Neincrederea in economia Italiei, amplificata de alegerile din 2013

Neincrederea italienilor in economie a scazut la un nivel record in octombrie 2012, inregistrand cea mai mica valoare din 1996, cand au inceput sa se realizeze astfel de statistici. Europa se teme si ea pentru fragilitatea economiei Italiei.

Cea de-a treia economie ca marime a zonei euro si cea de-a patra economie a Uniunii Europene se afla in recesiune, incepand cu cea de-a doua jumatate a lui 2011, iar somajul a depasit nivelul de 10%.

Conform prognozelor guvernului Monti si ale FMI, economia Italiei se va reduce in acest an cu 2,4%, iar prognozele pentru 2013 sunt, de asemenea, de scadere, la nivelul intregului an.

Exista insa si semnale pozitive importante. Desi PIB italian a fost mai mic cu 0,2% in trimestrul trei al lui 2012, aceasta scadere a fost cu mult sub estimarile negative ca aceasta economie va continua trendul descendent mult mai abrupt din T1 si T2, cand s-a redus cu 0,8%.

Aceasta reducere a ritmului de scadere a PIB vine in sprijinul prognozelor bancii centrale a Italiei si a guvernului ca economia ar iesi din recesiune incepand cu a doua jumatate a lui 2013, precizeaza Bloomberg.

Italia, "too big to fail"

Economia Italiei a fost de mai mult timp una din cele mai problematice ale Uniunii Europene, cu un ritm de crestere mult mai redus fata de celelalte tari europene, incepand cu anii 1990, potrivit Eurostat.

Problemele au devenit insa cat se poate de vizibile in 2008, odata cu aparitia crizei financiare globale, cand economia a scazut brusc cu aproximativ 6%.

Datoria Italiei de aproximativ 2 trilioane de euro reprezinta 120% din PIB, fiind depasita, din punct de vedere al raportarii la PIB, doar de Grecia, arata Eurostat.

Cea mai mare parte a acestei datorii apartine bancilor italiene, ceea ce pune o presiune suplimentara pe sistemul financiar afectat deja de problemele globale, al tarii.

Cu toate acestea, datoria detinuta de creditorii straini este de aproape 800 de miliarde, practic cat datoriile Greciei, Portugaliei si Irlandei combinate, scrie The New York Times.

Bugetul Italiei resimte din plin aceasta datorie - dobanzile pe care tara le plateste reprezinta 16% din bugetul anual.

Un an de guvernare Monti

Mario Monti a fost pus astfel in fata unei situatii dezastruoase in momentul in care a preluat guvernarea de la guvernul lui Silvio Berlusconi, in noiembrie 2011.

Fost comisar european, Monti s-a confruntat astfel cu un paradox. Desi un adversar al austeritatii, el s-a vazut nevoit sa impuna o serie de masuri de austeritate in valoare de 20 de miliarde de euro, pentru a reduce datoria publica a tarii.

Printre reformele noului premier tehnocrat s-au numarat cresterea varstei de pensionare, cresterea taxelor pe proprietate, simplificarea activitatii agentiilor guvernamentale si combaterea evaziunii fiscale.

Monti nu a reusit insa deocamdata sa introduca masuri clare de stimulare a cresterii economice si nici sa reformeze piata muncii a tarii.

Totusi, Italia a reusit astfel sa evite nevoia unui plan de salvare european, iar premierul a respins ideea ca tara sa ar apela la unul pe viitor, scrie Reuters.

Mai mult, randamentul bondurilor italiene pe 10 ani a reusit sa scada sub 5%, dupa ce depasisera 7% inainte ca fostul comisar european sa preia puterea.

Reformele lui Monti au fost apreciate atat pe plan international, cat si de oamenii de afaceri italieni, dar cresterea taxelor si somajul ridicat au cauzat o scadere drastica a popularitatii tehnocratului, iar tara a cunoscut ample proteste in ultima perioada.

Sambata, zeci de mii de studenti au manifestat impotriva guvernului, considerand masurile de austeritate drept unele "anti-democratice".

Tinerii sunt nemultumiti de reducerile bugetare pe care le-a suferit educatia, dar si de rata somajului din randul lor, care a atins nivelul de 35%.

Reforma economica a Italiei, amenintata de alegerile din 2013

Guvernul tehnocratului Monti a reusit sa se bazeze pe sprijinul parlamentar al celor doua partide principale, atat cel de dreapta, al lui Silvio Berlusconi, cat si cel de stanga, condus de Pierluigi Bersani, cu toate ca a fost criticat pentru masurile luate de acestia.

Mai mult, Mario Monti este victima unui paradox si in randul populatiei. Astfel, un sondaj recent arata ca este respectat de populatie, 48% din cetateni declarand ca au incredere in el, un procent in scadere doar cu 6% fata de anul anterior. Cu toate acestea, sprijinul pentru guvernul sau a scazut in aceeasi perioada de la 54% la 32%, comenteaza The Economist.

In fata acestei situatii, nici un partid nu doreste sa se asocieze cu Monti cu ocazia alegerilor care vor avea loc la inceputul lui martie 2013.

In cadrul Partidului Democrat de centru - stanga, Pier Luigi Bersani, actualul presedinte al partidului, se va infrunta cu Matteo Renzi la inceputul lui decembrie in alegeri preliminare, conform Reuters.

Cel din urma se bucura de mai mult sprijin din partea populatiei italiene la nivel general, dar Bersani are mai multa sustinere din partea electoratului de stanga al partidului.

In interiorul Partidului Poporul Libertatii, principalul partid de centru - dreapta, exista de asemenea disensiuni cu privire la viitorul candidat la alegerile din martie.

Recent, Silvio Berlusconi a revenit in centrul atentiei si a declarat ca ar putea sa recandideze, dupa ce reformele lui Mario Monti au cauzat recesiunea economiei italiene. Recesiunea tarii incepuse insa cu cateva luni inainte de venirea fostului comisar european la guvernare, cand Silvio Berlusconi era inca premier.

Ramane de vazut insa in ce masura viitorii candidati vor reusi sa impace promovarea unor masuri populare, care sa le asigure votul alegatorilor, cu nevoia de a continua reformele incepute de Monti, pentru ca economia Italiei sa nu revina la acelasi status-quo din 2011.