Hollande, candidatul la presedintia franceza care dauneaza Europei

Motorul franco-german este cel care conduce Uniunea Europeana. Cele doua state se afla intre economii nordici si cheltuitorii din sud, dar si intre creditorii si debitorii Europei. Daca Franta ar fi urmatorul stat care sa intre in bucluc, sansele de supravietuire ale euro scad considerabil.

Din acest motiv, miza alegerilor prezidentiale din Franta este mai mare decat in oricare alt stat european. In primul tur al alegerilor, desfasurat pe 22 aprilie, Francois Hollande a obtinut un procent mai mare decat Nicolas Sarkozy, actualul presedinte al Frantei, dar diferenta a fost mica. El ar putea sa castige si runda a doua de alegeri, daca cei care au votat pentru Jean Luc Melenchon ori Marine Le Pen si-ar indrepta voturile catre Hollande, scrie The Economist.

Sarkozy are mult teren de recuperat, mai ales ca multi alegatori francezi nu il plac, iar Le Pen si Bayrou cel mai probabil nu il vor sustine in al doilea tur de scrutin. Astfel, Hollande pare a fi candidatul cu cele mai mari sanse de reusita.

Sarkozy a venit la putere in 2007, promitand schimbare, iar, un an mai tarziu, a venit criza economica, care i-a pus in dificultate planurile. Politicile sustinute de Sarkozy au fost insa la fel de impredictibile si nesigure ca insusi presedintele. Retorica protectionista, anti-imigranta si in general anti-europeana adoptata in ultima vreme ar putea fi indreptata spre votantii Frontului National, dar Presedintele pare convins de ceea ce spune. Cu toate acestea, Sarkozy este o alegere mai buna decat Hollande.

Cu un presedinte socialist, Franta ar face un lucru bun - s-ar opune proiectului german de inasprire a regulilor fiscale in zona euro, care "omoara" sansele de recuperare ale statelor din zona. Motivele din spatele pozitiei sale vizavi de aceasta masura sunt insa gresite.

Hollande nu vrea reforme

Franta are nevoie de reforme. Datoria publica este prea mare, si in continua crestere, guvernul nu a mai inregistrat un excedent bugetar de 35 de ani, bancile nu au destul capital, in timp ce rata somajului este prea mare.

Programul propus de Hollande nu raspunde corect la aceste probleme. El vorbeste despre dreptatea sociala, dar abia daca a mentionat nevoia de crestere economica. Desi promite sa reduca deficitul bugetar, modul ales de Hollande este prin marirea taxelor, nu prin taierea cheltuielilor. El a mai promis sa angajeze 60.000 de noi profesori, care dupa calculele sale ar costa Franta 20 miliarde de euro in decurs de cinci ani.

Ce se va intampla cu restul Europei? Hollande vrea sa repuna in discutie pactul fiscal abia semnat de liderii europeni, in asemenea fel incat nu impune doar limite deficitelor guvernamentale si datoriei publice, dar promoveaza si cresterea economica. In acest fel, Hollande raspunde mai multor plangeri impotriva programului de austeritate gandit de Germania, care vin atat din tari cu probleme, precum Irlanda, Italia si Spania, dar si din Olanda.

Problema vine insa din faptul ca Hollande, spre deosebire de Mario Monti, doreste modificarea pactului din cauza faptului ca se opuner schimbarilor in general si din dorinta de a mentine modelul socialist francez cu orice pret. El nu doreste ajustari ficale mai lente ca un pas spre reforma, ci propune sa nu reformeze nimic. Nu e de mirare ca Angela Merkel a declarat ca ii va face anti-campanie.

Fiecare cancelar german invata cum sa isi imblanzeasca vecinii, dar Hollande probabil ca nu ar fi atat de maleabil ca Sarkozy. Refuzul sau de a realiza reforme structurale probabil ca va dauna relatiei sale cu Germania, mai ales ca ar forta-o pe Merkel sa accepte un nivel mai mare al inflatiei sau sa mutualizeze datoria. In acest caz de ce ar accepta germanii pastila austeritatii, cand francezii nu o fac?

O ruptura dintre Franta si Germania ar putea veni la un moment periculos. Pana recent, alegatorii din zona euro pareau ca accepta ideile de austeritate si reforma. Premierii tehnocrati din Grecia si Italia au avut un mare succes, alegatorii din Spania, Portugalia si Irlanda au ales guverne care doresc reforme, dar aproape o treime din francezii care si-au exprimat votul au ales retoricile anti-euro si anti-globalizare, ale candidatilor Le Pen si Melechon.

Este posibil ca Hollande sa arate mai multa flexibilitate in favoarea masurilor de austeritate daca devine presedinte, dar ar putea, la fel de bine, sa rupa relatiile de prietenie cu Germania. Oricum ar fi, un presedinte francez care este atat de reticent la schimbare ar submina bunavointa aratata de Europa pana acum in privinta adoptarii de masuri anti-criza, necesare supravietuirii monedei euro.