Adevarul despre produsele "fair-trade": Echitate sau ipocrizie?

Vineri, 11 Iulie 2014, ora 16:12
2252 citiri
Adevarul despre produsele "fair-trade": Echitate sau ipocrizie?

O ceasca de cafea etichetata "fair-trade" (comert echitabil) poate face si noroiul sa aiba un gust mai placut, insa poate fi cumparata mai curand din biserici si magazine caritabile. Totusi, ea nu poate fi distinsa, astazi, de cafeaua vanduta de Starbucks sau de alti mari retaileri. Aceeasi situatie poate fi intalnita si in cazul bananelor, ciocolatei sau ceaiului.

Vanzarile de produse cu astfel de etichete au crescut in ultimii ani, de la 830 milioane de euro in 2004, la 4,9 miliarde de euro, sapte ani mai tarziu. Desi este, pana la urma, un mare succes de marketing, ascunde esecul miscarii comertului echitabil, apreciaza Ndongo Samba Sylla, un economist senegalez care lucreaza pentru fundatia germana, cu orientare de stanga, Rosa Luxemburg, conform The Economist.

Cand a aparut conceptul

Conceptul de comert echitabil are o istorie lunga. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, sustinatorii campaniei antisclavie au cerut britanicilor sa nu mai cumpere zahar provenit din Indiile de Vest, ci din India. Miscarea comertului echitabil a reaparut in anii '60, mai ales in randul organizatiilor religioase, care voiau sa-si arate solidaritatea fata de cei saraci, pe care ii vedeau ca fiind afectati de sistemul comercial global. Conform lui Sylla, situatia s-a inrautatit la mijlocul anilor '80, cand liderii miscarii au decis sa intre pe piata de consum cu produse etichetate "fair-trade".

Printre problemele aparute au fost si proliferarea organizatiilor a caror unica activitate era certificarea si acordarea de licente pentru folosirea acestor etichete de "fair-trade". Numai in Marea Britanie sunt 600 de tipuri de etichete. Aceasta situatie a facut neclar ce produse puteau fi etichetate ca fiind "fair-trade".

Si mai neplacut este faptul ca sunt putine dovezi care sa arate ca acest tip de comert chiar a scos producatori din saracie, mai ales ca organizatiile au tendinta de a certifica produse provenite si din tari mai bogate si in plina dezvoltare, ca Mexic si Africa de Sud, decat din tari sarace care sunt, de cele mai multe ori, dependente de exporturile unui singur produs.

Care sunt avantajele fair-trade

Si de ce produsele agricole sunt cele luate in calcul, cand sectorul mestesugaresc, aflat in plina ascensiune, ar putea ajuta mai mult tarile sarace? Mai mult decat atat, cea mai mare parte a beneficiului adus de produsele "fair-trade" ramane in tarile unde a fost cumparat. Conform calculelor facute de Sylla, din fiecare dolar platit de americani pentru un produs "fair-trade", tara de origine a acestuia primeste numai trei centi in plus fata de o tara care comercializeaza un produs similar, dar fara acea eticheta.

Frecventele critici ale economistului senegalez asupra neoliberalismului, a actualului sistem de comert si a "partinirii plutocratice" (prin care el se refera, bineinteles, la economiile bogate care continua sa se imbogateasca), face cartea sa, "The Fair Trade Scandal: Marketing Poverty to Benefit the Rich", destul de greu de citit.

Insa, chiar daca multi nu sunt de acord, este greu de contestat concluzia sa care arata ca, pana acum, etichetarea "fair-trade" a fost mai mult o miscare ce a avut ca scop sa impace constiinta tarilor bogate, decat sa acorde un ajutor real tarilor sarace. Dupa ce aceasta carte este citita, o cafea "fair-trade" nu va mai fi la fel de savuroasa ca inainte.

#fair trade, #comert echitabil, #Ndongo Samba Sylla , #Stiri International