O carte de istorie europeana comuna?

Marti, 06 Martie 2007, ora 06:20
1081 citiri

Daca exista ceva ce divizeaza Europa, aceasta este istoria sa, cea care a trasat frontierele.

Insa acum, cand acestea devin tot mai transparente, nu ar trebui, oare, europenii sa aiba in comun aceeasi istorie? Este si motivul care a determinat presedintia germana a Uniunii Europene sa spuna, pentru prima data, ca este greu sa se pretinda o cetatenie europeana, in conditiile in care lectiile de istorie sunt atat de diferite de la o sala de clasa europeana la alta, subliniaza Ramiro Villapadierna, in editorialul sau publicat de ziarul ABC.

Daca nu exista o idee clara despre trecut, sa se incerce macar ca acesta sa fie comun si nu contradictoriu; este ceea ce se intampla, de obiecei, cu procesul istoric care raspunde la termenul de 'eliberare' si care are la baza o lectura total opusa intre subiectul si obiectul respectiv. 'In ziua in care cei 27 de membri ai Uniunii vor putem pune la punct o carte de istorie comuna, pentru toate scolile noastre, vom atinge un mare obiectiv', le-a spus vineri 2 martie omologilor sai europeni, participanti la o reuniune informala privind educatia prescolara, ministrul federal al stiintei si invatamantului, Annette Schavan, in istoricul oras universitar Heidelberg.

Comisia Europeana s-a imbarcat deja intr-un proiect care va fi realizat si coordonat de experti internationali. Cum a devenit deja traditional, filosofia germana a creat categorii cu scopul de a compensa proverbiala sa dezordine, iar aceasta initiativa, impulsionata personal de dna ministru Schavan, ar putea fi un ornament in plus al acestei nevoi administrative. Identic, dar opus din punct de vedere topic, procesul a putea activa un nou proces alergic in Marea Britanie.

Suspiciunile si acuzatiile au inceput sa apara din toate partile, deoarece, avand in vedere ca viitorul Europei deja este incert, trecutul nu face decat sa semene incertitudini. Ministrii polonez si olandez s-au declarat deja impotriva, iar mass-media londoneze s-au grabit sa-l invoce pe Karl Popper in fata 'hidrei' continentale care vrea sa domine totul. Presa a denuntat de cealalta parte a Canalului acest 'dirijism cultural', calificat, nici mai mult nici mai putin, drept tentativa de rescriere a istorie.

Imperiul Sfant Pentru Londra, UE continua sa fie vazuta drept o reminiscenta a carolingianului Sfant Imperiu Roman de Natiune Germana, sau o simpla axa franco-germana. Este prin urmare de inteles ca, prin aceasta prisma, propunerea sa fie germana.

Ca natiunea infranta in 1945 a devenit o putere europeana, sub umbrela UE, este intepatura antigermanica preferata a antieuropenilor. Ministerul federal al Educatiei din Berlin s-a grabit sa imprastie zilele acestea orice temeri cu privire la suspiciunile ca ar dori 'sa-si spele' istoria, sub aspectul uneia comune in care nu s-ar scrie doar si exclusiv despre invingatori.

Purtatorul de cuvant al guvernului, Rainer Rudolph, a respins vineri orice intentie de 'rescriere a istoriei'. 'Nu exista nici o posibilitate de a fi lasat pe dinafara ceva ce nu ar fi convenabil pentru germani, sau pentru oricare alt stat.

Ar fi ridicol', a spus el. Nu degeaba s-a grabit Berlinul sa atraga atentia ca putine - pentru a nu spune ca nici un stat - european nu a dat dovada de atata fervoare didactica pentru a angaja o reflectie si a-i invata pe nemti despre ororile trecutului.

La Heidelberg, marele scriitor elvetian Adolfo Muschg a fost invitat pentru a prezenta proiectul in fata ministrilor: 'Este o idee minunata, dar are nevoie de un anumit grad de maturitate in randul participantilor'. Insa, daca deja a fost greu sa se defineasca intr-o simpla fraza fundamentul grecolatino- crestin al culturii occidentale, si mai greu va fi se cada de acord asupra Marii Schisme din 1504, Razboiului de 100 de ani, dezmembrarea Austro-Ungariei sau cotropirea Cehoslovaciei de Hitler. Scufundarea invicibilei Armade va fi citita, intr-un fel, intr-un manual de istorie britanic si, in alt fel, intr-o carte de istorie spaniola. Pe de alta parte, in Spania si in Germania, regiunile autonome au competenta educationala, nu statul, conchide autorul.

Bloombiz
(Sursa: Rompres)