The Economist: Tot mai multe companii numesc femei in managementul superior

Norvegia a introdus, in 2006, o reglementare care impunea companiilor dintr-o anumita categorie sa numeasca femei in cel putin 40% din functiile de conducere, fiind prima tara are a luat o astfel de masura. Firmele care nu indeplineau aceasta "cota", teoretic, ar fi putut fi dizolvate, insa nu s-a intamplat asa ceva. O masura asemanatoare a fost impusa si in Belgia, Islanda, Italia, Olanda si in Spania - cu sanctiuni mai putin severe, insa.

Comisia Europeana are in vedere sa impun o astfel de "cota" pe teritoriul UE. Malaezia a impus o cota de 30% pentru noile numiri in consiliile de conducere, iar Brazilia 40%, dar numai la firmele controlate de stat. Guvernele din alte cateva tari, printre care Australia, Marea Britanie si Suedia, au amenintat ca vor impune astfel de cerinte daca firmele nu vor numi, voluntar, mai multe femei in functiile de directori. Deci, de ce sunt aceste "cote" din ce in ce mai frecvente, se intreaba The Economist.

De ce a fost impusa aceasta "cota"?

Unul dintre motive este acela ca femeile reprezinta majoritatea in totalul absolventilor din aproape toate tarile dezvoltate, dar au o pondere mica pe scara ierarhica. De remarcat ca aceasta lege din Norvegia nu a adus dezastrul prezis de unii oameni de afaceri.

"Ca principiu, nu-mi place aceasta cota", a declarat Ider Kreutzer, fostul director executiv al grupului de asigurare Storebrand, pentru Financial Times, la un an dupa ce legea a intrat in vigoare. "Dar nu am identificat nicio mare problema dupa ce legea a fost pusa in practica".

Altii erau ingrijorati de faptul ca s-ar reduce, de fapt, diversitatea, fortand companiile sa aleaga din acelasi grup de femei eligibile, care a primit numele "fustele de aur". De fapt, Norvegia are inca multi "pantaloni de aur" - directorii de sex masculin sunt mai dispusi sa fie lucreze in mai multe directorate.

Nu se poate spune ca aceste "cote" nu sunt controversate. Dasi se apreciaza ca majorarea ponderii femeilor in managementul superior este un lucru bun, depinde, totusi, de cat de importanta este considerata diversitatea in management.

S-ar putea imbunatati performantele companie, de asemenea, printr-o diversitate asemanatoare cu cea a clientilor - sau, din contra, dupa cum argumenta Schumpeter intr-un articol recent, ar putea creste gradul de conflict si ar putea reduce comunicare si increderea in locul de munca. Un motiv simplu de combatere a acestei "cote" impuse este acela ca reglementarea este, de multe ori, "anti-meritocratica".

In acelasi timp, multi cercetatori au demonstart ca femeile sunt evaluate mai putin pozitiv decat barbatii cu o calificare identica, atunci cand aplica pentru locuri de munca tipic masculine, cum ar fi cele de conducere.

In anii urmatori, cei care sustin aceasta "cota" spera ca o crestere importanta a numarului de femei in conducerile firmelor va schimba atitudinea. Ei dau ca exemplu rezultatele unei legi, adoptata in 1993 in India, prin care sunt rezervate posturi pentru femei in consiliile satesti. Un deceniu mai tarziu, femeile au avut mai multe sanse de a avea, si de a castiga, alegerile din acele sate din India.

Totusi, viata poate fi grea pentru "pioniere". intr-o analiza privind aceasta problema, Jennifer Whelan si Robert Wood, de la Melbourne Business School, au descoperit ca femeile care au fost numite in managementul superioar al companiilor americane au fost considerate ca fiind "mai putin calificate, mai putin competente si mai putin indicate pentru aceste functii" decat colegii lor de sex masculin.