George Friedman: Europa s-a bagat singura in corzi

Marti, 07 Iulie 2015, ora 17:38
4008 citiri
George Friedman: Europa s-a bagat singura in corzi
Foto: Pixabay

Rezultatul referendumului din Grecia nu trebuie sa fie o surpriza pentru nimeni, cu atat mai putin pentru oficialii europeni, considera analistul George Friedman.

Trei motive principale sunt identificate de strategul american ca fiind la baza votului negativ rezultat in urma referendumului de duminica din Grecia.

In primul rand, partidul Syriza si Alexis Tsipras au ajuns la guvernare pentru ca au inteles starea de spirit a grecilor.

In al doilea rand, oprobriul manifestat de liderii europeni fata de Tsipras i-a conferit acestuia o aura de erou popular in Grecia.

In al treilea rand, liderii UE i-au fortat pe eleni sa adopte o pozitie din care nu mai aveau nimic de pierdut, arata Friedman intr-o analiza publicata de Stratfor.

Fara simtul penibilului

Grecii au fost pusi sa aleaga intre doua rele: o devastare economica imediata, dar cu sanse de redresare pe termen mediu sau o strangulare financiara graduala, intinsa pe termen lung si fara posibilitate de scapare.

Chiar si pastrand o linie dura fata de guvernul de la Atena, expertii FMI au fost nevoiti sa admita ca Grecia nu-si poate plati datoriile si nu va scapa de acest cosmar economic decat in cazul unei restructurari substantiale a datoriei.

Solutia Fondului include stergerea partiala datoriilor facute de eleni si un plan pe mai multe decenii care sa asigure stabilitatea tarii.

Expertii FMI au precizat clar ca politicile de austeritate nu au decat rolul de anula orice sanse de redresare economica a tarii, facand imposibila si returnarea creditelor.

Grecii stiau acest lucru prea bine. Austeritatea fara o restructurare radicala nu ofera decat sansa unui faliment, daca nu acum, atunci putin mai incolo.

Insistand pe taierea pensiilor, europenii a incercat sa para duri, chiar daca rezultatul final a fost mult mai aproape de penibil. Niciuna din masurile de austeritate impuse nu putea asigura returnarea datoriilor fara o restructurare a acestora.

In aceste conditii, sansele Greciei s-au redus la declararea incapacitatii de plata sau obtinerea unei stergeri partiale a datoriilor.

Jocuri ascunse

Din moment ce liderii Uniunii Europene nu sunt tocmai niste natarai ar fi bine de inteles, atunci, ce fel de joc practica acestia in privinta Greciei.

Faptul ca masurile de austeritate sunt irelevante si chiar agravante pentru criza datoriilor din Grecia era un lucru deja cunoscut. Au insistat insa pe aceasta batalie pentru ca au crezut ca o vor castiga, avand nevoie de o capitulare a Greciei din diverse alte motive.

Nicio alta tara nu se afla intr-o situatie atat de proasta asa cum este Grecia in acest moment. Insa, in sudul Europei, alte state se confrunta cu datorii la fel de mari pe care si-ar dori sa le renegocieze.

Grecia nu conteaza decat in procent de 2% in cadrul economiei din zona euro, dar Spania, de exemplu, are o pondere mult mai mare.

Usoara revenire a economiilor din zona euro, inregistrata in primul semestru al acestui an, abia reuseste sa ascunda diverse crize sociale, poltice si economice din tarile sudice ale Europei.

In Spania, de exemplu, somajul in luna mai era de 22,55, iar instabilitatea politico-economica tarii este o posibilitate care ameninta sa tulbure viitorul UE in urmatorii ani.

In aceste conditii, orice restructurare a datoriilor Greciei ar fi fost un precedent pe care alte state supraindatorate din Europa l-ar fi folosit pentru a cere acelasi lucru.

Liderii UE au preferat, astfel, sa evite crearea unui precedent care sa duca la extinderea crizei datoriilor in toate Europa sau sa deschida calea pentru ascensiunea partidelor anti-europene la guvernare.

Camp de lupta politica

In Grecia, liderii Europei aveau deja o criza si un guvern ostil. Tara a devenit campul de lupta perfect pentru bataliile politice ale Europei.

Liderii UE s-au aratat inflexibili in fata cererilor de restructurare datoriilor, insistand pe noi masuri de austeritate intr-o economie care se confrunta cu un somaj general de 25% si un nivel de somaj in randul tinerilor de peste 50%.

Strategia anterioara a liderilor UE constase in raspandirea unor temeri privind efectele pe care declararea incapacitatii de plata le-ar fi atras, laolalta cu consecintele infioratare care se intrevad in cazul unei iesiri din zona euro.

Practic, liderii UE au recurs la stabilirea unor conditii pe care nu se asteptau ca grecii sa le respecte, amanand momentul adevaratei confruntari cu criza datoriilor din aceasta tara.

Ceea ce au scapat din vedere a fost faptul ca Syriza a ajuns la putere in baza unei promisiuni de a pune capat acestui joc. Probanbil, au considerat ca in fata presiunii Bruxellesului, noii guvernanti de la Atena se vor plia pe cererile exprimate de creditori.

Liderii Syriza nu au dat inapoi insa, si nu doar din motive politice. Daca Syriza ar fi esuat in respectarea angajamentelor politice, partidul s-ar fi divizat ducand la aparitia unei noi formatiuni anti-europene pe scena politica din Grecia.

La un nivel mult mai profund, populatia in Grecia a constientizat ca nu mai poate oferi nimic in plus.

Cu economia pusa pe butuci si cu creditorii insistand ca solutia sta intr-o austeritate extrema, in locul unor stimului fiscali, grecii au ajuns intr-o situatie in care falimentul si o scurta perioada de criza au parut un pret mult mai usor de platit.

Bruxellesul si-a calculat gresit strategia prin care vroia sa le arate datornicilor din toata Europa si politicienilor extremisti care ar fi costurile nesupunerii.

In incercarea de a evita riscul de compromis in cazul Greciei, liderii europeni au creat o situatie mult mai periculoasa pentru ei.

Noi amenintari pentru UE

In primul rand, prin tratamentul aplicat Greciei, UE a reusit sa demonstreze, cu precadere in fata euroscepticilor, ca nu este decat opera unor tratate de asociere, in niciun caz o confederatie de state sau o federatie.

Europa s-a dovedit o uniune, atata vreme cat statele membre nu au avut necazuri.

Grecii au fost, intr-adevar, iresponsabili in a se imprumuta atat de mult. In schimb, celelalte state din zona euro au dat dovada de aceeasi iresponsabilitate in a imprumuta Grecia.

Ideea ca elenii au reusit sa ii pacaleasca pana si pe bancheri este absurda. Bancherii si-au dorit sa faca afaceri cu statul grec in speranta ca vor face un profit bun din aceste tranzactii.

In plus, institutiile europene care au rascumparat datoriile Greciei le-a cumparat prin intermediari, in fapt populatia sau actualul guvern neavand nicio responsabilitate pentru atingerea acestui grad de indatorare al tarii.

In acest fel, povestea datoriilor grecesti da apa la moara reprezentantilor Podemos din Spania sau UKIP din Marea Britanie de a acuza UE de un protectionism aratat bancilor si o prigoana declansata impotriva celor care nu se imprumuta.

Pe de alta parte, dupa adoptarea unei pozitii dure in cazul Greciei, europenii sunt nevoiti fie sa continue acest joc, fie sa recurga la un compromis pe care pana acum cateva saptamani il considerau inacceptabil.

Prima varianta risca sa transforme UE intr-un inamic al natiunilor membre aflate in momente dificile, in timp ce a doua compromite din start pozitia Bruxelles-ului in confruntarile viitoare.

Este de asteptat ca viitoarele negocieri intre UE si Grecia sa marcheze o revenire la normal a tonului folosit de liderii din zona euro. Europa a ajuns in aceasta situatie prin lipsa de intelegere a mentalitatii grecilor.

In primul rand, elenii si-au stabilit o strategie care sa ii asigure ca vor obtine in cele din urma o intelegere avantajoasa. Aceasta nu presupunea implorarea, ci deschiderea negocierilor, o tactica des folosita de toti negustorii din bazinul estic al Mediteranei.

In al doilea rand, grecii s-au arata decisi sa si plece din zona euro, fara a blufa catusi de putin. Syriza a insitat pe ideea ca nu vrea sa paraseasca zona euro, dar guvernul isi rezerva dreptul de a spune NU in cazul unor conditii dezavantajoase.

Oricum, orice campanie trebuie sa tina cont de realitatile geopolitice, iar grecii s-au asigurat ca au toate aceste carti in mana. Pe de alta parte, s-a constat ca, in unele cazuri, multe tari intrate in criza performeaza pe termen scurt.

Nimeni nu stie care ar fi atuul din maneca Greciei in acest moment, in afara de liderii Syriza.

Optiuni post-Grexit

Multi analisti sustin ca iesirea dezordonata a Greciei din zona euro poate destabiliza moneda unica europeana, desi nu sunt motive care sa accentueze aceasta teama.

Ceea ce ar putea sa se dovedeasca cu adevar periculos, ar fi ca Grecia sa reziste iesirii din eurozona, ba chiar sa se dezvolte intr-un ritm mai accelerat decat ar fi facut-o in cadrul uniunii monetare.

Chiar daca majoritatea teoreticienilor insista ca odata ce abandoneaza euro, Grecia se va trezi izolata pe piata financiara internationala, lucrurile s-ar putea sa nu stea chiar asa.

Grecia are trei surse alternative de a obtine finantarea necesara in caz de Grexit, iar prima si cea mai apropiata este Rusia.

Moscova si Atena intretin relatii politice destul de stranse inca din anii '70, intr-o perioada dominata de raceala conflictului dintre URSS si Occident. A fost o situatie care i-a iritat inca de pe atunci pe americani si vest-europeni.

Insa, in acest moment, Rusia chiar are nevoie de un avantaj strategic in fata Vestului. Este drept ca si economia rusa este afectata de criza, dar nu in acelasi fel in care era in urma cu 6-7 luni, iar Grecia este cu adevarat un premiu ravnit.

Tsipras si Putin s-au intalnit deja in doua randuri, in Rusia, iar discutiile sunt inca invaluite in mister. Summit-ul tarilor BRICS (Brazilia, Rusia, India China si Africa de Sud) se deruleaza in aceste zile in Ufa, iar grecii asista invitati in calitate de observatori.

Rusia a afirmat in mod oficial ca nu va acorda un imprumut direct Greciei, dar a lasat sa se inteleaga ca este interesata de investitii in aceasta tara si de un eventual parteneriat in cadrul proiectului Turkish Stream.

Oricum, o eventuala legatura financiara directa intre Moscova si Atena ar cutremura din temelii NATO si i-ar da sanse Rusiei sa isi exercite puterea in alt colt al Europei in afara de Ucraina.

In Europa Centrala, in randul liderilor politici, exista convingerea ca intre Moscova si Atena s-a semnat deja de cateva luni o intelegere in termeni financiari, fapt care le si permite elenilor sa sfideze direct Bruxelles-ul si ceilalti creditori europeni.

Ceva mai putin probabila, dar nu exclusa din start, ramane varianta unui apel catre China.

Beijingul incearca deja sa isi asume rolul de purtere globala fara sa aiba o forta milutara extreme de performanta si cu o piata interna care da semne de oboseala.

O interventie a Beijingului in Grecia, singur sau impreuna cu aliatii sai, nu ar fi chiar cea mai neinspirata miscare, tinand cont ca ar putea dobandi o importanta regionala, la un cost relativ redus.

Singurul risc persista doar in pierderea unor parteneri traditionali ai Chinei din Uniunea Europeana, care in acest moment ar putea o importanta mult mai mare decat Grecia.

A treia varianta de lucru pentru Atena o reprezinta fondurile de investitii si firmele cu capital privat din Statele Unite.

In asteptarea unor randamente cat mai bune oferite de piata, aministratorii unor portofolii investitionale imense isi pot asuma un risc pe piata din Grecia. Nu ar fi prima data cand investitorii americani pun pariuri pe piete catalogate cu risc major.

Este posibil ca nici macar oficialii de la Washington sa nu manifeste o opozitie foarte mare fata de o astfel de situatie, in conditiile in care s-ar dovedi mai convenabila decat cele care ar asigura o prezenta constanta a capitalului rusesc sau chinez si a navelor militare in bazinul mediteraneean.

Odata ce isi va scutura povara datoriei detinute care Europa de pe umeri, Grecia se poate dovedi atractiva pentru investitorii curajosi.

Stim din exemplul Argentinei ca declararea incapacitatii de plata nu presupune automat ridicarea unui zid in jurul economiei unei tari secatuite financiar. Grecia are valoare, iar in absenta datoriilor, se poate dovedi o investitie cu risc mare, dar atractiva.

Europa, la colt

Toate aceste evenimente par sa-i fi aruncat pe liderii UE la coltul rusinii, intr-o pozitie in care nu ar fi vrut sa se afle. Mentinerea aceleiasi pozitii fata de Grecia poate demonstra ca "exista viata si dupa UE", un fapt pe care cei mai habotnici adepti ai Europei Unite nu-l concep.

Pe de alta parte, o concesie facuta in fata Greciei este exact ceea ce sefii guvernelor si statelor din zona euro nu au dorit sa faca inca de la inceputul acestei crize.

In plus, Germania este de-a dreptul ingrijorata de viitorul UE. Cu o economie bazata in 80% pe exporturi, varianta disparitiei acordurilor de liber schimb de pe continent este in masura sa trimita Berlinul in sevraj economic.

Impunerea controlului capitalului in Grecia si posibilul faliment al acestei tari reprezinta doar o pierdere minora pentru nemti. Intr-un anumit fel, ochii analistilor ar trebui atintiti mai mult acum asupra Germaniei decat inspre Atena.

Aceasta pentru ca liderul politic de facto al Uniunii Europene s-a trezit cu mingea in terenul propriu si va trebui sa ia cat mai rapid o hotarare, nu in interesul blocului continental, ci in interes propriu.

"The Greek Vote and the EU Miscalculation is republished with permission of Stratfor."

#Grexit, #negocieri grecia ue, #criza datoriilor Grecia, #interese UE, #criza politica UE , #Grecia