Ce se intampla cu sirienii care au fugit in tari din Orientul Mijlociu?

Miercuri, 23 Septembrie 2015, ora 16:45
5548 citiri
Ce se intampla cu sirienii care au fugit in tari din Orientul Mijlociu?
Foto: Wikipedia / tabara pentru refugiati Zaatari

Europa este inundata de un val masiv de refugiati de razboi din Siria, dar acestia reprezinta doar o mica parte din populatia tarii gonita de ororile razboiului civil.

Multi dintre sirienii care au lasat totul in urma au gasit adapost in Liban, Turcia sau in Iordania, tari care au preluat in total 3,7 milioane de refugiati.

Taberele in care au fost instalati acestia sunt noua lor lume, ce aminteste de Evul Mediu, dar in care se simt in siguranta, relateaza reporterii New York Times.

Refugiati pe doua roti

Tabara de refugiati din Zaatari, Iordania, arata ca un popas destinat sportivilor inscrisi in Turul Frantei. Aici, aproape orice refugiat se zbate sa aiba in dotare o bicicleta.

Barbatii le folosesc pentru a ajunge la piata sau la centrele organizatiilor umanitare, unde mai gasesc din cand in cand cate un job temporar.

Baietii si le-au impodobit pe ale lor cu pene, carti de joc sau abtibilduri. Sunt mandri de ele si au si de ce. Drumul de o ora pana la piata aflata in capatul taberei poate fi strabatut pe doua roti in doar 10 minute.

"Asta este tot ce avem acum", arata spre bicicleta sa Louay Al Hajj Ali, un refugiat in varsta de 37 de ani. In cosul de cumparaturi din spate sunt asezate fiica sa de un an si o verisoara de-a ei de doar 4 luni.

Replica lui Ali poate servi ca motto pentru fiecare refugiat de razboi ajuns in tabara de 20 de km patrati din Iordania.

In Zaatari, primele biciclete au inceput sa apara acum un an. Boom-ul s-a petrecut insa, in aprilie, cand refugiatii s-au trezit cu o donatie de 400 de biciclete culese de pe strazi de primaria din Amsterdam.

Tabara de refugiati de la Zaatari este un loc unde amaraciunea si disperarea se macina in fiecare zi intr-un amestec in care mai intra mici investitii in infrastructura menita sa dea aerul de asezare cat de cat stabila gramezii de containere de locuit din mijlocul desertului.

Occidentul se plange de noul val migrationist intrat in Europa, dar adevarul este ca cei mai multi sirieni au ramas tot in tarile Orientului Mijlociu.

1,9 milioane au ales Turcia, 1,2 milioane au fost primiti in Liban si 630.000 sunt cazati in taberele din Iordania. De cativa ani, agentiile umanitare subfinantate si guvernele locale se zbat sa le ofere conditii de trai cat de cat acceptabile.

Interzis la munca

In Iordania, sirienilor li s-a interzis dreptul la munca, asa ca mai toti sunt mici antreprenori, care speculeaza orice sansa de a-si creste veniturile sau de a a-si imbunatati viata.

Ali Al Humsi le preda dimineata mestesugul barbieritului copiilor veniti la unul dintre centrele educationale din tabara de 79.000 de refugiati. Dupa-amiaza isi deschide propria-i frizerie amenajata tot in tabara.

O tunsoare cu aparatul electric poate fi facuta doar pe seara, din cauza restrictiilor la consumul de electricitate: doar 8 ore pe zi. Factura lunara de curent se ridica la un milion de dolari, bani platiti de guvernul iordanian si organizatiile umanitare.

Abia acum se vorbeste de o investitie de 20 de milioane de dolari asigurata de guvernul german pentru construirea unui parc fotovoltaic. UNICEF a asigurat o finantare de 37,7 milioane de dolari pentru asigurarea retelelor de apa potabila in tabara.

Aici viata este condusa de principiul rationalizarii resurselor. Curentul electric se livreaza cu portia, apa este rationalizata, iar hrana minima este asigurata de vouchere emise prin World Food Program - 229.000 au fost impartite in luna august numai in Iordania.

Dar afacerile in tabara merg. Ca in vremuri de mult apuse, dar merg. Unii rezidenti vand pasari in colivii, altii cultiva legume sau inchiriaza garderobe pentru petreceri si nunti. Cele mai rentabile sunt atelierele de reparat biciclete.

Conform unui raport al ONU, in tabara de refugiati Zaatari exista aproximativ 2.500 de afaceri care genereaza venituri lunare de 14 milioane de dolari.

Exista chiar si o bursa neagra cu tranzactii imobiliare cu terenurile abandonate in urma in Siria, informeaza directorul taberei, Hovig Etyemezian.

Acestia sunt banii suplimentari pe care fiecare refugiat sirian si-i pune deoparte.

Un pasaport care sa le permita sa plece din Orientul Mijlociu costa la negru 400 de dolari, iar o eventuala fuga spre miraculoasa Europa ridica costurile calatoriei la cateva mii de euro pentru o persoana.

Pe picior de plecare

Tinerii pana in 30 de ani sunt cei care viseaza sa se aventureze pe traseul care duce spre Europa. "Imi doresc sa ajung in Germania. Am rude in Stuttgart. Acolo pot avea o cariera", explica ferm convins unul dintre refugiatii cu studii.

Restul populatiei din tabara pare sa se fi resemnat. Candva, visau sa se intoarca in tara repede, odata cu prabusirea regimului Assad. Au trecut 4 ani pentru unii si miracolul politic tot nu s-a indeplinit, asa ca au inceput sa se resemneze cu noua lor viata.

Copiii se duc apatici la orele de curs in care sunt inghesuiti si cate 90 intr-o clasa. Dintre ei, doar 3% reusesc sa absolve examenele obligatorii prevazute de sistemul de invatamant din Iordania.

20.000 de copii din cei 29.000 din tabara frecventeaza cursurile in care invata materiile obisnuite din programa, dar si cursuri de initiere in folosirea calculatorului, mecanica auto, constructii sau instalatii electrice.

Conditiile precare si noile vesti sosite din Europa ii fac pe sirienii ajunsi in Iordania sa fie pe picior de plecare in cazul in care prind ocazia de a se indrepta spre UE.

Numarul celor care parasesc Iordania a crescut de la 60 la 120 de refugiati pe zi, conform unui raport intocmit de comisarii ONU prezenti in zona.

Cu toate acestea, reprezentantii Natiunilor Unite sustin ca putini dintre rezidentii taberei Zaatari au plecat pana acum din tara.

Din luna aprilie, numarul refugiatilor adapostiti aici a scazut doar cu 4.000 de persoane, de la 83.000 la 79.000. Cei care au familii si copii gasesc tot mai putin curaj sa se aventureze la drum.

"Noi nici nu ne punem problema pentru cat timp vor trebui sa stea aici. Investitiile pe termen lung pe care le facem in alimentarea cu apa si canalizare sau in parcul fotovoltatic sunt pur si simplu mai ieftine (decat alte solutii pe termen scurt - n.red.) ", explica Hovig Etyemezian.

Iar cifrele arata ca tabara Zaatari se dezvolta ca un adevarat oras. In clipa de fata, camioanele fac zilnic cate 300 de drumuri pentru a livra apa in tabara si pentru a ridica deseurile produse de refugiati.

"Din punct de vedere psihic, ne-am intors in Evul Mediu. Zilele trecute mi-am adus aminte un vers care spunea: 'Ce grea ar fi viata daca nu ar exista speranta'.

I l-am recitat unui vecin si mi-a zis: 'Stii ceva? Ia, lasa tu speranta si hai sa cumparam niste rosii", povesteste barbierul Humsi.

#criza imigranti, #refugiati Siria, #tabara refugiati Iordania, #conditii viata refugiati, #refugiati Orientul Mijlociu , #Europa