Franta, calcaiul lui Ahile al economiei globale. Cum se poate salva statul?

Dupa cum spunea Charles de Gaulle, "Exista o legatura veche de doua secole intre maretia Frantei si libertatea mondiala". Iar, in acest moment, statul francez se duce la vale si trage dupa el intreaga economie globala.

Teama se propaga pe toate pietele franceze, cauzata de problema datoriilor enorme. Cu toate ca trebuie actionat urgent, politicienii iau numai decizii gresite, conform BusinessInsider.

Daca Franta falimenteaza, istoria ne-a demonstrat ca intregul angrenaj al economiei mondiale se defecteaza. Daca Franta cade, fondul de salvare al zonei euro cade, de asemenea. Precum un domino, urmeaza caderea Europei si, implicit, al economiei globale.

Politicienii francezi sunt foarte constienti de acest lucru si planuiesc sa actioneze.

Problema este ca drumul ales este unul total gresit.

Premierul Francois Fillon a dat, ieri, publicitatii un plan de austeritate sever, ce include taieri de cheltuieli, taxarea bogatilor si echilibrarea bugetului de stat.

Suna bine, insa am vazut cu totii cum functioneaza planurile de austeritate: ingenuncheaza economia.

Cresterea Produsului Intern Brut incetineste sau scade, ceea ce duce la sporirea deficitului.

Ultima data cand Franta a incercat aplicarea unui plan de austeritate, in 1995, sumele din impozite au scazut si deficitul a crescut. Drept urmare, guvernul a fost spulberat cu ocazia primelor alegeri.

Asa ce ce-i ramane Frantei de facut?

Cum poate statul sa puna pe picioarepe pietele, sa-si plateasca datoriile fara a se afunda in austeritate si fara a declansa prabusirea continentului si a lumii?

Exista o singura cale pentru a reduce deficitul si datoria pe termen lung: crestere economica.

Iar Franta are un potential enorm de crestere. Detine cea mai buna infrastructura si cea mai productiva forta de munca din Europa.

Insa este suprareglementata si suprataxata.

Cand o tara este dusa la disperare de piata obligatiunilor, Fondul Monetar International ii impune urmatoarele lucruri: austeritate, deprecierea monedei nationale si reformarea pietei.

Deoarece primele doua masuri sunt dureroase, reformele nu functioneaza, cel putin nu la inceput, iar reformele "neoliberale" sunt asociate cu "durerea" in mintea electoratului.

Ce trebuie sa faca presedintele Frantei:

Sa anunte un plan de imbunatatire a reglementarilor pe termen lung.

In toate domeniile, mai ales in cel al muncii, care este reglementat in mod absurd.

Sa introduca un nou sistem de impozitare.

Sa foloseasca expertiza unor tehnocrati internationali pentru implenetarea planului de insanatosire a economiei franceze.