The Economist: Avocatii americani si englezi domina afacerile transfrontaliere

Desi pietele emergente reprezinta acum mai mult de jumatate PIB-ul mondial, iar comertul dintre ele este in plina expansiune, doar doua tari dezvoltate pastreaza dominatia in finantarea, investitiile, fuziunile si preluarile transfrontaliere: SUA si fostul sau "stapan" colonial, Marea Britanie.

In 2012, ICBC, cea mai mare banca din lume, controlata de statul chinez, a cumparat 80% din subsidiara din Argentina a bancii sud-africane Standard Bank. Tranzactia a fost numita atunci ca un pas inainte in cooperarea "Sud-Sud", reprezentand legaturi economice directe intre pietele emergente, scrie The Economist.

Dar un grup puternic de intermediari a fost implicat - avocatii. ICBC a fost reprezentata de firma engleza Linklaters, iar Standard Bank de americanii de la Jones Day. Tranzactia a fost facuta sub legislatia engleza.

40% dintre afaceri sunt facute sub legea engleza si 22% sub cea americana

Un studiu global realizat de Universitatea londoneza Queen Mary in 2010, a aratat ca 40% dintre afaceri sunt facute sub legea engleza si 22% sub cea americana, mai ales sub legislatia statului New York. Nicio alta tara nu are o pondere semnificativa aici, spune The Economist.

SUA si Marea Britanie au beneficii importante din dominarea acestei piete de servicii.

Din randul celor mai mari 100 de firme de avocatura, 91 au sediul central in una dintre cele doua tari. Sectorul avocaturii din SUA este mai mare decat PIB-ul din Peru; o mare parte din veniturile acestui sector vin din exteriorul tarii.

Birourile firmelor de avocatura americane din New York castiga anual 1,8 miliarde de dolari doar din cazuri internationale. Aproape doua treimi din litigiile din curtile comerciale engleze sunt din strainatate. Cu o pondere de 1,5% in PIB-ul Marii Britanii, acest sector este de aproape doua ori mai mare decat in marile tari europene.

Si alte domenii au avantaje de pe urma caselor de avocatura

Alte domenii ale economiilor celor doua tari beneficiaza de avantajele aduse de acest sector. Strainii implicati in litigii trebuie sa se cazeze si sa manance in restaurante. Studentii in drept din lumea intreaga platesc cursuri la universitati din aceste tari.

Dependenta de firmele de avocatura americane si britanice impune celor implicati in tranzactii sa nu se mute in Hong Kong sau Frankfurt, de exemplu. Guvernul Marii Britanii descrie avocatura drept "centrul exportului de alte servicii profesionale", cum ar fi contabilitate, managementul activelor si servicii bancare.

Competitia este, de cele mai multe ori, slaba: multe dintre legile comerciale ale Chinei au fost scrise de Partidul Comunist si sunt pline de erori; si desi India a adoptat multe dintre legile europene, justitia de aici este destul de inceata. Dar cel mai mare avantaj este faptul ca cele doua tari ca au sisteme de drept comun vechi de secole. Aceasta inseamna ca ofera mai multa siguranta decat poate oferi orice alta justitie.

In dreptul civil, in tari ca Franta, Portugalia si Spania, ca si in fostele lor colonii, judecatorii pot interpreta legile, ceea ce creste riscul de surprize judiciare neplacute.

Dreptul comun permite, de asemenea, aproape orice clauza intr-un contract. Sistemele civile au mai multe reglementari privind clauzele acceptate, si ia in considerare, de multe ori, si interesele partilor terte, cum ar fi angajatii sau clientii.

Multe tari ar dori sa desfinteze acest "duopol"

Dar chiar si cei cu legi bune ar avea nevoie de zeci de ani pentru a instrui suficienti avocati si judecatori. Amenintarea imediata asupra legislatiei americane si britanice provine din tendinta de a renunta in totalitate la instante.

Partile dintr-un acord transfrontalier trebuie sa decida nu numai sub care legislatie se fac acordurile, dar si modul in care ar trebui sa fie rezolvate disputele. Firmele opteaza din ce in ce mai mult la arbitraj privat, care promite confidentialitate, viteza si costuri mai mici decat cele din tribunal, si aici Londra si New York sunt mai putin dominante.

Camera Internationala de Comert, cu sediul in Paris, este printre cele mai mari astfel de centre din lume, iar Stockholmul a fost foarte cautat in timpul razboiului rece.

Si, mai recent, au aparut noi competitori. Printre cele mai de succes se numara Singapore, care a deschis un centru de arbitraj, SIAC, in 1991. Guvernul din Singapore scuteste acesti "arbitri" de la plata impozitului pe venit si modul de intrare a partilor la audieri este mai rapid.

Numarul cazurilor tratate de SIAC a crescut de patru ori in ultimii zece ani, printre cei mai multi clienti fiind firmele indiene. Anul trecut, acestea au reprezentat o treime din cele 259 de cazuri noi.

Cu 260 de noi cazuri anul trecut, centrul din Hong Kong este de aceeasi dimensiune ca si SIAC. Arbitrajul este important in tranzactiile transfrontaliere in care este implicata China, deoarece judecatorii sai rareori pun in aplicare deciziile judecatoresti straine, chiar daca sunt obligati sa respecte sentinte arbitrale prin Conventia de arbitraj de la New York, pe care a semnat-o in 1987. In trecut, firmele chinezesti acceptau cu greu deciziile de arbitraj externe.

Situatia se poate schimba

Legea engleza este, in continuare, dominanta in arbitrajele din Asia, fiind aplicata in 32% din cazurile SIAC. Dar tendinta recenta din America de Sud arata cat de repede s-ar putea schimba situatia.

Dintre economiile emergente mari, Brazilia este tara care si-a promovat cel mai eficient propria legislatie. Firmele de aici inca mai folosesc o legislatie terta, de obicei din New York, pentru a strange fonduri si pentru a face achizitii in strainatate. Dar firmele straine care activeaza in Brazilia accepta de multe ori reglementarile locale, bazandu-se pe arbitraj local, ca o alternativa la instantele politizate si lente.

Guvernul brazilian a creat un cadru legal pentru arbitraj in 1996, acesta devenind utilizat pe scara larga dupa ce a fost aprobat de catre Curtea Suprema in 2001. Nimic nu impiedica firmele sa apeleze la arbitraj extern, dar cei care pierd pot intarzia punerea in aplicare a hotararilor luate in strainatate cu ani buni (desi nu intotdeauna), prin depunerea de obiectii in instantele braziliene.

In schimb, deciziile interne in cazuri de drept local sunt considerate echivalente cu hotararile judecatoresti si puse in aplicare imediat. "Nu este nicun motiv sa te temi de un arbitraj din Brazilia", a spus Stephen O'Sullivan, un fost avocat din Anglia care lucreaza pentru firma braziliana Mattos Filho.

La prima vedere, avocatii de pe Wall Street si din Londra au cel mai mult de pierdut de pe urma cresteri popularitatii arbitrajului. Guvernele nu le sunt de ajutor. In Marea Britanie, autoritatile nu reusesc, de multe ori, sa acorde vize in timp util pentru partile implicate, experti sau martori.

In ceea ce priveste America, companiile se plang de multe ori de diferite probleme precedente procesului, si de problemele aduse de un juriu nespecializat sau de judecatorii desemnati, care acorda daune exorbitante.

Intr-un sondaj recent, Hogan Lovells, o firma de avocatura cu sedii principale in Londra si Washington, a incercat sa afle in ce tari sunt cele mai dificile jurisdictii. China a ocupat a doua pozitie, dupa SUA.

Pe termen lung, tarile in curs de dezvoltare ar putea fi cei mai mari perdanti.

Arbitrajele locale pot facilita oferte si stimula cresterii pe termen scurt. Dar daca se reduce presiunea venita de la multinationale si firme locale pentru legi mai simple, instante mai bune si mai putina coruptie politica, poate intarzia adoptarea unui sistem legal care sa lucreze nu doar pentru afaceri, ci pentru toata lumea.