Imbunatatirea conditiilor economice, dar si presiunea tot mai mare a aliatilor din cadrul NATO ar putea sa determine mai multe tari membre sa isi majoreze alocarile pentru aparare la nivelul de 2% din PIB in urmatorii cinci ani.
O analiza a PwC arata ca rata anuala de crestere a cheltuielilor pentru aparare va creste cel mai probabil in perioada 2017-2021 in 58 dintre cele 71 de natiuni analizate, pe masura ce statele trebuie sa faca fata unui mediu global de securitate tot mai complex.
PwC Global Defense Perspectives 2017 este cel de-al doilea raport care analizeaza cheltuielile de aparare, examineaza influentele strategice si impactul lor asupra mediului actual si viitor al sectorului apararii.
Aceasta a doua editie a raportului extinde analiza cheltuielilor de aparare la 71 de tari. Raportul analizeaza doi parametri: prioritizarea cheltuielilor de aparare (cheltuieli ca procent din PIB) si postura de securitate - masura in care tarile desfasoara trupe aeriene si terestre in afara granitelor nationale si cantitatea de armament vandut sau inchiriat de o tara.
Raportul releva o crestere a cheltuielilor de aparare proiectate pentru perioada 2017 - 2021, care va compensa declinul inregistrat in perioada 2012-2016 in 45% dintre tarile analizate. Printre acestea se numara jucatori mari precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii, dar si economii emergente cum ar fi Turcia si Brazilia.
Raportul arata ca, desi exista o crestere prognozata a cheltuielilor de aparare, va exista, in continuare, o presiune asupra bugetelor de aparare ale jucatorilor importanti, pe masura ce amenintarile continua sa se intensifice, inclusiv cele informatice.
Schimbarea polilor de putere economica, dinspre vest spre est, schimbarile demografice si avansul tehnologic sunt printre trendurile cele mai importante, din punct de vedere global, pe care analistii le considera ca au un "efect profund" asupra apararii si securitatii.
Iata care sunt principalele perspective si provocari, la nivel global, in domeniul apararii:
"Provocarile de securitate cu care se confrunta organizatiile de aparare ale natiunilor sunt complexe, si intr-o continua dinamica. In perioada urmatoare, una dintre cele mai mari provocari ale tarilor NATO va fi respectarea angajamentului de a aloca 2% din PIB pentru aparare. Pentru 2017 Romania si-a asumat obligatia de a aloca 2% din PIB catre armata, iar acest lucru este valabil si in bugetul pentru 2018.
Dezvoltarea economica asigura implicit si securitatea militara. In acest context, o economie puternica cu baza de crestere solida si cu un mediu fiscal si financiar stabil este absolut necesara pentru securitatea nationala si pentru investitiile militare necesare. In acelasi timp trebuie sa acordam o atentie sporita amenintarilor cibernetice, cel mai nou tip de conflict", a declarat Ionut Simion, Country Managing Partner, PwC Romania.
"Intr-o lume in care amenintarile, in toate formele lor, sunt tot mai diverse si complexe, la fel trebuie sa fie si liniile de aparare. In acest context, Romania trebuie sa aiba capacitatea si flexibilitatea de a negocia contractele din domeniul apararii pentru a servi intereselor superioare de aparare a tarii prin aplicarea celor mai potrivite mecanisme economice, financiare si legale aflate la dispozitia sa, in lumina reglementarilor nationale, dar si cu respectarea prevederilor Tratatului de Functionare al Uniunii Europene si al angajamentelor NATO asumate.
Este foarte important ca discutiile si negocierile pe care Guvernul le poarta cu furnizorii de echipamente sa se desfasoare de pe pozitii de egalitate si sa aiba in vedere interesele Romaniei pe toata perioada de derulare a contractului", spune Manuela Guia, Partener D&B David si Baias.
La o privire atenta asupra NATO, analiza releva faptul ca, in timp ce cheltuielile militare vor ramane negative in tarile membre, este posibil ca in conditiile in care situatia economica se va imbunatati, mai multe tari NATO vor atinge pragul de 2% din PIB pentru cheltuieli militare in urmatorii 5 ani.
In Asia Centrala si de Sud si Cercul Pacific, cele cinci tari cu cele mai mari cheltuieli militare sunt China, India, Japonia, Coreea de Sud si Australia. Analiza arata ca in estul Asiei, potentialul ridicat al comertului maritim si rute dezvoltate de comert terestru, cum ar fi initiativa "One Belt - One Road" vor necesita cheltuieli de aparare mai ridicate pentru a mentine, in timp, securitatea acestor rute, chiar daca amenintarile la acestea sunt nationale sau transnationale.