul Sudic European, care duce spre Azerbaidjan, sunt proiecte de viitor care necesita atat o contributie financiara, cat si un sprijin politic extern constant.

Turcia va sustine, cu siguranta, ambele proiecte in incercarea de a incasa taxele de transit de pe acestea, dar cel mai probabil varianta gazoductului dintre Uniunea Europeana si Azerbaidjan va avea castig de cauza in cele din urma.

Capcane diplomatice

Kremlinul realizeaza ca reluarea legaturilor dintre Ankara si Occident reprezinta un pericol.

Chiar daca Turcia a efectuat manevre militare in Marea Neagra alaturi de trupele NATO, pana in prezent s-a aratat destul de prudenta in afisarea unei atitudini provocatoare fata de vecinii rusi.

Turcia este, in acelasi timp, in pozitia in care detine controlul asupra Marii Negre prin stramtoarea Bosfor, putand sa blocheze oricand accesul Rusiei la Mediterana.

Pe masura ce Moscova se angajeaza intr-un conflict deschis cu Occidentul pe tema Ucrainei, problema cooperarii dintre Turcia si NATO devine si mai presanta pentru Moscova.

Turcia a testat nivelul de cooperare al Moscovei lansand o invitatie catre Vladimir Putin de a participa la aniversarea centenarului bataliei de la Gallipoli.

Aceasta pica, insa, in aceeasi zi cu o ceremonie organizata de Armenia pentru a comemora 100 de ani de la masacrul armean.

Putin a avut de ales intre Armenia, un aliat traditional, si Turcia, iar raspunsul Kremlinului a venit sec: presedintele rus va fi prezent la ceremonia de la Erevan.

O gafa pe care purtatorul de cuvant al lui Putin, Dmitri Peskov, a cautat sa o repare mai apoi, mentionand ca vizita la Ankara este inca supusa analizei si Rusia va participa cu o delegatie de rang inalt la evenimentul din Turcia.

Situatia se arata si mai complicata, cu cat conflictul mocnit dintre Armenia si Azerbaidjan, pe tema enclavei Nagorno Karabah, este pe cale sa se reaprinda.

Acest lucru ar putea forta Turcia sa ia pozitie fata de interesele crescande ale Moscovei in regiunea caucaziana.

Intreaga desfasurare de forte in jurul Marii Negre, incursiunile rusesti pe teritoriul ucrainean si imposibilitatea Moscovei de a asigura rapid fondurile pentru stabilirea unei aliante strategice cu vecinii din sud, fac ca relatia dintre Rusia si Turcia sa se indrepte spre un capat de drum.

Turcia are deja optiunea importurilor de gaz din Iran si Azerbaidjan pentru a reduce influenta gazului rusesc de pe piata de energie interna, iar o revenire alaturi de aliatii Occidentali a Ankarei poate schimba dinamica regiunii in mod corespunzator.