Zona Euro, pe cale de extinctie

Zona euro este la fel de stabila precum dinozaurii. Vezi de ce va disparea in curand acest mare organism bolnav.

Statele euro nu sunt o zona monetara optima. Economiile lor nu se misca sincronizat si nu sunt complet integrate. Acest lucru inseamna ca in orice moment, politica monetara va deveni prea lejera pentru unele state si prea sufocanta pentru altele. Italia era in recesiune chiar cand Irlanda incepea sa fiarba.

Acest lucru nu este neaparat fatal, dupa cum arata Business Insider. Nici SUA nu este o zona monetara optima, atat timp cat statele au propriile economii si cicluri locale de afaceri, care pot fi foarte diferite fata de cele ale intregului stat. Dar, de-a lungul secolelor, SUA a generat o serie de modalitati de a diminua acesti factori de stres.

SUA are reglementari bancare centrale puternice care au un rol coordonator vizibil de-a lungul tuturor statelor.

Forta de munca a SUA este mult mai mobila comparativ cu cea europeana. Americanii se muta mai mult decat se muta europenii in propriile lor tari. Asa ca, in SUA, cand oamenii raman fara joburi, impacheteaza si pleaca. Acest factor contribuie la insanatosirea zonelor afectate de somaj care apar atunci cand masurile fiscale sufocante se intersecteaza cu economii locale slabe.

Flexibilitatea generala a fortei de munca americane ajuta, de asemenea, la reducerea somajului. Mai mult, prin sistemul national american de asigurare de somaj si sanatate se transfera bani din statele prospere in cele cu probleme.

Europa a incercat convulsiv sa replice aceste institutii, dar obstacolele au fost prea mari. Oamenilor nu le place sa se mute peste granite, sa plece in state cu alta limba si cultura. Mai ales ca atunci cand se muta, trebuie sa-si schimbe programele de asigurari si sistemele de sanatate si legislativ.

Poate mai important, Europa are guverne mult mai puternice si un regim central mult mai slab, pentru a ajunge la nivelul la care era SUA chiar si in secolul 19. Aceste guverne nu sunt dispuse intotdeauna sa le cedeze puterea celor de la Bruxelles. Chiar si atunci cand o fac, negocierile dureaza ani intregi. Restriciile aplicate deficitului bugetar, spre exemplu, au fost foarte lejere pana nu demult deoarece nimeni nu vroia sa si le asume.

Toate aceste lucruri erau cunoscute in urma cu cinci ani. Dar criza financiara a scos la iveala mai multe hibe decat ne asteptam. Moneda euro a integrat sistemele bancare fara a integra si reglementarile din domeniu, iar acum Germania este intr-o pozitie din care trebuie sa finanteze statele periferice pentru a-si salva propriul sistem bancar.

Nu exista un mecanism sau, mai rau, vointa politica, pentru a lua masurile necesare. Populatia Germaniei uraste faptul ca trebuie sa plateasca pentru excesele politicienilor greci si a bancherilor irlandezi. In acelasi timp, irlandezii sunt revoltati de perspectiva impozitelor mai mari si a beneficiilor scazute. Iar grecii sunt aproape de o revolutie.


Pe masura ce statele PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia si Spania) se apropie de insolventa, bancile centrale isi finanteaza propriile banci si guverne, acceptand datoriile publice ca si colaterale.

Irlanda, Germania, Portugalia, Grecia etc. nu se identifica cu Europa asa cum americanii se identificau cu America in anii 1930. Niciun stat nu este pregatit sa se sacrifice pentru altul. Elitele s-au descurcat pana acum sprijindindu-se pe institutii fara acoperire, cum ar fi bancile centrale, dar acest lucru nu mai poate continua.

Daca economiile statelor din zona euro nu incep un proces rapid de integrare, sa ramai in acest organism va insemna "sinucidere".