Istoria se repeta? Europa nu a reusit niciodata sa ramana unita

Pe masura ce al treilea program de asistenta financiara destinat Greciei se apropie de linia de start, atentia tuturor analistilor se concentreaza pe detalii precum deficitul bugetar si alte tinte incluse in noul memorandum.

Dar, daca istoria ne poate servi pe post de ghid, atunci politica, si nu nivelul risipei bugetare, reprezinta cel mai mare obstacol in calea mentinerii unei uniuni monetare stabile, observa analistul Renuka Rayasam, intr-o postare pe blogul Reuters.

Precedent istoric

La un secol si jumatate dupa prima incercare de creare a unei uniuni monetare pe continent, tarile europene par sa ignore iarasi consecintele politice ale eforturilor lor economice.

"Valutele si lumea financiara sunt mult mai interconectate cu sistemul politic decat ar crede multa lume", explica Charles Goodhart, profesor de economie si fost oficial al Bancii Angliei.

Politica a fost si factorul care a destramat Uniunea Monetara Latina, creata in 1865 pentru a incuraja comertul intre tarile europene si a da o alta greutate acestora in peisajul economic global.

In acel an, reprezentanti din Franta, Belgia, Elvetia si Italia au convenit la Paris asupra necesitatii crearii unei uniuni monetare care sa sprijine economiile lor, afectate de noile zacaminte de aur si argint date in exploatare in diverse colturi exotice ale lumii.

In realitate, prima uniune monetara europeana, care s-a extins pana la a cuprinde si Grecia, Serbia si alte cateva state, a mers din criza in criza, pe masura ce fiecare tara membra avea ambitia de a-si consolida economia pe cheltuielile celorlalte.

Inclusiv trezorierul Vaticanului, cardinalul Giacomo Antonelli, a incercat sa pacaleasca sistemul batand monezi din argint cu o puritate indoielnica.

Pentru o perioada de cativa ani, Grecia chiar a parasit Uniunea Monetara Latina, intr-un gest care a anticipat recomandarea data cu o luna in urma de ministrul german Wolfgang Schaeuble.

Una peste alta, Uniunea Monetara Latina a pierit, la mai bine de 50 de ani de la infiintare, in valtoarea Primului Razboi Mondial.

Control politic

Pe de alta parte, valutele care au rezistat presiunilor exercitate de istorie, dolarul si lira sterlina, se dovedesc parte ale unor sisteme in care deciziile financiare sunt in legatura directa cu cele politice.

Cele doua valute au rezistat socurilor abandonarii standardului de aur, deciziilor luate in cadrul organismelor financiare internationale de la Bretton Woods, razboaielor si inflatiei.

O valuta, mai mult decat orice, este simbolul statului modern, conform spuselor lui Jacob Funk Kirkegaard, unul dintre capii Institutului de Economie Internationala Peterson din Washington.

Valutele tind sa existe atat cat rezista pe scena istoriei si statul care le emite.

Dinarul iugoslav a iesit din circulatie in momentul ruperii Federatiei. Odata cu dizolvarea URSS, noile state independente au abandonat rubla pentru monedele proprii.

"O moneda este o forma de simbolism politic", explica Kierkegaard. Exista un simbolist politic si in spatele monedei euro. Aceasta a fost creata cu scopul de a aduce impreuna statele Europei si de a evita un nou razboi intre acestea.

Cu toate acestea, Tratatul de Maaastricht, piatra de temelie care a stat la baza aparitiei euro a pus deciziile de ordin monetar in mana unui organism supranational, independent de guvernele tarilor membre ale uniunii monetare.

Politicienii europeni au rupt legaturile traditionale dintre suveranitatea politica si emiterea banilor intr-o masura nemaintalnita pana acum.

Rezultatul este o uniune unde politica monetara nu se coordoneaza cu politica reala, ceea ce complica si mai mult soarta zonei euro, daca este sa ne luam dupa aspectul actual al scenei politice din Europa.

Liderii politici ai Europei sunt alesi in mod democratic, dar flotarea libera a euro, fara vreo acoperire data de rezerve de metale pretioase tinde sa fie problematica in rezolvarea chestiunilor economice presante.

Lectii dureroase

Referendumul de luna trecuta organizat de premierul Alexis Tsipras in Grecia ca raspuns la presiunile creditorilor a avut tocmai un efect contrar si a reprezentat si o lectie dureroasa de politica reala pentru noul lider elen.

O tara care ar dori sa iasa din zona euro si sa revina la vechea ei moneda trebuie sa faca un adevarat tur de forta in schimbsarea masurilor care guverneaza piata, explica Barry Eichengreen, profesor de istorie economica la Berkley.

Granite inchise, controlul capitalului, modificarea legislatiei, schimbarea sistemului de asigurari si rescrierea codurilor din bancomate sunt doar cateva din bataile de cap preconizate de profesorul american.

La polul opus, integrarea politica totala nu pare nici ea posibila. In vreme ce statele zonei euro se indreapta usor spre un sistem centralizat, puntile dintre politica si politica monetara sunt in continuare distruse.

Exemplul Iralndei, al Greciei sau al Portugaliei arata ca atunci cand tarile au de ales intre a parasi zona euro si a ramane in interiorul ei, balanta inclina de obicei spre ultima varianta, indiferent de costul acestei alegeri.

Dar acest lucru nu este un semn de solidaritate, ci mai degraba un semnal ca zona euro, la fel ca Uniunea Monetara Latina, va evolua dintr-o criza in alta, in multe cazuri accentuand problemele inregistrate in tarile care se confrunta deja cu fluctuatii economice majore.

Spre exemplu, in momentul in care piata imobiliara din Irlanda dadea in clocot, Banca Centrala Europeana a pus gaz pe foc scazand dobanzile imprumuturilor.

Daca Grecia ar fi fost in posesia unei monede proprii ar fi gasit alte zeci de cai de a-si redresa economia care zace astazi prabusita la pamant.

Euro, moneda care ar fi trebuit sa aduca pace si prosperitate in intreaga Europa este astazi mai degraba un simbol al groazei, decat unul care sa ofere speranta unui viitor linistit.

Si chiar daca multor alegatori din tarile membre ale uniunii monetare li s-a acrit de aceasta moneda unica, lipsa altor alternative ii tine in contiuare subjugati ei.