Tabere diferite: Cum a ajuns Europa sa fie divizata in bisericute zonale?

Intentia unor lideri politici din zona estica a Uniuni Europene de a crea o axa de putere ca un culoar de promovare a contrarevolutiei culturale in Europa a ajuns sa divida blocul comunitar in diverse grupuri cu interese, constata analistul si istoricul Leonid Bersidsky.

Intr-un editorial Bloomberg, acesta trage un semnal de alarma privind crearea unor sub-blocuri politice in interiorul UE, fiecare dintre acestea incercand sa isi impuna vointa in fata celorlalti parteneri europeni.

Axa Budapesta-Varsovia

Flancul estic pare sa fie condus dupa modelul trasat de premierul Ungariei, Viktor Orban, si de liderul partidului de guvernamant din Polonia, Jaroslaw Kaczynski, cei doi nefacand niciun secret din intentia lor de a crea un centru bicefal de putere in regiunea Europei Centrale si de Est.

Odata cu anuntul facut de britanici privind iesirea din blocul comunitar, Europa pare sa functioneze in trei viteze, date de existenta tot atator grupuri politice in Est, Nord si Sud.

Daca grupul estic este format din fostele tari comuniste admise in UE, gruparea nordica si-a gasit un lider in Angela Merkel, cancelarul german reprezentand interesele partenerilor nordici si baltici, precum si a tarilor din grupul Benelux.

Liantul in cazul acestora pare sa fie reprezentat de politicile economice similarea, toleranta manifestata pana de curand fata de refugiatii ajunsi in Europa si doctrina austeritatii predicate de Berlin.

In sud, premierul elen Alexis Tsipras pare sa fi luat taurul de coarne, organizand, la sfarsitul acestei saptamani, un forum al tarilor membre UE din flancul sudic: Grecia, Italia, Franta, Spania, Portugalia, Cipru si Malta.

Chiar daca pozitia politica si situatia dificila in care se afla Grecia nu ii permite lui Tsipras sa joace un rol de prim rang in alianta sudica, presedintele francez Francois Hollande si premierul italian Matteo Renzi pot reprezenta cu brio interesele tarilor din sudul Europei.

Brexit, o oportunitate

In est, Orban si Kaczynski par manati de dorinta de a depasai handicapul saraciei si al slabei productivitati inregistrate in randul statelor membre cu pedigree comunist.

Cei doi lideri politici s-au intalnit saptamana aceasta la Krynica, in Polonia, unde, dincolo de schimburile de amabilitati si mici dispute privind rolul fiecaruia in aceasta constructie, Viktor Orban si-a facut cunoscut punctul sau de vedere: "Politicienii din Europa au o vedere ingusta, dar nu este si cazul nostru".

Pentru cei doi lideri est-europeni, Brexit reprezinta oportunitatea de a declansa o contrarevolutie culturala in interiorul UE, una care sa certifice politicile nationaliste.

Nationalismul estic este alimentat de diverse temeri si asteptari, spre exemplu Polonia este anti-Rusia, in vreme ce Ungaria si Slovacia privesc cu incredere spre Moscova, dar prezinta mai multe asemanari decat diferente.

Viziunea lor despre o Europa largita, cu tarile din Balcani incluse in UE, si despre crearea unei forte militare comunitare, dar cu o descentralizare mai mare tradeaza un ton nationalist-conservator care rezoneaza destul de bine cu vocile de la Moscova sau Kiev.

Pentru Orban si Kaczynski pare improbabil ca o alta forta politica din UE sa ii opreasca, mai ales acum, dupa ce Brexit-ul a tradat cat de vulnerabila este Europa.

Deja mai multe derapaje petrecute in interiorul blocului comunitar au fost trecute cu vederea de Bruxelles, pentru a nu pune mai mult gaz pe foc cu o serie de sanctiuni dureroase.

Oponenti cu beneficii

Pe de alta parte, cei doi politicieni est-europeni nu par deranjati nici de politica de integrare promovata de alti lideri europeni, in contextul in care statele lor devin automat beneficiare ale fondurilor alocate in acest process.

Spre exemplu, Polonia a atras in 2015 cele mai multe fonduri comunitare: 13,3 miliarde euro, peste Spania sau Franta.

Ungaria a beneficiat de 5,6 miliarde euro, o suma dubla fata de cea alocata Olandei.

De altfel, verificari recente in distributia fondurilor europene in Ungaria au demonstrat ca cei doi frati ai premierului Orban si alti membri ai camarilei acestuia sunt abonati frecvent la finantarile din surse comunitare.

Beneficiile aduse de repartizarea fondurilor in interiorul UE dau ca improbabila ideea unei dezertari din blocul comunitar dupa model Brexit.

In schimb, pe langa dihonia mai veche dintre nord si sud, aparitia celui de-al treilea pol politic in Europa agita apele pe continent, nimeni nefiind in stare in acest moment sa prognozeze cat de profund este sentimentul nationalist afisat in Est si cat de mult va alimenta acesta miscarile similare care dau semne de renastere in restul Uniunii.