Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

De ce primeste Germania atat de multi imigranti, pana la urma?

De ce primeste Germania atat de multi imigranti, pana la urma?


Criza imigrantilor din Europa si reactiile diferite ale liderilor politici de pe batranul continent se dovedesc bulversante pentru intreaga opinie publica occidentala.

Intr-un editorial publicat pe portalul Project Syndicate, profesorul american de Jurnalism si Drepturile Omului Ian Buruma incearca sa dezlege misterul deschiderii portilor Germaniei in fata valului de refugiati care asalteaza Europa.

Taramul fagaduintei

In Germania, galeriile echipelor de fotbal intampina refugiatii cu zambetul pe buze si le ofera hrana si haine. Tara teutonilor a devenit brusc un Taram al fagaduintei pentru sutele de mii de refugiati de razboi din Siria, Libia, Eritreea si Afganistan.

In acelasi timp, politicienii din Marea Britanie si alte tari europene isi frang mainile de disperare in incercarea de a explica cum avalansa de sirieni, libieni, irakieni sau diverse populatii din Africa reprezinta un pericol mortal pentru societatea locala.

"Mama Merkel", nume dat cancelarului german chiar de catre refugiati, a promis sa lase portile deschise pentru orice victima reala a razboaielor civile.

Germania asteapta ca cifra refugiatilor adapostiti in tara sa ajunga in acest an la 800.000.

La Londra, David Cameron stramba din nas la auzul vestii ca ar putea fi nevoit sa adaposteasca 30.000 de refugiati si vorbeste in tonuri sumbre despre multimea care colcaie pe malul francez al Canalului Manecii in asteptarea unei sanse de a invada Regatul Unit.

Numai ca, spre deosebire de Merkel, Cameron se face vinovat de sustinerea cel putin a unui razboi civil din cele care au transformat Orientul Mijlociu si o parte din Africa in butoaie cu pulbere: cel din Libia.

Nu este de mirare ca Merkel pune piciorul in prag atunci cand vine vorba de impartirea poverii imigrantilor si catre alte state europene printr-o cota prestabilita.

Mix britanic

Atitudinea britanicilor pare cel putin de neinteles, daca privesti la structura etnica a locuitorilor din insula. Londra este incomparabil mai cosmopolita decat Berlinul sau Frankfurtul. Mai mult, Regatul Unit a tras intotdeauna foloase de pe urma imigrantilor.

Recent, Serviciul National de Sanatate Publica din Marea Britanie avertiza ca acceptarea unei cote reduse de imigranti in anii urmatori ar putea submina grila de personal din spitalele britanice, multe dintre asistente si ingrijitoare fiind recrutate din randul acestor nou veniti.

O misiune deloc usoara

Atmosfera de acum din Germania poate fi descrisa ca exceptionala. Adoptarea unor imigranti de catre guverne nu a fost niciodata o misiune usoara si nici una care sa fie primita prea bine de public.

In 1939, cand razboiul aproape ca batea la usa, Marea Britanie cu greu a acceptat sa adopsteasca 10.000 de evrei persecutati de Germania nazista.

Conditiile puse de oficialii de la Londra au fost ca toti acestia sa fie copii, niciunul sa nu fie insotit de parinti, iar fiecare copil sa isi gaseasca un sponsor in randul populatiei locale care sa il intretina.

A spune ca generozitatea germanilor de astazi poate fi legata de o vina resimtita pentru crimele savarsite de inaintasii lor ar fi un mod prea simplist de a face lumina in acest caz.

Aceeasi vina o poarta si japonezii, iar modul nipon de a a-i intampina pe cei sositi in tara nu este catusi de putin atat de primitor.

In cazul germanilor insa, chiar daca putini dintre ei au amintiri legate de cel de-al treilea Reich, multi dintre ei tin sa dovedeasca, intr-adevar, ca si-au invatat lectia istoriei.

Problema abordata pe larg si de media, ca si de politicieni, amesteca insa categoriile aspirantilor la azil in Europa. Imaginea baietelului sirian inecat si adus de ape la mal a starnit sentimente de compasiune nu doar in Germania.

Pana si David Cameron a fost nevoit sa isi indulceasca tonul si sa decida ca va acorda drept de azil pentru cateva mii de refugiati deoarece a fost miscat de aceasta drama.

Imigranti si refugiati

O mare parte dintre cei care trec granitele Uniunii Europene nu sunt refugiati de razboi. Autoritatile britanice s-au aratat dezamagite de faptul ca in 2014 au inregistrat 300.000 de persoane straine care au intrat in tara fara a o mai parasi.

Dar acestea nu fac parte din randul solicitantilor de azil si nu sunt nici imigranti din afara Europei. In mare parte sunt muncitori polonezi, romani sau bulgari care au venit in Regatul Unit in speranta unei vieti mai bune.

O parte dintre ei s-ar putea sa fie chiar studenti, altii, asa cum am spus, au venit in cautarea unei slujbe mai bine platite. Insa niciunul nu a venit pentru a-si salva viata, ci doar pentru a o imbunatati.

Amestecarea acestor categorii, refugiati de razboi si imigranti economici, in aceeasi oala nu face decat sa-i nedreptateasca pe ultimii, de parca acestia s-ar strecura intr-o tara sub un pretext fals.

Nevoie de forta de munca

Din Europa sau din afara ei, imigrantii economici nu sunt decat oameni care traiesc in saracie si isi doresc sa lucreze intr-o tara unde munca lor ar fi mai bine recompensata.

Beneficiile tarilor gazda nu sunt greu de indentificat: imigrantii economici lucreaza, in majoritatea cazurilor, mai mult si mai greu decat forta de munca locala, pe salarii mai mici.

Pare insa mult mai usor sa primesti in tara refugiati de razboi, decat sa dai o sansa imigrantilor economici. Asta chiar si in Germania.

In 2000, cancelarul Gerhard Schroder a incercat sa acorde viza de munca pentru 20.000 de experti IT din India, in conditiile in care Germania avea nevoie cu disperare de acesti specialisti.

Initiativa sa a fost blocata rapid de catre parlamentari, acestia afisand si un slogan cel putin ridicol: faceti copii in loc sa aduceti indieni!

Este cu atat mai ridicol cu cat se observa ca, in mai toate tarile dezvoltate, rata natalitatii este in scadere. Nici Germania nu face exceptie, asa cum nu a facut exceptie nici in urma cu 15 ani.

Aceste tari sunt tocmai cele care au nevoie disperata de un val de imigranti economici dispusi sa indeplineasca chiar si slujbele pe care localnicii nu mai vor sa le faca.

Acest lucru nu inseamna ca granitele vor trebui deschise in fata oricui. Ideea lui Merkel privind stabilirea unei cote obligatorii/necesare in cadrul UE nu ar trebui sa se refere doar la refugiatii de razboi. Ea poate fi extinsa si in cadrul imigrantilor economici.

Pana acum, Europa nu a dat semne de coerenta in stabilirea unei politici a migratiei.

Cetatenii europeni pot circula liber in interiorul granitelor Uniunii, chiar daca acest lucru se dovedeste din ce in ce mai suparator pentru britanici.

In schimb, acceptarea migratiei fortei de munca din afara granitelor Europei, desfasurata dupa reguli clare, este un fenomen adecvat si imperativ. Acesti oameni nu au nevoie de mila Europei, din contra Europa are nevoie de ei.

Nu va fi usor, nu in conditiile in care emotiile puternice tind sa-i guverneze pe politicieni, care ar trebui mai degraba sa se lase condusi de calculul rece al intereselor proprii.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 8095 ori