Cum poate fi salvata economia de piata?

Daca economia mondiala este in criza, atunci economia de piata este intr-o criza si mai profunda, fiind considerata ca nedreapta, generatoare de inegalitati inacceptabile si ineficienta, pentru ca a atras resurse masive in activitati financiare a caror contributie la economie este pusa la indoiala. 

Si cu toate acestea, lumea are nevoie de o economie de piata integrata pentru dezvoltarea economica si asistenta sociala, noteaza intr-un comentariu publicat in Financial Times, Mario Monti, fost comisar european pentru concurenta.

Chiar daca ultimele reuniuni ale G20 s-au concentrat pe planuri de recuperare si pe reglementarea financiara, ele reprezinta numai primi pasi facuti in directia unei restaurari a credibilitatii economiei de piata si a imblanzirii nationalismului economic, sursa a dezintegrarii.

Testul-cheie pentru economiile de piata si, probabil, si pentru democratii, va fi daca acestea vor reusi sa tin sub control inegalitatile in crestere, inclusiv cele dintre tari, cauzate de globalizare si adancite de criza.

Acesta necesita doua dezvoltari: obtinerea a cat mai mult de pe urma modelelor economice aflate in competitie si intarirea integrarii pietelor, prin scaderea concurentei fiscale. In timp ce prima masura a fost initiata deja, a doua nu se afla nici macar pe agenda, este de parere Monti.

Modelul anglo-saxon

Criza a determinat tarile importante care au adoptat modelul anglo-saxon, cum ar fi SUA, Marea Britanie si Irlanda, sa ii reconsidere unele din trasaturi. Poate ca acestea s-au bazat prea mult pe mecanismele pietei si prea putin pe reglementari, si-au extins prea mult industria financiara, neglijandu-si in acelasi timp productia si nu le-a pasat de inegalitatile si sistemele lor sociale, este de parere fostul comisar.

Pe de-o parte, tarile anglo-saxone si noile state membre in UE au dreptate atunci cand le reproseaza economiilor sociale de piata ca acestea sunt din ce in ce mai intolerante la regulile existente ale pietei unice (incluzand legislatia privind competitia si ajutorul de stat) ca sa nu mai vorbim de dezvoltarea acesteia.

De cealalta parte, economiile sociale de piata, cum ar fi Franta si Germania, se plang in mod just de opozitia indelunga a tarilor anglo-saxone si a noilor state membre din UE fata de orice forma de coordonare fiscala, a carei lipsa le-a impiedicat sa isi atinga obiectivele sociale cu ajutorul bugetelor de care dispuneau.

Pact strategic pentru Europa

Pentru a evita frustrarea de ambele parti, care ar avea drept rezultat un resentiment la adresa Europei in general si a economiei de piata in particular, UE ar trebui sa ajunga la un compromis, propunand prin intermediul Comisiei Europene, care initial a confruntat Consiliul, Parlamentul European si publicul cu o evaluare realista a perspectivelor integrarii europene, un pact strategic care ar contine doua elemente, propune Mario Monti.

Primul al trebui sa fie un angajament reinnoit, constrangator fata de piata unica, consolidat de mecanisme si initiative de implementare intarite, cu termene limita pentru implementarea pietei unice acolo unde inca lipseste.

Un al doilea element prevede masuri limitate de coordonare fiscala, care fara a fi menite sa genereze o armonizare fiscala totala vor permite statelor membre sa isi pastreze suveranitatea fiscala actionand impreuna ca parti ale sale.

Daca prefera sa apere individual principiul suveranitatii fiscale, aceste state vor asista la evaporarea de facto a suveranitatii lor nominale printr-o competitie fiscala netinuta in frau de nimic.

UE ar trebuie sa promoveze activitatea de coordonare fiscala atat in cadrul G8 cat si al G20, mai sustine Mario Monti, care acum este presedinte al Universitatii Bocconi din Milano.