Inca ne alegem liderii dupa aceleasi criterii ca gorilele: Cum poti accede daca nu te incadrezi in sablon

Lumea corporatista nu difera foarte mult de societatile tribale sau de sistemul ierarhic intalnic in lumea animala. La gorile, de exemplu, rolul de lider este asumat de masculii cu spinari argintii. Acestia au si alte atribute pe langa culoarea blanii din partea dorsala: un fizic mai dezvoltat, o capacitate de a emite sunete mai puternice, postura impozanta, lasand impresia de lideri innascuti.

Sablonul unui lider coporatist include, de asemenea, o statura de peste 1,75 metri, voce pregnanta, fire argintii in parul des si o infatisare fizica care nu-i tradeaza varsta. Dar, ca orice moda adoptata de catre oameni, cea caracteristica sefilor de companii este pe cale sa se schimbe. In parte, datorita implicarii masive a femeilor in lumea afacerilor, dar si prin nonconformismul noii generatii care vine din spate. Pieter Thiel, unul dintre investitorii marcanti din Silicon Valley, aplica de ceva vreme o regula ceva mai putin obisnuita: nu-ti angaja directori care poarta costum, relateaza publicatia The Economist.

Diversitatea se opreste la etajele inferioare

Femeile si-au plantat reprezentante etalon in varful marilor corporatii: Marry Barra-General Motors si Virgina Rometty- IBM, dar sunt inca departe de a impune o moda a pantofilor cu toc cui si fusta in randul liderilor economici ai lumii. Asa cum regula lui Pieter Thiel este adopta la o scara redusa in lumea costumelor de firma si a birourilor destinate directorilor. Practic, diversitatea societatii de astazi pare sa se opreasca undeva la etajele inferioare ale sediului unei corporatii, aerul rarefist al puterii fiind destinat unei elite restranse cu diverse atribute fizice.

Minoritari, dar la putere

Directorii din ziua de astazi sunt inca selectati in baza stereotipului intalnit si la rudele antropoide. In primul rand sunt inalti. Documentarea facuta in 2005 de Malcom Gladwell pentru volumul "Blink" a scos la iveala faptul ca 30% din directorii executivi ai companiilor americane prezente in Top 500 au peste 1,84 cm inaltime. In randul populatiei din Statele Unite, procentul persoanelor cu peste 1,80 metri este de doar 3,9%.

Au voce marcanta. Din 120 de discursuri inregistrate de la tot atatia directori de companii, auditoriul a remarcat in 23% din cazuri, calitatile vocale ale acestora, in timp ce doar 11% a analizat si continutul discursului, se arata intr-un studio derulat de compania texana Quantified Communications. Cercetatorii de la Universitatea Duke si Universitatile din California si San Diego au supus analizei inregistrarile vocale a peste 700 de barbati directori de companii. Cei cu voce puternica s-au dovedit a castiga cu cel putin 180.000 de dolari/an mai mult decat media.

Conditia fizica pare sa fie si ea un atribut al succesului: Peter Limbach si Florian Sonnenburg de la Instiutul Tehnologic din Karlsruhe, respectiv Universitatea din Koln, au dat publicitatii un studiu in care se arata ca firmele ai caror sefi sunt angrenati in competitii precum cursele de maraton inregistreaza venituri in medie cu 5% mai mari decat cele conduse de persoane cu un stil de viata mai sedentar.

Numai ca intr-o lume in care conditia de maratonist, vocea puternica si statura inalta fac regula nu pare sa mai existe loc pentru afaceristii scunzi, cu voci pitigaiate si plinuti. Tendinta de a refuza persoane supraponderale la interviurile pentru ocuparea unei pozitii de top intr-o companie este des intalnita. Scuza reprezentantilor companiei este simpla: candidatul nu se poate controla pe sine, prin urmare nu va putea controla nici personalul din subordine. O voce stridenta poate fi si ea ea motiv de respingere a unui candidat, acesta putand sa lase impresia imaturitatii prin tonul vocal.

Sansa outsider-ilor

Cu pesate 2500 de companii de top rasarite in afara granitelor lumii occidentale este de asteptat ca managerii acestora sa deformeze intrucatva sablonul rigid statura/musculatura/decibeli impus de civilatia Occidentului. Scoliti in Occident, imbracati in costume occidentale, noii manageri de top ai Orientului nu vor putea totusi sa corespunda standardelor stereotipe imbratisate cu ardoare de catre lumea occidentala. Chiar si asa, accederea acestora in pozitii cheie din companii occidentale nu va fi usoara, stereotipul managerului "inalt la stat, mare la sfat" fiind unul dificil de ocolit.

O solutie ar reprezenta-o abordarea unor atitudini care sa impuna putere in ochii interlocutorilor. "Poza de putere" asa cum denumeste Amy Cuddy, profesor la Harvard, pozitia ideala petru un candidat lipsit de majoritatea atributelor solicitate de la casta "executivilor" poate fi o solutie pentru outsideri, indiferent de sex.

Sfaturile lui Cuddy vizeaza gestionarea tonului vocii in cazul femeilor, eliminarea ticurilor verbale si abordarea privirii interlocutorilor.