Cand scapam de saracia lucie?

Organizatia Natiunilor Unite ar putea adopta, spre sfarsitul acestui an, rezolutia Bancii Mondiale privind eradicarea saraciei extreme de pe glob in urmatorii 15 ani.

Acest lucru ar insemna ca, pentru prima data, orice familie din lume isi va putea permite un frigider sau alte bunuri care le-ar usura viata.

O analiza BBC ne arata si cat de realist este acest program al celor doua organizatii.

China, factor de dezvoltare

O mare parte din drum a fost deja parcursa.

Fata de perioada de inceput a anilor '80, cand 52% din populatia tarilor in curs de dezvoltare traia cu mai putin de 1,25 de dolari/zi, procentul a fost redus la doar 15%.

In termenii exprimati de programul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) al ONU, putem spune ca tinta de a injumatati rata saraciei extreme pana in 2015 a fost atinsa cu 5 ani mai devreme.

In 1990, peste o treime din populatia lumii (36%) traia sub pragul saraciei.

Procentul s-a redus la jumatate in doar 20 de ani si ca urmare a dezvoltarii economice rapide a Chinei.

Populatie in crestere

In acest moment, un miliard de persoane sunt in continuare atinse de flagelul saraciei extreme.

Africa Sub-Sahariana este singura zona de pe glob unde rata saraciei este in crestere continua de peste 3 decenii.

Chiar daca in Africa procentul populatiei care traieste in conditii de saracie extrema a scazut in procente, in termeni reali cifrele sunt aproape duble, tinand cont de cresterea populatiei globale in ultimii ani.

Africa are o treime din saracii lumii, in ciuda faptului ca locuitorii continentului reprezinta doar 11% din populatia actuala a globului.

Prin contrast, sud-estul Asiei este zona care se pregateste sa spuna adio saraciei.

Daca in 1980, aproape 80% din locuitorii regiunii traiau in conditii de saracie, procentul a scazut acum la doar 8%, iar estimarile arata ca zona sud-estica a Asiei poate eradica saracia in cel mult o generatie, daca mentine acelasi ritm de dezvoltare economica.

Efort considerabil

Pentru a-si atinge scopul de a elimina saracia extrema, ONU si Banca Mondiala trebuie sa sustina un efort considerabil din partea statelor agrenate in aceasta lupta.

Respectarea termenului inseamna ca, anual, 50 de milioane de persoane ar trebui sa inregistreze o crestere a conditiilor de trai.

Cifra indica un numar de 1 milion de saraci pe saptamana care sa priveasca cu alti ochi viitorul lor.

Pentru presedintele Bancii Mondiale, Jim Yong Kim, nu este o misiune imposibila, ci doar una care trebuie sustinuta din plin.

Iar sustinerea, din punctul acestuia de vedere, trebuie sa fie atat financiara, cat si politica.

Jim Yong Kim a dat ca exemplu Marea Britanie, care ar putea redirectiona 0,7% din PIB catre investitii in aceste zone, intarind astfel si pozitia sa la nivel mondial.

Definitiile sunt de asemenea importante.

In estimarea facuta de expertii Bancii Mondiale, eradicarea saraciei nu inseamna disparitia persoanelor care subzista cu doar 1,25 dolari/zi, ci reducerea gradului de saracie extrema la nivelul de 3%.

Acesta ar urma sa fie reglat prin migrarea fortei de munca, dar va continua sa existe tot timpul.

Oricum, provocarea de a eradica saracia in doar 15 ani este atat de coplesitoare, incat unii analisti cred ca in 2030 se va atinge doar plafonul de 8%.

Exemplul asiatic

Pentru China, solutia impotriva saraciei este simpla: cresterea economica.

Cu toate acestea, profesorul Paul Collier de la Universitatea Oxford crede ca exemplul chinezesc nu poate fi transpus in practica in cazul Africii.

"Continentul negru" este caracterizat de o dezvoltare axata pe exploatarea resurselor naturale, iar redistribuirea veniturilor se face in alt mod decat in China comunista.

In China, tranzitia de la o economie centralizata spre o economie de piata, controlata tot de stat, a dus la aparitia unei clase medii si a unei clase bogate, dar veniturile acestora se bazeaza pe cresterile salariale si activitati antreprenoriale si nu pe exploatarea resurselor aflate in proprietatea statului.

Nu sunt singurele cauze care au redus intr-o proportie covarsitoare numarul persoanelor sarace din Asia, dar China poate fi data ca exemplu prin realizarea acestui proces fara ajutor extern.

Cu ochii pe Africa

Problema ajutorului international in combaterea saraciei este una intens disputata intre experti, existand exemple pro si contra asupra interventiei externe in combaterea acestui flagel.

Kevin Watkins, directorul Overseas Development Institute din Londra crede ca ajutorul extern poate avea un rol important, dar ca modul in care acest instrument trebuie folosit inca nu este clar stabilit.

Paul Collier sustine aceeasi idee si marseaza in special pe directionarea investitiilor straine in cele mai sarace tari ale Africii.

Este destul de greu sa oferi un exemplu concludent in aceasta privinta, in conditiile in care Africa a inregistrat unul dintre cele mai rapide ritmuri de crestere economica in ultimele decenii, fara ca numarul populatiei aflata la limita saraciei sa scada.

De exemplu, Tanzania, o tara care a inregistrat o constanta crestere economica fara a fi lovita de vreun conflict, se confrunta in acelasi timp cu o crestere a populatiei sarace de la 9 milioane la 15 milioane pe ultimele doua decenii.

Asia de Sud este si ea lovita de acest flagel iar, in cazul tarilor din regiune, multi experti recomanda asigurarea unor politici de dezvoltare a productiei agricole.

Fara indoiala, caracteristicile fiecarei tari conteaza extrem de mult in gasirea unei retete de succes.

Retete individuale

Insa, daca experienta dezvoltarii economice dobandite in ultimele decenii poate fi adaptata fiecarui caz in parte, exista sansa ca si cele 18 procente ale populatiei globale afectate de flagelul saraciei extreme sa beneficieze de o viata mai buna.

Parafrazandu-l pe laureatul Premiului Nobel pentru Economie Robert Lucas, "odata ce incepi sa te gandesti la crestere economica, devine greu sa te mai gandesti la altceva".